Contestație decizie de concediere. Decizia 296/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.296/
Ședința publică din 13 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursurilor declarate de contestatorul, domiciliat în G,-, --4,.5, jud.G și de intimata cu sediul în S,-, Jud.S împotriva sentinței civile nr.1454/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-,cauza având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.03.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 13.03.2009.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1454/17.11.2008 a Tribunalului Galația fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimata C SA.
S-a dispus anularea deciziei nr. 34889 din 15.07.2008 emisă de intimată și reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior emiterii deciziei contestate.
S-a mai dispus obligarea intimatei la plata către contestator a drepturilor salariale cuvenite conform contractului individual de muncă și contractului colectiv de muncă aplicabil la nivelul societății, începând cu data de 13.08.2008 și până la data reintegrării efective, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenții.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească,prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 5401/121/7.08.2008, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 34889/15.07.2008, emisă de SC SA S, prin care, în baza art. 65 alin. 1. muncii, s-a dispus concedierea sa din funcția de inspector daune începând cu data de 13.08.2008.
A solicitat anularea acestei decizii, reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii deciziei contestate, obligarea la plata drepturilor salariale cuvenite, de la data concedierii și până la data reintegrării efective, sume actualizate cu rata inflației la data plății, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 9500 lei reprezentând daune morale pentru că s-a mai judecat cu societatea, iar aceasta nu a respectat decizia pronunțată anterior de Curtea de APEL GALAȚI de reintegrare în funcție și plată integrală a drepturilor salariale( precizări încheiere din 26.09.2008- fila 33 dosar).
În susținerea acestei contestații s-a arătat că decizia nu respectă prevederile din Codul muncii, care, la art. 74 alin. 1 arată că trebuie motivată, iar la art. 65 alin. 2 prevede că desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă, să aibă o cauză reală și serioasă.
Hotărârea de a fi disponibilizat este aleatorie, fără o prealabilă evaluare de competențe, fapt ce demonstrează că angajatorul nu a aplicat criterii de evaluare a performanțelor profesionale, ci criteriul subiectivității.
Hotărârea Consiliului de Administrație nu are o motivare bazată pe situația economică a firmei și este emisă la o dată ulterioară deciziei de concediere, ceea ce înseamnă că a fost concediat preventiv.
În organigramă există un post identic la T, pe care nu este încadrat nimeni și pe care, conform art. 64 alin. 1 și art. 74 lit. d muncii, angajatorul avea obligația să îl stipuleze în decizie.
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
A depus la dosar copia ordinului de plată a drepturilor salariale, conform deciziei 152/13.03.2008 a Curții de APEL GALAȚI, decizia de concediere nr. 34 889/15.07.2008, un raport al departamentului daune din cadrul societății înregistrat la data de 10.07.2008, privind necesitatea restructurării unor posturi, organigramă din 25.07.2008 și 12.09.2008( anterioară și ulterioară concedierii), regulamentul intern al societății, contractul colectiv de muncă pe anii 2008-2011 aplicabil la nivelul societății, contractul individual de muncă al contestatorului, adresa nr. 38353/08.08.2008 privind existența unei hotărâri a Consiliului de Administrație privind restructurarea unui post de inspector de daună din cadrul Sucursalei Zonale
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
În cauza de față, desființarea locului de muncă se datorează reorganizării activității, astfel cum rezultă din conținutul deciziei contestate.
Pentru a verifica dacă măsura a fost în mod legal sau nu luată, se impun a fi avute în vedere cu caracter de principiu următoarele aspecte:
În conformitate cu art. 65 din muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității, cu condiția ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză serioasă și reală.
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcții.
Are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică există anumite aspecte de natură financiară, economică, care determină reorganizarea activității, există o hotărâre a Adunării Generale sau Consiliului de Administrație a societății care justifică în ce mod concedierea persoanei conduce la restabilirea situației societății. Nu în ultimul rând, trebuie să existe dovezi din care să rezulte că se impune din punct de vedere economico- financiar reorganizarea departamentului sau sucursalei din care face parte partea, că prin eliminarea acestui post se fac economii de costuri și se eficientizează activitatea.
Desființarea locului de muncă este serioasă, când se impune din necesități evidente vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Din Regulamentul de Ordine Interioară, pct. 4.3, rezultă că, Consiliul de Administrație va analiza periodic datele privind realizarea indicatorilor tehnico- economici, comparativ cu perioada similară a anului anterior, pe baza datelor adunate și a bugetului de venituri și cheltuieli, va evalua permanent rezultatele obținute și va dispune măsuri corespunzătoare de corectare a erorilor și eliminare a deficiențelor.
Din adresa nr. 38353/08.08.2008 a SC SA, intitulată Hotărâre CA al SC SA rezultă că în cadrul Consiliului de Administrație al societății din 08.08.2008 s-a hotărât restructurarea unui post de inspector de daună din cadrul Sucursalei Zonale
În urma precizărilor suplimentare cerute reprezentantului societății, acesta a arătat că adresa prezentată reprezintă hotărârea Consiliului de Administrație și nu există alte înscrisuri în susținerea acesteia.
Instanța a constatat că hotărârea Consiliului de Administrație prin care s-a hotărât restructurarea unui post de inspector de daune din cadrul Sucursalei Zonale G este emisă ulterior deciziei de concediere a contestatorului( decizie din 15.07.2008), nu motivează ce aspecte au condus la luarea acestei măsuri, dacă prin concedierea contestatorului se eficientizează activitatea societății sau se îndepărtează anumite deficiențe, nu este însoțită de nici un plan de reorganizare, din care să rezulte situația anterioară concedierii contestatorului și situația preconizată după concedierea acestuia.
Simpla informare a departamentului daune privind numărul mic de dosare aflate în lucru la anumite sucursale și necesitatea restructurării posturilor respective nu este suficientă, atâta timp cât nu se coroborează cu un plan de reorganizare și o hotărâre a organelor competente adoptată în mod legal și, bineînțeles, anterior emiterii deciziei de concediere.
Or în cauză, cum corect a sesizat și contestatorul, a fost concediat "preventiv", înainte ca organul competent să hotărască necesitatea concedierii în condițiile art. 65 din muncii, ceea ce conduce la concluzia că reorganizarea nu a fost reală și serioasă.
Pentru aceste considerente, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant, s-a dispus anularea deciziei contestate, reintegrarea în funcția deținută anterior, obligarea la plata drepturilor salariale cuvenite, de la data concedierii și până la data reintegrării efective, sume actualizate cu rata inflației la data plății.
Drepturile cuvenite vor fi cele prevăzute în contractul individual de muncă și cel colectiv de muncă aplicabil la nivelul societății.
În ceea ce privește cererea reclamantului privind obligarea societății la plata sumei de 9500 lei, s-a constatat că acesta nu a propus probe din care să rezulte că societatea nu și-ar fi îndeplinit obligațiile stabilite prin decizia civilă anterioară prin care s-a dispus reintegrarea și plata drepturilor salariale, cu atât mai mult cu cât societatea a depus la dosar un ordin de plată a unei sume în contul indicat de reclamant și o adresă prin care îl invita să se prezinte la locul de muncă ca urmare a deciziei pronunțate de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul -.
Reclamantul nu a dovedit în ce mod a fost prejudiciat ca urmare a concedierii sale, astfel încât cererea sa apare ca fiind nefondată.
Mai mult, dacă consideră că societatea nu și-a îndeplinit față de el obligațiile impuse prin decizia civilă a Curții de Apel, are posibilitatea executării silite a acesteia.
Pentru aceste considerente, au fost respinse ca nefondate celelalte pretenții.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs intimata și contestatorul.
Prin cererea de recurs intimata Sas olicitat admiterea recursului,casarea sentinței civile și, judecând pricina în fond, să se dispună respingerea acțiunea formulată de către reclamant.
A menționat faptul că motivele de recurs le va depune până la primul termen de judecată.
În drept a invocat prevederile art.299 - 316 Cod procedură civilă.
Contestatorul a formulat motive de recurs criticând hotărârea primei instanțe în ceea ce privește neacordarea daunelor morale solicitate în sumă de 9500 lei.
Această sumă nu reprezintă drepturi salariale neacordate de către societate ci a fost solicitată cu titlu de daune morale întrucât decizia de concediere ar fi fost consecința unui litigiu anterior purtat între părți, răspunderea angajatorului intervenind și pentru prejudiciile morale produse angajaților.
Prejudiciul moral sau daunele morale constau în atingerea adusă personalității omului, sensibilității fizice sau psihice, prestigiului profesional, sentimentelor sale, astfel încât instanța să aibă în vedere consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan psihic, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale,judecătorul fiind singurul care să aprecieze o anumită sumă globală care să completeze prejudiciul moral cauzat.
A invocat prevederile art.269 al.1 Codul muncii cu modificările aduse și practica Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește punerea în executare a hotărârii judecătorești de obligare a angajatorului la încheierea în scris contractului individual de muncă (cauza Ghibuși contra României), Legea nr.237/2007.
A solicitat că prin încheiere să fie dispuse concret sancțiunile impuse societății conform Codului muncii, pentru a nu invoca societatea anumite confuzii în ceea ce privește acordarea drepturilor care i se cuvin respectiv acordarea primelor,tichetelor de masă,concediu de odihnă,sporuri și alte drepturi.
În drept a invocat prevederile art.299 - 309 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, recurentul-contestator a invocat excepția de nulitate a recursului formulat de intimata S datorită nemotivării acestuia, în temeiul dispozițiilor art.3021al.1 art.303 al.1 și 2,art.306 al.1 Cod procedură civilă.
A solicitat lămurirea dispozitivului instanței de fond în ceea ce privește detalierea drepturilor acordate, precizând că nu fost efectiv angajat, cât și amendarea intimatei și obligarea acesteia la daune interese în valoare de 100 lei RON pentru fiecare zi de întârziere.
Cu privire la excepția invocată recurenta-intimată. Sas olicitat respingerea acesteia, motivele de recurs fiind depuse la primul termen la care reprezentantul societății a fost prezent în fața instanței.
Nedepunerea motivelor de recurs s-ar datora faptului că directorul societății nu are cunoștințe juridice iar societatea nu a fost citată cu mențiunea de a depune motivele de recurs.
În ceea ce privește recursul declarat de contestator, societatea a solicitat respingerea cererii privind plata sumei de 9500 lei reprezentând daune morale, iar cheltuielile de judecată să rămână în sarcina contestatorului.
A depus la dosarul cauzei anunț din ziar, notificare nr.44/12.12.2008, convocator nr.9396/10.12.2008.
Examinând recursurile astfel declarate pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie,sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Excepția de nulitate a recursului este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.303 al.1,2 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii,chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Cum hotărârea primei instanțe a fost comunicată intimatei. S la data de 05.12.2008 (potrivit dovezii aflată la dosar-fila 132) rezultă, potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus, că termenul de motivare a recursului s-a împlinit pentru aceasta la data de 16.12.2008.
Cererea depusă la data de 10.12.2008 (data poștei) de către recurenta-intimată nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.303 al.1,2 Cod procedură civilă, neprecizând motivele de recurs împotriva sentinței civilă pronunțată.
Condiția legală a motivării recursului presupune determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticilor în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.
Din chiar cuprinsul cererii rezultă că aceasta nu cuprinde motivele de recurs, partea menționând că le va depune până la primul termen de judecată.
Motivele de recurs depuse în cauză la data de 11.03.2009 au fost formulate cu depășirea termenului legal instituit prin prevederile art.303 al.1 și 2 Cod procedură civilă.
Argumentele recurentei - intimate S potrivit cărora nemotivarea recursului s-ar datora lipsei cunoștințelor juridice ori neprecizării în citație a obligației de depunere motivelor de recurs nu pot fi primite față de caracterul imperativ al normelor în materie,motivarea recursului reprezentând o obligație legală pentru părți și nu una stabilită judecătorește, de către instanță.
Cum, în speță, nu s-au invocat motive de ordine publică care să fie puse în dezbaterea părților, urmează a se constata ca fiind nul recursul declarat de intimata S, potrivit dispozițiilor art.306 al.1 Cod procedură civilă.
Referitor la recursul declarat de contestatorul se rețin următoarele:
Critica invocată privește modalitatea de soluționare de către instanța de fond a capătului de cerere de acordare a daunelor morale.
Din cererea introductivă rezultă că suma de 9500 lei a fost solicitată de contestator ca reprezentând compensații pentru drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu era concediat.
Ulterior,la termenul de judecată din 26.09.2008 contestatorul a precizat că suma de 9500 lei reprezintă daune morale pe care le pretinde de la societate întrucât s-au judecat de mai multe ori, pentru nerespectarea deciziei de reintegrare în funcția deținută și pentru că a fost demis.
Prin concluziile scrise depuse la prima instanță,contestatorul a indicat suma de 9500 lei solicitată cu alt titlu, de drepturi salariale neachitate pe perioada 13 martie -8 iulie 2008, anterioare deciziei de concediere.
Rezultă astfel că pretențiile cu acest titlu ale recurentului-contestator vizează un litigiu anterior între aceleași părți,calificarea juridică dată de prima instanță fiind corectă.
Contrar susținerilor din motivele de recurs, întinderea prejudiciului constând în daunele morale nu poate fi prezumată, fiind necesară și într-un asemenea caz administrarea de mijloace de probă, pe baza cărora instanța de judecată să poată stabili atingerea adusă persoanei, respectiv afectarea situației sale familiale, profesionale și sociale.
În acest sens se interpretează și dispozițiile art.269 al.1 Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la regula de drept potrivit căreia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
În ceea ce privește cererea de a fi dispuse în concret sancțiunile impuse societății, se constată că prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.78 Codul muncii,în referire la plata unei despăgubiri corespunzător drepturilor salariale cuvenite conform contractului individual de muncă și contractului colectiv de muncă aplicabil la nivelul societății începând cu data de 13.08.2008 și până la reintegrarea efectivă,sume actualizate cu rata inflației la data plății efective.
În recurs nu pot fi formulate cereri noi,altele decât cele examinare de instanța de fond și pentru care legea prevede o anumită procedură de urmat (art.5803Cod procedură civilă).
În consecință,în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.1454/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată ca fiind nul recursul declarat de intimata cu sediul în S,-, Jud.S împotriva sentinței civile nr.1454/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, --4,.5, jud.G împotriva aceleiași sentințe civile.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/21.04.2009
Tehnored./2 ex./ 28 Aprilie 2009
Fond:-
Asistenți jud.- C-tin
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
| ← Conflict de muncă. Decizia 1168/2008. Curtea de Apel Alba Iulia | Contestație decizie de concediere. Decizia 987/2009. Curtea de... → |
|---|
