Conflict de muncă. Decizia 1125/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1125
Ședința publică din data de 26 iunie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se pronunțarea recursului declarat de declarat de reclamanta CAS RL împotriva sentinței civile nr. 384/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect conflict de muncă.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea la data de azi, hotărând următoarele.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 5 noiembrie 2008, reclamanta - A SRL a cerut în contradictoriu cu pârâtul, obligarea acestuia la plata sumei de 5.680 lei, reprezentând contravaloarea cursului de formare profesională efectuat, în baza actului adițional la contractul individual de muncă nr. 1 din 27.02.2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că pârâtul participat la un curs formare profesională numit - Centura, inițiat și plătit de societate angajatoare. A mai arătat că potrivit actului adițional încheiat în acest sens avea obligația să finanțele integral programul de instruire și să plătească pârâtului indemnizația echivalentă salariului aferent și toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa pe perioada derulării cursului, iar pârâtul avea obligația să nu aibă inițiativa încetării raporturilor de muncă pe o durată de cel puțin un an de la promovarea examenului de certificare. În cazul în care nu promovează acest examen părțile au convenit ca pârâtul să suporte contravaloarea cursului.
Prin sentința civilă nr. 384/26.02.2009 Tribunalul Arada respins acțiunea formulată de reclamanta - A SRL cu sediul în A, Zona Industrială Vest,-, Județ A în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect plata sumei de 5.860 lei reprezentând contravaloarea cursului de formare profesională.
A obligat reclamanta la 1.000 lei cheltuieli de judecată câtre pârât, tribunalul reținând că este nefondată pentru următoarele motive:
Prin contractul individual de muncă încheiat sub nr. -/16.08.2001, pârâtul a fost angajat la societatea reclamantă în funcția de agent contractări și achiziții prime și a participat la un curs de formare profesională - Centura în perioada 28.02.2007 - 04.05.2007, potrivit conținutului actului adițional la contractul individual de muncă nr. 01/27.02.2007.
Prin acest act adițional, au fost stabilite obligațiile părților în sensul că reclamanta s-a obligat să finanțeze integral programul de instruire, să plătească pârâtului pe toată perioada cursului salariul aferent și obligațiile bugetare datorate, aflate în sarcina sa, iar pârâtul s-a obligat să nu aibă inițiativa încetării raporturilor de muncă pe o durată de cel puțin un an de la data promovării examenului de certificare.
S-a stabilit că în cazul nepromovării examenului salariatul pârât să suporte contravaloarea cursului de formare profesională.
Prin Decizia nr. 806/16.06.2008, emisă de societatea angajatoare, contractul de muncă al pârâtului a încetat prin demisie, în baza art. 79 Codul Muncii.
Actul adițional al contractului individual de muncă are forță obligatorie între părțile contractante potrivit art. 969 Cod civil, care arată că au putere de lege între părțile contactate convențiile legal făcute.
În speța de față, salariatul a prestat muncă pentru unitatea angajatoare până la data de 23.05.2008, când raporturile de muncă au încetat în baza art. 79 Codul Muncii, fapt ce a rezultat din decizia de încetare a raporturilor de muncă.
Prin urmare, de la data absolvirii cursului de pregătire profesională și până la încetarea contractului individual de muncă a trecut mai mult de un an, astfel că reclamantul a devenit liber de clauză.
În ce privește plata contravalorii cursului, deși sarcina probei revine unității reclamante în baza art. 287 Codul Muncii, aceasta nu a făcut dovada cu un înscris certificat de organizatorii cursului privind situația contestatorului, respectiv, a calificativului obținut, a criteriilor neîndeplinite pentru a promova examenul și pentru a fi certificat.
Pe de altă parte, angajatoarea - intimată nu a făcut dovada plății contravalorii cursului de pregătire profesională pe seama contestatorului, cu chitanțe, facturi fiscale, astfel că, creanța împotriva acestuia nu este certă și exigibilă.
Față de considerentele prezentate, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale răspunderii patrimoniale a angajatului - pârât, prevăzute la punctele 4.6 și 4.7 din Actul adițional nr. 01/27.02.2007 al contactului individual de muncă încheiat între părți, care vin în contradicție cu dispozițiile art. 195 raportat la 194 Codul Muncii, care reglementează cadrul legal al obligațiilor salariaților, ulterior formării profesionale.
În esență, pârâtul a efectuat un curs de doar 10 zile de formare profesională fapt ce rezultă din conținutul art.2,Obiectul actului adițional" - fila 12 dosar, ori, legiuitorul a prevăzut în art. 194 Codul Muncii că toate cheltuielile legate de participarea salariaților la stagiile de formare profesională vor fi suporte de angajator, în cazul în care aceste stagii au fost inițiate de angajator.
Pentru considerentele prezentate, în baza art. 194 alin. 1, raportat la art. 189 Codul Muncii și art. 1169 Cod civil, va respinge acțiunea reclamantului ca nefondată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată reclamanta căzută în pretenții la 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului pârâtului dovedit cu chitanța.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta, solicitând casarea ei și în subsidiar modificarea în sensul admiterii acțiunii.
Recursul nu a fost motivat în drept, dar s-a susținut în fapt că încheierile de ședință din 11.12.2008 și 29.01.2009, nu au fost semnate de ambii judecători, motiv de nulitate a sentinței și care atrage casarea ei, motivul încadrându-se în prevederile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
În ce privește fondul cauzei, s-a susținut că s-a reținut greșit starea de fapt și s-a aplicat greșit legea.
S-a susținut că s-au interpretat greșit prevederile actului adițional la contractul de muncă, termenul de un an curgând de la promovarea examenului de certificare, și nu de la data absolvirii cursului.
S-a mai susținut că durata cursului a fost mai mare de 60 de zile și s-au încălcat prevederile art. 195 Codul Muncii.
Pârâtul intimat a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului.
A susținut că art. 147 Cod procedură civilă nu a fost încălcat, nefiind incident motivul de casare invocat, nefiind o nulitate de ordine publică.
Cu privire la fond, s-a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 195 Codul Muncii, cursul nefiind peste 60 de zile.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs, de susținerile părților și totodată conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că primul motiv de recurs nu este fondat, neexistând motive pentru casarea sentinței.
Nesemnarea unor încheieri de ședință, nu atrage incidența art. 105 alin. 1 Cod procedură civilă, și conform alin.2 al acestui articol, actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale, poate atrage nulitatea numai dacă părții i s-a pricinuit o vătămare, care nu se poate înlătura.
Întrucât partea nu a dovedit nicio vătămare, iar semnarea încheierii poate fi complinită conform art. 106 alin. 2 Cod procedură civilă, nu subzistă motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Este fondat însă cel de al doilea motiv de recurs, întrucât instanța de fond a reținut greșit starea de fapt și a aplicat greșit dispozițiile legale incidente.
Prin actul adițional la contractul de muncă, pârâtul s-a obligat să suporte cheltuielile de școlarizare în două cazuri: dacă nu promovează examenul de certificare nici după al doilea examen și dacă încetează contractul de muncă din inițiativa sa în termen de 1 an de la obținerea certificatului.
Așa cum rezultă din interpretarea acestui act adițional, oricare din aceste două încălcări atrag obligația pentru salariat de a plăti contravaloarea cursului.
Este indiscutabil că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a promova examenul de certificare și sunt incidente dispozițiile art. 193 alin. 2 Codul Muncii și ale art. 969 Cod civil, acesta fiind ținut să răspundă pentru încălcarea actului adițional.
Față de acest aspect, nici nu mai are relevanță dacă durata cursului a fost mai mare de 60 de zile și nici dacă sunt incidente dispozițiile art. 195 Codul Muncii, întrucât obligația prevăzută de art. 4 pct. 6 din actul adițional, nu are legătură cu durata cursului, iar această prevedere contractuală este conformă cu art. 193 alin. 2 Codul Muncii.
Prin facturile de la dosar, fila 14 - reclamanta a făcut dovada plății cursurilor organizate, iar evaluarea cursului s-a făcut în mod convențional prin actual adițional.
În situația în care pârâtul nu s-a prezentat măcar la examenul de certificare nu se poate reține incidența art. 287 Codul Muncii, în sensul că reclamanta nu a depus probe legate de situația contestatorului, calificativul obținut sare de criteriile de promovabilitate.
Prin urmare, în mod netemeinic și nelegal a fost respinsă acțiunea, motiv pentru care în baza art. 312 alin.1, 3 Cod procedură civilă, va fi admis recursul și modificată sentința în sensul admiterii acțiunii.
Va fi obligat pârâtul la plata sumei de 5.680 lei și se va face aplicarea art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta CAS RL împotriva sentinței civile nr. 384/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea reclamantei.
Obligă pârâtul să plătească acesteia suma de 5.680 lei, despăgubiri civile și 833 lei cheltuieli de judecată, în fond.
Fără cheltuieli de judecată în recurs, nesolicitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
aflată în concediu de odihnă aflată în concediu de odihnă
pentru care semnează pentru care semnează
VICEPREȘEDINTE, VICEPREȘEDINTE,
Grefier,
Red. /20.07. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./21.07. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 7028/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 870/2008. Curtea de... → |
|---|
