Contestație decizie de concediere. Decizia 1170/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1170/2008
Ședința publică din 15 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - --judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Mureșan Monica Maria
- - -grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile numărul 698/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 8 decembrie 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr- reclamanta a chemat în judecată pârâta SC Electrice SRL Sibiu solicitând anularea deciziei nr. 2384/20.12.2007 prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, reîncadrarea în funcția deținută anterior, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale până la data reintegrării efective.
În motivarea acțiunii reclamanta a cerut să se constate că este prescris dreptul angajatorului de a aplica sancțiunea deoarece cercetarea disciplinară a început la 13.11.2007 și decizia a fost emisă la 20.12.2007, deci cu încălcarea termenului de 30 zile prevăzut de art. 168 Codul muncii.
Decizia este nulă și pentru că nu cuprinde elementele prevăzute imperativ de art. 168 alin. 2 lit.a și c Codul muncii referitoare la descrierea faptei și motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea atât a excepției cât și a acțiunii.
Tribunalul Sibiu prin sentința civilă nr. 698/2008 a respins contestația.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că reclamanta în calitate de salariată a pârâtei avea prin contact o obligație de fidelitate care se concretizează prin urmărirea intereselor angajatorului și obligația de neconcurență. Instanța a reținut că pârâta a făcut dovada că reclamanta nu a urmărit interesul angajatorului, deoarece în timpul programului de lucru purta corespondență electronică cu administratorii altor societăți și folosea timpul de lucru pentru activități ale societății concurente.
Constatându-se că reclamanta se face vinovată de săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 39 alin. 2 lit.d din Codul muncii, sancțiunea aplicată a fost găsită ca temeinică și legală și aplicată în termenul prevăzut de art. 268 alin. 1 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs reclamanta prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe întrucât aceasta nu s-a pronunțat asupra excepției prescripției dreptului angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară și nu a motivat respingerea acesteia. În subsidiar se solicită modificarea sentinței și în urma reanalizării probatoriului administrat să fie admise excepțiile prescripției și nulității cu consecința admiterii acțiuni astfel cum a fost formulată.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Pârâta intimată a depus întâmpinare prin care a invocat tardivitatea depunerii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, sentința atacată fiind la adăpost de orice critică.
Asupra excepției tardivității introducerii recursului instanța s-a pronunțat în sensul respingerii excepției conform celor menționate în încheierea de ședință de la termenul din 8.12.2008.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursul este fondat.
Prin acțiunea cu care reclamanta a sesizat Tribunalul Sibius -a invocat în principal excepția prescripției dreptului angajatorului de a aplica sancțiunea, excepție care în cazul admiterii sale făcea de prisos analizarea pe fond a acțiunii.
În motivarea sentinței atacate prima instanță menționează că reclamanta a invocat această excepție, dar în considerente singura mențiune care se face vis-a-vis de această excepție este că "sancțiunea este aplicată în termenul prevăzut de art. 268 alin.1 din Codul muncii "
Nu există nici o motivare a instanței care să arate cum a ajuns la această concluzie, iar afirmație instanței se regăsește în finalul motivării, după ce a fost analizată pe fond decizia de sancționare a reclamantei, decizie pe care instanța a găsit-o temeinică și legală.
Potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea este o excepție de fond, peremptorie și absolută, admiterea acesteia făcând de prisos analizarea pe fond a cauzei.
Verificând sentința atacată instanța constată că tribunalul nu s-a pronunțat pe excepția prescripției, încălcând dispozițiile imperative ale art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă.
Constatându-se că instanța fondului nu s-a pronunțat pe fondul excepției, excepție care ar trebui analizată pentru prima dată în recurs, încălcându-se astfel dreptul uneia dintre părți la cel puțin două grade de jurisdicție, în condițiile în care decizia Curții este irevocabilă, se constată că în cauză sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 304 pct.5 și art.312 alin.5 Cod procedură civilă, astfel că instanța va admite recursul declarat de către reclamantă și va casa sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În rejudecare instanța se va pronunța asupra excepției prescripției dreptului angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului de muncă și numai dacă din probatoriul administrat va rezulta că această excepție este neîntemeiată va trece la soluționarea celei de-a doua excepții - a nulității deciziei de sancționare și dacă și această excepție a fi respinsă, instanța va analiza pe fond acțiunea.
Deși au fost solicitate cheltuieli de judecată, față de soluția pronunțată instanța nu le va acorda, urmând a fi avute în vedere de instanță în rejudecare, în funcție de soluția ce se va pronunța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.698/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Sibiu, completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.12.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Doriani Ana
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red./13.01.2009.
Tehnored. TM/ 2 ex
Jud.fond.
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Mureșan Monica Maria, Doriani Ana
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 482/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 799/2008. Curtea... → |
|---|
