Conflict de muncă. Decizia 10/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Carmen Bancu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI I, în nume propriu și pentru unitățile școlare GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL NR. 6 și GRĂDINIȚA NR. 21, de CONSILIUL LOCAL I și PRIMARUL MUNICIPIULUI I, împotriva sentinței civile nr. 1734 din 21 09 2007 Tribunalului Iași, intimată fiind, având ca obiect conflict de muncă
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru recurentul I, lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul reprezentantului I în susținerea recursului.
Consilier jr. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele de recurs expuse pe larg în cererea de recurs.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 1734/21.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Consiliul Local al Municipiului I și Primarul Municipiului
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar al județului I, Consiliul Local al municipiului I și Primarul municipiului I, Grădinița cu Program Normal nr. 6, Grădinița nr. 21.
A fost obligat pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului I și grădinițele pârâte să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei, pentru orele prestate în plus săptămânal față de norma didactică prevăzută de art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, începând cu data de 19.07.2004.
Au fost obligate școlile pârâte și pârâții Consiliul local al municipiului I și Primarul municipiului I să plătească reclamantei, drepturile salariale stabilite potrivit calculului anterior, aferente perioadei 19.07.2004-19.07.2007, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligate unitățile școlare și pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului I să asigure reducerea normei didactice de predare cu două ore a reclamantei, iar în situația în care orele suplimentare sunt ținute de către aceasta, să i se plătească suplimentar.
A fost respinsă cererea privind adăugarea dobânzii legale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a celor doi pârâți, instanța a constatat că sunt neîntemeiate, motivat de faptul că, potrivit dispozițiilor art. 15 din nr.OUG 45/2003, bugetele unităților de învățământ, care sunt instituții publice, finanțate integral sau parțial din bugetele locale, se aprobă de către consiliile locale, proiectul de buget fiind elaborat de ordonatorul principal de credite, care este primarul, așa cum prevede art. 21 din aceeași ordonanță și, în consecință, se va respinge excepția invocată.
Cu privire la excepția inadmisibilității celui de-al doilea capăt de cerere al reclamantei, instanța față de dispozițiile art. 21 din Constituția României și ale art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a constatat că este neîntemeiată și a respins-
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului. La punctul 4 din Precizările generale pentru aplicarea Statutului personalului didactic nr. 19388/14.11.1999 emise de se prevede că personalul didactic de predare și instruire practică cu vechime în învățământ de peste 25 de ani cu grad didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 ore.
Prin urmare dispozițiile art. 45 din Legea nr. 128/1997 se aplică la întreg personalul de predare inclusiv educatorilor și învățătorilor, care poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma astfel redusă cu 2 ore.
Angajatorii nu au făcut dovada, deși conform dispozițiilor art. 287 din Codul muncii aveau sarcina probei că, în cadrul școlilor respective nu își desfășoară activitatea personal didactic cu o vechime de peste 25 de ani și grad didactic I sau că în situația existenței unui astfel de personal au aplicat dispozițiile art. 45 din Legea nr. 128/1997.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții I în nume propriu și în numele unităților preșcolare din mun. I, Consiliul Local al Mun. I și Primarul Mun. I, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și susținând că instanța de fond a făcut în cauză o interpretare și o aplicare greșită a legii.
Recurentul Iaa rătat că potrivit art. 42 din Legea 128/1997 norma didactică cuprinde activități didactice de predare-învățare și activități de pregătire metodico-științifică, precum și activități de educație.
Că în mod greșit instanța a interpretat dispozițiile art. 45 din Legea 128/1997, întrucât reducerea numărului de 2 ore săptămânal prevăzută de acest text se referă doar la reducerea normei didactice și nu a normei didactice de predare.
Că instanța nu s-a pronunțat asupra Precizărilor Ministerului Educației și Cercetării - nr. 1822//15.05.2006, prin care se menționează că pentru funcțiile de învățător, educatoare și institutor nu există norma didactică prevăzută de Legea 128/1997 care să poată fi redusă cu 2 ore în conformitate cu art. 45 alin. 1 din lege, posturile fiind normate câte unul pentru fiecare grupă de copii, respectiv clasă de elevi.
Ca atare susține recurentul, sistemul de "plată cu ora" nu poate funcționa în cazul în care nu există norma didactică și nici tarif orar, cum este în cazul învățătorilor sau educatorilor care sunt încadrați pe post și nu pe normă didactică conform art. 43 alin. 1, astfel încât nu le pot fi opozabile dispozițiile art. 45 din Legea 128/1997.
Invocând inexistența unei dispoziții legale exprese, recurentul a susținut că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, aceasta reiterând și excepția invocată în fața primei instanțe, respectiv cea a lipsei calității sale procesuale pasive în contextul în care salariile învățătorilor și educatorilor sunt plătite de Consiliile locale.
Recurenții Consiliul Local al Mun. I și Primarul Mun. I au reiterat în recurs excepția lipsei calității lor procesuale pasive, susținând că singura atribuție a Consiliului Local este aprobarea bugetului local și virarea de credite bugetare iar a Primarului este cea privind virarea sumelor către ordonatorii secundari de credite.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Excepția inadmisibilității acțiunii - invocată de recurent, pe motiv că în condițiile în care nu există o dispoziție legală expresă, acțiunea ar fi inadmisibilă, nu poate fi primită și va fi respinsă ca nefondată.
Potrivit art. 3 din Codul civil "judecătorul care va refuza, sub cuvânt că legea nu prevede sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate".
Ca urmare, chiar și în ipoteza în care normele juridice în vigoare nu se referă la situația care este supusă judecății sau se referă la aceasta în chip contradictoriu sau neclar, cauza nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, instanța fiind datoare, ca prin interpretarea dată legii să o soluționeze, întrucât respingerea acțiunii ca inadmisibilă ar echivala cu o îngrădire a accesului la justiție și implicit cu o încălcare a art. 6 al. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așa fiind, excepția inadmisibilității acțiunii invocată de recurent va fi respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, invocată la fond și reiterată prin motivele de recurs, Curtea constată că aceasta a fost corect soluționată de prima instanță, atât timp cât cel ce administrează procesul de învățământ - inclusiv aspectele de normare a muncii, este recurentul Inspectoratul Școlar Județean, așa cum de altfel acesta însuși recunoaște și prin motivele de recurs. Și cum Ministerul Educației și Cercetării și Inspectoratele Școlare Județene sunt cele ce stabilesc normele didactice, înseamnă că acesta din urmă are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Așa fiind, și acest motiv de recurs va fi respins ca nefondat.
Cât privește fondul cauzei, Curtea constată că toate aspectele invocate de recurent prin motivele de recurs vizează doar interpretări ale articolelor 42-47 din Legea 128/1997.
Ori, potrivit principiilor de interpretare a actelor normative, Curtea constată că instanța de fond a respectat aceste principii - respectiv principiul interpretării logice.
Astfel, a fost respectat principiul potrivit căruia dispozițiile legale trebuie interpretate în sensul în care să producă efecte juridice și nu în sensul în care să nu producă nici un efect. Ca urmare, dacă o normă juridică este susceptibilă de două interpretări se va opta pentru aceea care să facă posibilă aplicarea ei și nu pentru interpretarea care ar paraliza orice posibilitate de aplicare a legii.
In acest context Curtea reține că a interpreta altfel dispozițiile Legii 128/1997 ar conduce la lipsirea de eficiență a dispozițiilor prevăzute de art. 45 alin. 1 din lege - care prevede că "personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime de peste 25 de ani, cu gradul I didactic, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal". Și cum în categoria "personal didactic" legea prin art. 5 include atât profesorii cât și învățătorii și educatorii ori institutorii, înseamnă că dispozițiile art. 45 alin. 1 le sunt aplicabile și acestora.
In sprijinul acestei concluzii logice vine și principiul potrivit căruia "acolo unde legea nu distinge, nici noi nu putem distinge".
Astfel, atât timp cât prin nici o dispoziție legală legiuitorul nu a înțeles să excludă de la aplicarea art. 45 al. 1 nici o categorie din cadrul personalului didactic, înseamnă că legiuitorul a avut în intenție să aplice această dispoziție tuturor categoriilor de personal didactic.
Mai mult, pentru aceleași considerente nu poate fi primită în acest context nici susținerea recurenților că legiuitorul a avut în vedere prin dispozițiile legale sus-menționate doar reducerea normei didactice și nu a normei didactice de predare. Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 42 din Legea 128/1997 republicată, activitatea personalului didactic de predare cuprinde, pe lângă activitățile de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare și activități de pregătire metodico-științifică și de educație, complementare procesului de învățământ, însă este fără echivoc că textul de lege pe care reclamanta și-a întemeiat prezenta acțiune (art. 45) nu distinge între norma didactică și norma didactică de predare, făcând referire doar la "reducerea normei didactice". Ca atare, Curtea nu poate avea în vedere nici Precizările Ministerului Educației și Cercetării nr. 1822//15.05.2006 care exclud anumite categorii de personal didactic, respectiv învățătorii, educatoarele și institutorii de la aplicarea art. 45(1) din Legea 128/1997, întrucât un organ administrativ nu poate emite dispoziții ori precizări peste conținutul unui text de lege, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a înțeles să facă această distincție.
În ceea ce privește recursurile declarate de Consiliul Local al Mun. I și Primarul Mun. I, Curtea reține că în baza Legii nr. 215/2001 și art. 21 din Legea nr. 273/2006 Primarul este ordonator principal de credite pentru bugetul local și are obligația de a vira sumele necesare plății către ordonatorul secundar, iar acesta către unitățile de învățământ iar Consiliul Local aprobă întregul buget local. Ca atare, hotărârea judecătorească pronunțată în cauză trebuie să le fie opozabilă pentru a se asigura posibilitatea punerii în executare a acesteia.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă se vor respinge ca nefondate recursurile și se va menține sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Inspectoratul Școlar al Jud. I în nume propriu și în numele unităților școlare, Consiliul Local al Mun. I și Primarul Mun. I împotriva sentinței nr. 1734/21.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.01.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
,
16.01.2008
2 ex.-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Carmen Bancu
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 1819/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1152/2008. Curtea... → |
|---|
