Conflict de muncă. Decizia 1280/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1280/2009
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.442/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru recurentul reclamant și avocat G pentru Centru Regional Transilvania Sub.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Avocatul recurentului reclamant depune la dosar împuternicire avocațială, chitanțe și facturi reprezentând onorariu de avocat și contracte de asistență juridică. Totodată depune și Sentința nr.814/2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosar nr- și un set de înscrisuri, privind pe.
Reprezentantul intimatului pârât depune la dosar împuternicire avocațială, factura reprezentând cheltuieli de judecată. Totodată depune la dosar recursul declarat de intimata pârâtă la contestația formulată de.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației reclamantului.
Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului pârât pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și mențiunea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată.
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Centrul Regional Transilvania Sud s-a solicitat anularea deciziei nr.7/26.02.3009 emisă de intimat și menținerea locului de muncă avut anterior, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că prin decizia contestată i s-a modificat temporar locul de muncă pe o perioadă de 24 de luni de la Stația ă la Stația ă motivat de reducerea programului de observații la Stația de la 20 ore la 10 ore/zi.
Susține că decizia nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază. Cu toate că referatul nr.59/09.02.2009 care a stat la baza emiterii deciziei este motivat pe disp. art.48 muncii, în speță nu se regăsesc nici unul din cazurile menționate prin aceste dispoziții.
Decizia nu a fost emisă pentru un caz de forță majoră, iar situația economică actuală nu echivalează cu forța majoră în accepțiunea consacrată. Dealtfel, măsura a fost explicată prin aceea că programul de la Stația nu acoperă în prezent fenomenele meteorologice din această zonă, îndeosebi parametrii de vând. Schimbarea locului de muncă nu îmbracă nici forma unei sancțiuni disciplinare, în conținutul deciziei nefăcându-se referire la o abatere disciplinară și nu a fost emisă nici în aplicarea unor măsuri de protecție socială. Consideră că dimpotrivă, li s-a înrăutățit situația, întrucât soțiile lor lucrează tot în la hotelul unde sunt angajate în ideea de a se afla cât mai aproape de locul de muncă al soților.
Mai arată că decizia nu se justifică nici economic, întrucât programul s-a modificat periodic și cu numai două lui înainte a fost redus de la 15 ore la 10 ore/zi conf. adreselor nr.4084/22.12.2008, nr. 414/29.12.2008 și nr. 5/05.01.2009.
Dealtfel angajatorul avea la îndemână instituția delegării sau detașării, cu plata tuturor drepturilor aferente către salariați și că s-a recurs la măsura abuzivă a schimbării locului de muncă pentru a nu li se plăti cheltuieli de cazare, transport și indemnizație de delegare/detașare.
De asemenea aduc argumente în sensul că activitatea Stației este mult mai importantă, vizând domenii de activitate de importanță strategică, iar reducerea programului de observații afectează supravegherea fenomenului de chiciură, ce ar putea avea urmări grave. Susțin că Stația este dotată cu senzori automați pentru măsurători și prin urmare nu este nevoie de o prelungire a programului de la 10 la 20 ore și de suplimentare a personalului.
În drept invocă disp. art.283 alin.1 lit.a și art. 48 din muncii.
În probațiune anexează decizia contestată, adresa nr. 59/2009, referat nr.47/2009, adrese, adeverințe, alte decizii.
Prin întâmpinare intimatul Centrul Regional Transilvania Sud se opune admiterii contestației ca fiind nefondată. Arată în esență că măsura a fost determinată de situația de criză economică care a forțat unitățile bugetare să facă economii drastice, astfel că nu s-a mai putut detașa personal de la o stație la alta și nu avea altă posibilitate de a-i proteja pe salariați de la disponibilizare și totodată să se asigure buna funcționare a stațiilor meteo în condițiile actuale. Susține că sistemul automat de la Stația nu este în funcțiune și nu este inclus în fluxul informațional, așa încât necesită pentru buna funcționare un număr mai mare de personal. Reducerea programului la Stația este o măsură definitivă și va genera astfel restructurarea posturilor. Ea a fost luată de Administrația Națională de Metrologie cu acordul sindicatului și. Prin aceasta s-a redus distanța de la domiciliu la locul de muncă.
Depune documentația care a stat la baza emiterii deciziei.
Prin sentința civilă nr.442/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul cu nr.de mai sus, contestația a fost respinsă, contestatorul fiind obligat la plata către intimat a sumei de 1000 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 7/26.02.2009 emisă de intimatul Centrul meteorologic regional transilvania Sud a fost redus programul de observații meteo la Stația de la 20 ore la 10 ore/zi, iar la Stația a fost mărit programul de la 10 ore la 20 ore/zi și în consecință începând cu data de 01.03.2009 s-a modificat temporar locul de muncă, pe o perioadă de 24 de luni al contestatorului și - tehnicienii -de la Stația la Stația.
Decizia a fost întemeiată pe referatul nr. 29/26.02.2009 al Biroului Resurse Umane și referatul nr.59/09.02.2009 întocmit de directorul intimatei, aprobat de Comitetul Director la data de 24.02.2009.
În referatul nr. 59/09.02.2009 care a stat la baza emiterii deciziei s-au reținut motivele de fapt și de drept care au determinat aceste măsuri, respectiv situația de "forță majoră" descrisă la Stația meteorologică, care impune un program de observații de 20 ore începând cu 01.03.2009, ce se poate asigura prin reducerea programului la Stația automată la 10 ore și mutarea a 2 observatori la Stația, conform disp. art.48 muncii, pe o perioadă de 24 luni. Se apreciază că această măsură duce la reducerea cheltuielilor în situația economică actuală, iar distanța până la locul de muncă pentru cei doi salariați este mai mică.
Se consideră că prin acest referat care face parte din decizie, fiind comunicat contestatorilor, decizia apare motivată în fapt și în drept.
Măsurile au fost aprobate de Comitetul Director lărgit al la data de 24.02.3009 cu participarea reprezentanților sindicatelor, organigrama fiind modificată corespunzător începând cu 01.03.2009
Justificarea funcționării Stației în program de 20 ore rezultă și din înscrisurile depuse la 44-47 și oricum nu intră în atributul instanței cenzurarea acestui program din punct de vedere al necesității, oportunității și duratei în timp.
Analizând dacă motivele de fapt se încadrează în situațiile prev. de art.48 muncii, instanța constată că în mod evident măsura nu a fost dispusă ca sancțiune disciplinară. Nici situația Stației meteo nu constituie un caz de forță majoră în accepțiunea consacrată.
Lipsa de fonduri în condițiile crizei economice actuale care degenerează în recesiune și care a determinat măsuri de reducere drastică a cheltuielilor în sectorul bugetar (nr.OUG223/2008) poate constitui o cauză serioasă, asimilabilă forței majore la care se referă disp. art.48 muncii, dat fiind amploarea și gravitatea fenomenului precum și implicațiile sociale severe pe care le generează. Împrejurările expuse fac ca în speță măsura delegării sau detașării să nu mai poată fi susținută financiar.
În acest context, în care salariații sunt expuși în masă să-și piardă locurile de muncă, al lipsei de oportunități pentru găsirea altui post, s-a apreciat că măsura schimbării temporare a locului de muncă drept alternativă la desființarea postului, reprezintă o măsură de protecție socială, cu atât mai mult cu cât a fost redusă și distanța până la locul de muncă.
Apărarea contestatorului că prin aceasta i s-a înrăutățit situația, întrucât și soția sa lucrează în la un hotel, este vădit lipsită de substanță, neavând nici o legătură cu raportul de muncă. Pe timpul programului de lucru soții nu sunt în familie, ci își desfășoară activitatea ca angajați, îndeplinindu-și sarcinile de serviciu ce le revin.
In consecință,s-a apreciat că decizia a fost emisă în condițiile art.48 muncii, fiind temeinică și legală, drept pentru care s-a respins contestația ca nefondată.
În baza art.274 pr.civ. contestatorul se va obliga să plătească intimatului cheltuieli de judecată justificate în cauză în sumă de 1.000 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanței de la 85.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației.
În expunerea de motive, întemeiate pe prevederile art.304 ăct.8 și pct.9 din Codul d e procedură civilă, arată că în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare argumentul potrivit căruia decizia atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază.
Referatul 59/09.02.2009 nu face parte integrantă din decizie, fiind unul distinct, care a stat la baza emiterii deciziei.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că decizia atacată ar fi un caz de forță majoră și că ar fi îmbrăcat forma unei măsuri de protecție socială. Instanța de fond a asimilat în mod inacceptabil lipsa de fonduri în condițiile crizei economice actuale cu forța majoră.
Chiar și în perioada de recesiune economică titularii raporturilor de muncă sunt ținuți să respecte întocmai Codul muncii, în situația dată, potrivit prevederilor art.42-47, angajatorul având la dispoziție instituția detașării sau cea a delegării, cu plata cheltuielilor de cazare, transport și a indemnizației de delegare/detașare.
Decizia angajatorului, arată contestatorul, nu a fost emisă ca urmare a aplicării unor măsuri de protecție socială. Această motivare este "pro causa", nu este cuprinsă în decizia contestată, fiind prezentată de angajator numai în timpul procesului.
În condițiile în care și soția sa lucrează în, apreciază contestatorul, o schimbare a locului de muncă nu numai că nu are forma unei măsuri de protecție socială, ci ar constitui exact contrariul, distanțele de la domiciliul său și până la cele două stații fiind egale, contrar susținerilor primei instanțe.
Instanța de fond a apreciat art.48 Codul muncii în sensul că, în contextul crizei economice, salariații sunt expuși în măsură să-și piardă locurile de muncă, iar măsura schimbării unilaterale a locului de muncă ca alternativă la desființarea postului, reprezintă o măsură de protecție socială.
Procedând astfel, instanța de fond conferă angajatorului un drept discreționar de a schimba locul de muncă al angajaților fără acordul acestora și în afara cadrului legal aplicabil.
Nici justificarea economică nu este viabilă în cazul de față. Astfel, prioritățile în ce privește programul de lucru al celor două stații meteo se modifică periodic, la intervale scurte. Stația are importanță prin raportarea la diverse domenii de activitate de importanță strategică, astfel încât nu se justifică reducerea programului la 10 ore, fapt de natură să ducă la întreruperea fluxului de date.
Dotarea tehnică a stației este superioară stației, datele sunt furnizate în mod automat, nefiind nevoie de o prelungire a programului de la 10 ore la 20 de ore.
Culpa procesuală a intimatei fiind evidentă, se impune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Deliberând asupra recursului de față funcție de criticile formulate și din oficiu, potrivit prevederilor art.3041proc.civ. Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Prin decizia nr.7/26.02.2009, întemeiată pe referatele din 09.02.2009 și 26.02.2009, intimatul Centru meteorologic regional Transilvania Sud a procedat la reducerea programului de observație meteo la Stația de la 20 ore/zi la 10 ore/zi, iar la Stația programul a fost mărit de la 10 ore la 20 ore/zi. În consecință, începând cu data de 01.03.2009, s-a modificat temporar locul de muncă, pe o perioadă de 24 luni, al contestatorului de la Stația la Stația.
Măsura reducerii și, respectiv, creșterii programului de activitate al celor două stații meteo, potrivit referatului nr.59/09.02.2009, a fost luată de conducerea intimatului, motivată de situația de forță majoră și de faptul că duce la reducerea cheltuielilor în situația economică actuală.
Măsurile modificării programelor de activitate ale celor două stații și mutării contestatorului și a unui coleg de muncă pe o perioadă de 24 luni de la Stația la Stația, au fost aprobate de Comitetul director al la data de 24.02.2009 cu participarea reprezentanților sindicatelor, organigrama fiind modificată corespunzător începând cu 01.03.2009.
Măsurile, astfel motivate, reprezintă un atribut al intimatului și, așa cum corect a observat instanța de fond, nu pot fi cenzurate de instanță, intimatul, pe baza datelor pe care le are la dispoziție, putând aprecia necesitatea, oportunitatea și durata lor în timp.
Astfel, aprecierile contestatorului în sensul că aceste măsuri nu ar fi necesare, sunt lipsite de relevanță.
În referatul nr.59/09.02.2009, care a stat la baza emiterii deciziei, au fost reținute motivele de fapt și de drept care au determinat aceste măsuri, astfel încât, contrar susținerilor contestatorului, în mod corect instanța de fond a reținut că acest referat face parte din decizie, aceasta întemeindu-se evident pe el, situație în care decizia este motivată în fapt și în drept, neexistând, sub acest aspect, motive pentru anularea deciziei.
De asemenea, contrar susținerilor contestatorului, în mod corect prima instanță a constatat că motivele care au stat la baza emiterii deciziei atacate, se încadrează în situațiile prevăzute de art.48 Codul muncii.
Astfel, în mod evident, măsura nu a fost dispusă ca măsură disciplinară, ea fiind rezultatul situațiilor concrete de la cele două stații meteo.
Fără ca prin aceasta să confere angajatorului un drept discreționar de a schimba locul de muncă al angajaților fără acordul acestora, în mod corect prima instanță a apreciat că, lipsa de fonduri în condițiile crizei economice actuale a determinat măsuri de reducere drastică a cheltuielilor în sectorul bugetar, inclusiv la nivelul intimatului, situație de natură a fi asimilată forței majore la care se referă dispozițiile art.48 din Codul muncii. În condițiile amplorii și gravității fenomenului, care guvernează implicații sociale severe, este evident că o eventuală măsură a delegării sau detașării contestatorului la Stația meteo, nu poate fi susținută financiar de către intimat.
În acest context, în mod corect a reținut prima instanță că mulți salariați sunt expuși riscului să-și piardă locurile de muncă, situație în care măsura luată de intimat, care nu duce la concedierea contestatorului, ci îi menține același post, cu aceleași drepturi aferente, chiar dacă la un nou loc de muncă, situat la o distanță mai mică sau egală de domiciliul acestuia, reprezintă o măsură de protecție socială, măsura fiind temporară și o alternativă pozitivă la desființarea postului.
Față de această împrejurare, susținerile contestatorului în sensul că măsura ar duce la înrăutățirea situației sale, invocând motive familiale, sunt lipsite de relevanță, neavând legătură cu raporturile de muncă dintre părți.
Față de cele ce preced, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, fiind la adăpost de criticile formulate, în temeiul art.312 proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul.
Căzând în pretenții, contestatorul va fi obligat să plătească intimatului cheltuieli de judecată suportate în recurs în cuantum de 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.442/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar -.
Obligă recurentul să plătească intimatului Centru Regional Transilvania Sud-S suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.12.2009.
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu - - | JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa - - | JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.5ex/19.01.2010
Jud.fond,
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Carmen Fiț
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 8643/2008. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 240/2010. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
