Dreptul la acordarea plăţilor compensatorii în condiţiile reangajării prin încheierea unui nou contract de muncă ,ca urmare a preluării salariatului de către instituţia care a preluat şi patrimoniul societăţii desfiinţate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA - Sectia I civila Decizie nr. 8763 din data de 08.10.2013
În raport cu prevederile art.12 pct.3 CCM la nivel ANIF ,care acordă beneficiul compensațiilor numai pentru persoanele care au fost concediate colectiv și având în vedere scopul plăților compensatorii care sunt menite să acopere un prejudiciu suferit prin concediere și a compensa lipsa veniturilor în perioada ulterioară ,reclamanta nu mai este îndreptățită la plata acestor sume ,în condițiile în care reangajarea sa a avut loc chiar în ziua imediat următoare celei în care i-a încetat contractul individual de muncă la instituția desființată. În acest caz măsura concedierii colective nu și-a produs efectele juridice.(dosar 23160/63/2012)
Prin sentința civilă nr. 4057 din 24 Aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta C. R. L., în contradictoriu cu pârâta A. N. Î. F. - FILIALA DOLJ, jud. Dolj.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a unei compensații echivalente cu 7 salarii de bază prevăzute de art.12 alin.3 din contractul colectiv de muncă la nivel de ANIF RA pentru 2009 - 2010, cu modificările și completările ulterioare, sumă ce va fi actualizată de la data concedierii (data nașterii dreptului) cu indicele de inflație la data plății efective,plus dobânda legală aferentă.
S-a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a fost salariata A. N. Î F RA, Sucursala Olt, în funcția "inspector general" până la 29.12.2011, când a fost concediată, din motive neimputabile, în temeiul art. 65 - 68 din codul muncii, ca urmare a desființării locului său de muncă, fiind emisă in acest sens decizia nr. 64/23.12.2011.
Potrivit art. 12 alin. 3 din contractul colectiv de muncă aplicabil în anii 2009-2010 la nivelul ANIF RA ", la concedierea colectivă, din motive neimputabile reclamanta (care avea o vechime în muncă în domeniul îmbunătățirilor funciare mai mare de 3 ani ) avea dreptul să primească o compensație echivalentă cu 7 salarii de bază, fapt ce rezulta din decizia de concediere nr. 64 23.12.2011, la art. 2.
Pârâta nu a plătit reclamantei drepturile cuvenite încălcând astfel prevederile art. 40 alin. 2 lit. c, din codul muncii, potrivit cărora "angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractului individual de muncă";, prevederile art. 229 alin 4 din codul muncii potrivit cărora "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";.
Apărarea pârâtei în sensul că nu și-a produs efectele concedierea, întrucât - în prezent - între părți există raporturi de muncă întemeiate pe un alt contract de muncă, prin care au fost stabilite alte condiții de prestare a muncii, cu alte elemente negociate decât cele pe baza cărora s-a stabilit dreptul salariatei la plata celor 7 salarii compensatorii.
Având în vedere că între părți au existat raporturi de muncă, că drepturile solicitate decurg din raportul de muncă, instanța a constatat că echivalentul a 7 salarii - compensația - solicitată de reclamantă este un drept de natură salarială, intrând în sfera noțiunii de "alte adaosuri"; la care face referire art. 155 din codul muncii.
Astfel, potrivit art. 160 din codul muncii "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri";.
Ca urmare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile codului muncii privind plata salariului.
Potrivit art. 166 alin. 4 din codul muncii "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune - interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului";.
Așadar, în raporturile de muncă angajatorul este pus de drept în întârziere cu privire la neplata sau neplata la timp a drepturilor salariale.
În cazul de față, deoarece raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 29.12.2011, plata compensației echivalente a 3 salarii de baza trebuia făcută cel mai târziu la încetarea raportului de muncă al reclamantei. De altfel, în decizia de concediere se precizează că reclamanta va beneficia la data concedierii de compensația prevăzută la art. 12 alin. 3 din CAP. II la CCM.
De la data încetării raportului de muncă al reclamantei, pârâta este de drept în întârziere, astfel că suma va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței - data nașterii dreptului (data concedierii) și până la plata efectivă, reclamanta neputând fi pus în situația de a suporta consecințele deprecierii monetare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. N. Î. F. Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe disp. art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ., pârâta a arătat că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a actelor deduse judecății și o greșită aplicarea a legii, întrucât nu a avut în vedere că reclamanta nu putea beneficia salarii compensatorii, în condițiile în care față de aceasta nu a operat în fapt concedierea.
Sub acest aspect, recurenta a precizat că reclamanta nu a beneficiat de protecția oferită de ajutorul de șomaj, fiind angajată de la data de 29.12.2011 la Agenție, fiind preluată de către această entitate nou înființată, care a preluat și patrimoniul A. N. Î. F., conform prevederilor OUG 82/29.09.2011 privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare.
A mai arătat că, deși atribuțiile și denumirile posturilor la Agenție sunt diferite de cele ale Administrației, fiind cele ale unei instituții publice, acest lucru nu are relevanță, atâta timp cât preluarea s-a realizat conform OUG 82/2011, care la art. 14 stipulează expres: "";Personalul angajat în cadrul A. N. Î. F., care se desființează, se preia de către Agenție, în limita posturi prevăzute la art. 1".
Prin urmare, recurenta consideră că, în concret, nu s-a produs efectul specific al concedierii și anume pierderea locului de muncă, prevăzut în decizia de concediere, reclamanta continuându-și practic activitatea în cadrul instituției succesoare a A. N. Î. F.
Față de motivele invocate, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a acestei sentințe civile și pe fond respingerea cererii.
Intimata reclamantă Constantin Rodica Lidia a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată că reclamanta și-a întemeiat acțiunea prin care a solicitat plata compensației echivalente cu 7 salarii de bază pe prevederile art.12 pct.3 din CCM la nivel de ANIF R.A., potrivit cărora la concedierea colectivă, fiecare salariat, odată cu primirea deciziei de concediere, va primi o compensație echivalentă cu 3 salarii de bază și, respectiv, 7 salarii de bază, după cum vechimea în sector este de sub 3 ani sau peste 3 ani.
În mod greșit, a apreciat instanța de fond că reclamanta poate beneficia de prevederile acestei clauze din CCM la nivel de unitate, în condițiile în care aceasta nu face parte din rândul celor disponibilizați de la A. N. Î. F., reclamanta fiind preluată de către noua înființata A. N. Î. F..
Sub acest aspect, se constată că prin OUG nr..82/2011 privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare, a fost înființată A. N. Î. F., instituție publică cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin reorganizarea A. N. Î. F. ( art.1), patrimoniul acesteia constituindu-se prin preluarea elementelor de activ și de pasiv ale A. N. Î. F., pe bază de protocol de predare-preluare, încheiat în termen de 30 de zile de la data înființării Agenției ( art.3).
Urmare a desființării A. N. Î. F. și, pe cale de consecință, a tuturor locurilor de muncă din cadrul acesteia, s-a dispus încetarea contractelor de muncă ale tuturor salariaților. În ceea ce o privește pe reclamantă a fost emisă decizia nr.64/23.12.2011, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în temeiul art.65-68 C.Muncii, începând cu 29.12.2011, OUG nr.82/2011 fiind menționată printre temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.
Se constată, însă, că în ziua următoare, 30.12.2011, reclamanta a fost angajată, conform deciziei nr.72/30.12.2011, la nou înființata A. N. Î. F., angajare care s-a realizat în baza prevederilor OUG nr.82/2011, ale HG nr.1223/2011, ale deciziei nr.252/23.12.2011 a Directorului General al A. N. Î. F., Regulamentului cadru privind procedura de preluare a personalului de la ANIF R.A. și cererii formulate de reclamantă.
OUG nr.82/2011 fiind invocată ca temei de drept atât al măsurii concedierii, cât și al angajării, se impune a fi analizate prevederile acestui act normativ cu privire la situația personalului încadrat la fosta ANIF R.A data desființării acesteia.
Potrivit art.1 alin.4 din ordonanță, numărul maxim de posturi al Agenției înființate prin reorganizarea ANIF R.A. și al filialelor județene ale acesteia este de 1.500, iar în conformitate cu art.14 "Personalul angajat în cadrul Administrației Naționale a Îmbunătățirilor Funciare, care se desființează, se preia de către Agenție, în limita posturilor prevăzute la art. 1 alin. (4). Încadrarea în numărul maxim de posturi stabilit potrivit prevederilor alin. (1) se face în termenele și cu procedura stabilite de lege.";
Totodată, în conformitate cu art.29 din Regulamentul de organizare și funcționare a A. N. Î. F., aprobat prin HG nr.1223/2011 " (1) Pentru realizarea activităților și îndeplinirea atribuțiilor sale, Agenția utilizează personalul propriu și încheie contracte cu terți în condițiile art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2011.(2) Personalul propriu al Agenției este angajat pe bază de contract individual de muncă pe durată nedeterminată.";
Prin urmare, în limita celor 1.500 de locuri prevăzute de art.1 alin.4 din OUG nr.82/2011, personalul desființatei A. N. Î. F. a fost preluat de noua Agenție, care a procedat la angajarea acestuia prin încheierea unor noi contracte individuale de muncă în condițiile art.29 alin.2 din HG nr.1223/2011, reclamanta făcând parte din personalul preluat, astfel cum reiese din cuprinsul deciziei nr.72/30.12.2011.
În aceste condiții, în raport de prevederile art.12 pct.3 din CCM la nivel de ANIF R.A. care acordă beneficiul compensațiilor numai pentru persoanele care au fost concediate colectiv și având în vedere scopul plăților compensatorii care sunt menite a acoperi un prejudiciu suferit prin concediere și a compensa pentru lipsa veniturilor în perioada ulterioară, Curtea apreciază că reclamanta nu este îndreptățită la plata acestor sume, angajarea sa având loc chiar în ziua imediat următoare celei în care i-a încetat contractul individual de muncă la instituția desființată.
Împrejurarea că, în cazul reclamantei, s-a emis o deciziei de concediere întemeiată pe art.65-68 C.Muncii, nu este de natură a determina aplicabilitatea clauzei de la art.12 pct.3 din CCM, din moment ce măsura concedierii nu și-a produs efectele juridice în ceea ce o privește, ca urmare a preluării sale la noua Agenție.
Totodată, nu prezintă relevanță juridică inserarea în decizia de concediere a faptului că reclamanta beneficiază de o compensație echivalentă cu 7 salarii, atâta timp cât dreptul la aceasta nu își are izvorul în decizia de concediere, ci în prevederile art.12 pct.3 din CCM, așa cum recunoaște chiar reclamanta, iar această clauza condiționează plata de existența unei concedieri colective, concediere care în cazul reclamantei nu si-a produs efectele. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că astfel de decizii au fost emise pentru toți salariații fostei ANIF R.A., ca urmare a desființării acesteia, iar la data emiterii deciziilor de concediere-23.12.2011 nu se putea cunoaște care dintre salariați urmau a se încadra în limita celor 1.500, preluați de A. N. Î. F..
În același timp, împrejurarea că încadrarea reclamantei ca, de altfel, și a celorlalți salariați preluați de Agenție în limita a 1.500 de posturi nu a operat de drept, ci în urma unui concurs, cu stipularea unei perioade de probă la angajare nu este de natură a conduce la concluzia că în cazul său s-ar fi realizat anterior o concediere efectivă, așa cum susține reclamanta. Limitarea numărului de posturi ale Agenției nou înființate la 1.500 de locuri a determinat preluarea numai unei părți a personalului, iar aceasta nu se putea realiza decât în baza unor criterii obiective, cum ar fi concursul, dar acest concurs a fost deschis numai foștilor salariați, astfel cum reiese din adresa nr.3620/19.08.2013 depusă recurentă. În plus, angajarea personalului preluat în baza unui nou contract (cu consecința stipulării unei perioade de probă), este prevăzută chiar de regulamentul de organizare și funcționare a A. N. Î. F., la art.29 alin.2, prin raportare la art.29-31 din Codul Muncii.
Ceea este cert în cauză este că reclamanta nu se află în aceeași situație cu salariații fostei ANIF R.A. care au fost concediați efectiv și nu au făcut parte din personalul preluat de noua Agenție în condițiile art.14 din OUG nr.82/2011, astfel că nu poate beneficia de aceleași compensații ca și aceștia, în scopul acestei categorii de salariați fiind instituită de partenerii sociali clauza de la art.12 pct.3 din CCM la nivel de unitate privind plățile compensatorii.
În concluzie, Curtea apreciază că instanța de fond, admițând acțiunea, a făcut o greșită interpretare a art.12 pct.3 din CCM la nivel ANIF R.A., prin raportare la situația reclamantei și la prevederile OUG nr.82/2011.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a admite ca fondat recursul declarat și, în temeiul art.312 alin.1-3 C.pr.civ., va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea.
| ← Concedierea salariatului în perioada efectuării concediului de... | Desfacerea contractului de muncă. Repunerea în drepturi → |
|---|
