Conflict de muncă. Decizia 1168/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1168/2008
Ședința publică din 8 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Mureșan Monica Maria
- - - JUDECĂTOR 3: Doriani Ana
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul G împotriva sentinței civile numărul 547/LM/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 8 decembrie 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta " " O solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se constate nulitatea deciziei nr.1/15.11.2007 emisă de pârâta "" O, ca fiind tardiv emisă;
- să se constate desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului prin demisie, începând cu data de 22.11.2007;
- să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale care i se cuvin pe perioada octombrie-noiembrie 2007;
- să fie obligată pârâta să plătească reclamantului despăgubiri, reprezentând contravaloarea concediului de odihnă și a zilelor cuvenite pe anii 2006 și 2007;
- să fie obligată pârâta la plata daunelor morale, în sumă de 20.000 RON.
În motivarea acțiunii sale a arătat că începând cu data de 13.03.2006 a ocupat funcția de administrator al pensiunii turistice " Montana" din, aparținând societății pârâte, în temeiul unui contract individual de muncă nr. 5/10.03.2006, înregistrat la.
A mai arătat că în data de 3.10.2007 a purtat o discuție cu reprezentantul societății pârâte, legat de unele probleme privitoare la desfășurarea activității la locul de muncă și din cauză că această stare conflictuală nu a fost ameliorată de către conducerea societății, reclamantul la data de 5.10.2007, a anunțat că va demisiona, începând cu data de 1.04.2008.
Cu toate acestea, pârâta a emis decizia nr.1/12.10.2007 prin care a dispus încetarea contractului individual de muncă la reclamantului, în temeiul art.55 lit. b Codul muncii, respectiv prin acordul părților deși acesta nu solicitase acest lucru.
În data de 13.10.2007, reclamantul notificat pârâta "" O că va demisiona, începând cu luna aprilie 2008, deoarece trebuie predată gestiunea în termen de 30 de zile. Cu toate acestea pârâta l-a convocat pe reclamant, la data de 15.10.2007, pentru a analiza activitatea desfășurată de acesta în calitate de administrator.
După această convocare, pârâta emite la 15.11.2007, decizia prin care îl concediază pe reclamant, în temeiul art.61 lit. d Codul muncii, respectiv pentru necorespundere profesională.
Această decizie este, în opinia reclamantului, emisă tardiv deoarece au trecut cele 30 de zile calendaristice de la data constatării, prin referatul nr.43/15.10.2007, a cauzei necorespunderii profesionale. Totodată, reclamantul a susținut că decizia este nulă întrucât nu cuprinde motivele de fapt, care au stat la baza luării unei asemenea măsuri.
Pe fond, a arătat că pârâta este de rea credință deoarece deși i-a dat o recomandare în care confirma că reclamantul este corespunzător profesional pentru a ocupa un astfel de post, ulterior l-a concediat pe motiv de necorespundere profesională.
Sub aspectul drepturilor salariale a arătat că pârâta nu i-a achitat salariul cuvenit pe perioada octombrie - noiembrie 2007 și nici contravaloarea concediului legal de odihnă neefectuat pe anii 2006-2007 și că pentru prejudiciul de ordin moral pe care l-a suferit din cauza pârâtei, solicită obligarea acesteia la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 RON.
În drept, a invocat art.62, art.79, art.108 și urm. art.117 și urm. art.132, art.134 și art.139 și urm. Codul muncii.
Pârâta "" O, în apărare, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului G ca fiind nefondată, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că măsura desfacerii contractului individual de muncă al reclamantului, întemeiată pe dispozițiile art.61 lit. d Codul muncii este pe deplin justificată deoarece, din analiza efectuată de conducerea societății pârâte, asupra modului în care reclamantul și-a îndeplinit atribuțiile de administrator la pensiunii turistice "MONTANA", a reieșit că acesta nu corespunde profesional postului pe care îl ocupă.
Această măsură a fost luată după efectuarea unei evaluări profesionale a reclamantului, de către pârâta "" O, ocazie cu care acesta a afirmat în fața comisiei de evaluare că nu are nici o obiecție dar că dorește să conteste în instanța măsura.
Ulterior, la data de 11.11.2007 reclamantul a comunicat pârâtei o serie de observații și obiecțiuni pe care comisia de evaluare le-a analizat, hotărând menținerea hotărârii luate în data de 31.10.2007 și comunicând acest aspect reclamantului, prin adresa nr.49/14.11.2007.
În aceste condiții, pârâta susține că decizia de concediere a fost emisă în termenul de 30 de zile calendaristice prevăzut de lege, nefiind tardiv emisă.
Referitor la pretențiile bănești solicitate de reclamant, pârâta a susținut că acesta figurează pe perioada octombrie și noiembrie cu drepturile salariale neplătite deoarece nu s-a prezentat la sediul unității să-și ridice salariile și bonurile de masă care i se cuvin.
Legat de compensarea în bani a concediului legal neefectuat în anii 2006-2007, pârâta a învederat că cererea este inadmisibilă întrucât nu a existat nici o solicitare de acordare a concediului, din partea reclamantului, iar pe de altă parte că potrivit art.141 Codul muncii, zilele de concediu neefectuate se vor efectua în anul următor nefiind posibilă compensarea lor în bani.
Prin sentința civilă nr.547/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul G împotriva pârâtei "" O și pe cale de consecință:
- s-a anulat decizia nr.1/15.11.2007 emisă de conducerea pârâtei și s-a constatat încetat contractul individual de muncă al reclamantului, în temeiul art.79 alin.1 Codul muncii, începând cu data de 31.10.2007.
- s-au respins celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că decizia de concediere a reclamantului este nelegală deoarece pârâta nu dovedit că a respectat procedura reglementată de art.64 alin.1 - 4 din Codul muncii și că, în aceste condiții, se impune anularea ei.
În plus, reținut că anterior emiterii deciziei de concediere aceeași pârâtă a emis o altă decizie, cu nr.1/12.10.2007, prin care a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, în temeiul art.55 lit. b Codul muncii, decizie care nu a fost anulată expres, dar care nu mai este în măsură să producă efecte, din moment ce a fost emisă cea de-a doua decizie.
Referitor la tardivitatea emiterii deciziei, prima instanță a constatat că a fost emisă cu respectarea termenului de 30 de zile calendaristice, prevăzut de art.62 alin.1 din Codul muncii,raportat la referatul nr.43/15.10.2007 iar în ce privește nemotivarea deciziei, că fapta a fost descrisă din moment ce s-a precizat necorespunderea profesională a acestuia și a fost menționat referatul nr.43/15.10.2007.
Pe fond, s-a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr.27/15.10.2007, reclamantul a adus la cunoștința societății pârâte "" intenția sa de a demisiona din postul de administrator, începând cu data de 1.04.2008.
Având în vedere dispozițiile art.79 din Codul muncii și prevederile cuprinse în contractul individual de muncă al reclamantului, care prevăd, în cazul demisiei, un preaviz de 15 zile calendaristice, instanța de fond a constatat că notificarea intenției de demisie, făcută de reclamant, nu respectă dispozițiile Codului muncii și ale contractului individual de muncă deoarece termenul de preaviz de 4 luni și J, solicitat de către reclamant, depășește cele 15 zile calendaristice, prevăzute de lege pentru funcțiile de execuție. Pentru același motiv nu este fondată nici cererea reclamantului de a se constata încetarea raporturilor de muncă, prin demisie, începând cu data de 22.11.2007.
În consecință, față de împrejurarea că notificarea reclamantului privitoare la demisie a fost înregistrată la unitatea pârâtă, în data de 15.10.2007, iar termenul de preaviz de 15 zile calendaristice se împlinește la 31.10.2007, instanța a constatat că încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, conform art.79 alin.1 Codul muncii, s-a produs începând cu data de 31.10.2007.
Legat de plata drepturilor salariale restante neachitate s-a constatat că societatea pârâtă a plătit reclamantului, prin mandat poștal, suma de 2303 RON, reprezentând salariul cuvenit și indemnizația de concediu pentru anul 2007. În ce privește indemnizația de concediu pe anul 2006, reținut că cererea este nefondată, față de prevederile art.141 Codul muncii.
De asemenea, au fost respinse ca nefondate capetele de cerere având ca obiect plata orelor suplimentare și a daunelor morale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, atât reclamantul G cât și pârâta " " O, ambii criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În expunerea motivelor sale de recurs, reclamantul a susținut că, la data încheierii contractului individual de muncă cu societatea pârâtă, angajatorul nu a specificat nici numărul orelor de lucru și nici timpul de odihnă zilnic și săptămânal pentru funcția pe care a fost încadrat, respectiv cea de administrator de pensiune.
În al doilea rând, recurentul reclamant a arătat că a contestat decizia nr.1/12.01.2007, emisă de pârâtă în temeiul art.55 lit.b Codul muncii, încă de la data la care a i-a fost comunicată, și că acest aspect l- menționat și în notificarea demisiei din data de 13.10.2007, înregistrată sub nr.27/15.10.2007.
În plus, a arătat că decizia nr.1/12.01.2007 a fost emisă de către pârâtă, cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la acordarea preavizului și a unei perioade de 30 zile pentru predarea postului și gestiunii.
O altă critică adusă de reclamant soluției primei instanțe a vizat neluarea în seamă, la darea soluției, a cererii prin care reclamantul a solicitat pârâtei compensarea în bani a timpului lucrat în zilele de, de repaus săptămânal și a concediului de odihnă neefectuat în anii 2006-2007 față de împrejurarea că timpul de lucru este de 8 ore. Totodată, a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că pensiunea "MONTANA" din, se află la o distanță de 125 km. de sediul societății și de 135 km. de localitatea de domiciliu a reclamantului, acesta fiind motivul pentru care acestuia i-a fost repartizată o cameră în cadrul pensiunii.
În ce privește plata drepturilor salariale, reclamantul a susținut că deși documentele prezentate de către angajator, pentru a dovedi plata acestor drepturi, conțin neclarități, prima instanță a considerat, în mod nejustificat, că pârâta și-a îndeplinit obligația de plată a acestor drepturi de natură salarială.
Celelalte critici au vizat greșita respingere a cererii de completare a probațiunii și consemnarea eronată a refuzului reclamantului de a se soluționa litigiul pe cale amiabilă, în condițiile în care a solicitat acest lucru angajatorului încă din data de 30.10.2007. De asemenea, a susținut că acordarea daunelor morale pe care le-a solicitat este pe deplin justificată dat fiind comportamentul jignitor pe care pârâta le- avut la adresa reclamantului.
În drept, a invocat art.304/1 Cod proc.civ.
Prin recursul său, pârâta "" Oas olicitat ca în urma admiterii recursului, să se dispună modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului.
În expunerea motivelor sale de recurs a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și a probațiunii administrate în cauză, conform art.304 pct.9 Cod proc.civ. Astfel, a arătat că în mod greșit, instanța a anulat decizia nr.1/15.11.2007 și a constatat raportul de muncă încetat în temeiul art.79 alin.1 Codul muncii, deoarece a dovedit că a respectat procedura prevăzută de lege pentru motive de necorespundere profesională prevăzută de art.62-64 Codul muncii.
Referitor la notificarea înregistrată sub nr.27/15.10.2007, pârâta recurentă a susținut că aceasta nu poate fi considerată o demisie, deoarece prin această notificare reclamantul și-a exprimat doar intenția de a demisiona în luna aprilie 2008.
În drept, a invocat art.304 pct.9 Cod proc.civ. și art.274 Cod proc.civ.
La termenul de judecată din 10.11.2008, Curtea din oficiu, ridicat excepția tardivității declarării recursului de către pârâta ""
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma acestor critici și conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, față de excepția tardivității invocată de instanță, Curtea constată următoarele:
Prin decizia nr.1/12.10.2007, societatea pârâtă a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art.55 lit. b Codul muncii, având în vedere cererea reclamantului și acordul conducerii societății pârâte (17).
Această decizie nu a fost contestată de către reclamant prin prezenta acțiune, așa încât din acest punct de vedere aspectele critice invocate de reclamantul recurent în legătură cu această decizie nu pot fi primite.
Cât privește celelalte critici aduse de reclamantul recurent se constată că acestea sunt întemeiate în parte, respectiv în ce privește indemnizația de concediu aferentă anilor 2006 - 2007.
Cu privire la acest aspect, se constată că față de cererea înregistrată sub nr.26/15.10.2007 (19), prin care reclamantul a solicitat societății pârâte acordarea concediului legal de odihnă neefectuat în intervalul 13.03.2006 - 31.12.2007 și față de cuprinsul adresei emise de " Angajator" O (88), din care rezultă că reclamantului i s-a achitat în luna noiembrie 2007, un salariu brut de încadrare, în cuantum de 1782 RON, din care suma de 827 RON reprezintă 13 zile de concediu de odihnă neefectuate - Curtea constată că pretențiile reclamantului sunt justificate pentru un număr de 23 zile de concediu de odihnă neefectuate, respectiv 4 zile rămase din anul 2006 și 19 zile concediu de odihnă pe anul 2007.
Aspectele de netemeinicie invocate de reclamant, vizând plata celorlalte pretenții bănești, urmează să fie respinse ca nefondate.
În legătură cu recursul declarat de pârâta " " O, anterior examinării motivelor de recurs, Curtea constată că este întemeiată excepția tardivității căii de atac.
Cu privire la această împrejurare se constată că hotărârea primei instanțe s-a comunicat cu societatea pârâtă în data de 28.07.2008 (100), reprezentantul societății semnând de primire, iar recursul a fost declarat la 12.08.2008, data poștei, ( 5), deci cu încălcarea termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999.
În raport de cele ce preced, în temeiul art.312 alin.2 Cod proc.civ. coroborat cu art.81 din Legea nr.168/1999, Curtea va admite recursul declarat de reclamantul G și va dispune modificarea, în parte, a sentinței atacate în sensul obligării pârâtei " " O la plata indemnizației de concediu de odihnă aferentă celor 23 zile de concediu neefectuat pe anii 2006-2007.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va dispune respingerea ca tardiv a recursului declarat de pârâta " "
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.547/LM/21.04.2008, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului indemnizația de concediu de odihnă aferentă celor 23 zile de concediu neefectuat pe anii 2006 - 2007.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta SC. SRL O împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.12.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.SM.-10.02.2009
Tehnored. TM/ 2 ex
Jud.
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Mureșan Monica Maria, Doriani Ana
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 618/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 296/2009. Curtea de... → |
|---|
