Conflict de muncă. Decizia 1332/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1332/2009
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta SC SRL B M, împotriva sentinței civile nr. 1015/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul intimat, lipsind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se constată in cauză ivirea unui incident procedural legat de compunerea completului de judecată format din judecătorii, și. Întrucât judecătorul s-a abținut pe motiv că a soluționat ca instanță de fond hotărârea atacată cu recurs incidentul procedural va fi soluționat de judecătorul de permanență pe materii. Completul astfel constituit din judecătorii, și a păstrat cauza spre soluționare.
Se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtei recurente o cerere prin care solicită soluționarea cauzei în lipsă
Reclamantul intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare, o lasă în pronunțare și acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică Nu solicită cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea de dreptul muncii înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr-, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta " " B M, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se constate nulitatea deciziei nr.14/19.04.2008, de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului prin demisie, și să se dispună reintegrarea acestuia pe postul avut anterior precum plata preavizului pe perioada desfacerii contractului de muncă, și daune morale în sumă de 50.000 lei.
În motivarea acțiunii sale reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei pe postul de agent de pază, începând cu data de 1.08.2007 și până la data de 19.04.2008, când a fost emisă decizia nr.14/2008 și că, în realitate, nu și-a dat demisia ci a fost obligat de angajator să complete o cerere în acest sens, pe un formular tipizat, fără ca aceasta să exprime consimțământul său real.
În drept, se invocă art.8,38,79 alin.5 și 284 alin.2 Codul muncii, art.1 din. 31/1954 și art.274 cod procedură civilă.
În probațiune s-a depus copie carnet de muncă, contract individual de muncă, act adițional nr. 1 la contractul individual de muncă și concedii medicale pentru perioada 08.04.2008-16.04.2008.
Pârâta SC SRL a depus întâmpinare prin care a invocat, în primul rând excepția de necompetență materială a instanței de a se pronunța asupra aspectelor ce țin de înscrierea în fals, iar pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece raporturile de serviciu au încetat în baza cererii de demisie a reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 1443/07.11.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s-a respins excepția necompetenței materiale a instanței de judecată invocată de pârâtă iar pe fond, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reținut cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente că, față de obiectul acțiunii, instanța are competența materială în soluționarea cauzei de față, iar pe fond acțiunea introdusă de reclamant este neîntemeiată și nelegală, deoarece actul unilateral al salariatului produce efecte depline, în sensul încetării contractului de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanței de fond, pentru a fi audiați martorii indicați în cererea introductivă, În subsidiar, a solicitat modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că deși a solicitat proba cu doi martori indicați în acțiune pentru a dovedi că a fost obligat, prin amenințarea cu concedierea în pragul sărbătorilor de iarnă, să complete un angajament prin care recunoaște că a încălcat regulamentul de ordine interioară și atribuțiile din fișa postului, deși nu a săvârșit nici o abatere, și să complete și așa zisa demisie pe un formular tipizat, pregătit de șeful punctului de lucru, instanța de fond nu a încuviințat aceste probe. În al doilea rând, a arătat că decizia de concediere nu i-a fost comunicată niciodată.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală, intimata SC SRL BMa solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece raporturile de muncă ale reclamantului cu această societate au încetat în baza demisiei acestuia.
Curtea de APEL ALBA IULIA,prin decizia civilă nr.294/16.03.2009 pronunțată în dosar nr-, a admis recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1443/2008 a Tribunalului și a dispus casarea sentinței atacate și trimiterea acuzei spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond.
Pentru a decide în acest mod, instanța de control judiciar a reținut că prin acțiunea în conflict de muncă înregistrată în cauză reclamantul a sesizat instanța cu constatarea nulității absolute a angajamentului și cererii de demisie, invocând semnarea acestor acte în alb, în contextul exercitării asupra sa a unor presiuni psihice și amenințări de către angajator.
În dovedirea viciului de consimțământ, reclamantul a solicitat audierea martorilor și care, susține reclamantul, cunosc contextul în care au fost semnate actele în discuție. Deși această probă a fost solicitată de reclamant, atât prin cererea introductivă cât și prin precizarea de acțiune 53, și era necesară, utilă și pertinentă soluționării cauzei, sensul art. 167 Cod procedură civilă, față de obiectul acțiunii, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acestei cereri, procedând la soluționarea cauzei în lipsa unei insuficiente administrări a probațiunii, de natură să afecteze dreptul persoanei la un proces echitabil.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr-.
Prin sentința civilă nr.1015/12.06.2009, Tribunalul Albaa respins excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtă.
Pe fond, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta intimata " " BMi pe cale de consecință:
- s-a anulat decizia nr.14/19.04.2008, emisă de pârâtă, și s-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul ocupat anterior luării acestei măsuri;
- pârâta a fost obligată să plătească reclamantului despăgubiri egale cu drepturile salariale aferente, începând cu data de 19.04.2008 și până la integrarea efectivă pe post, indexate cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că decizia nr.14/19.04.2008 este lovită de nulitate relativă, fiind anulabilă, deoarece din probele administrate în cauză, respectiv din depozițiile martorilor audiați în cauză, rezultă că acesta a fost constrâns să completeze și să semneze cererea de demisie, prin exercitarea unor presiuni de natură morală asupra sa. S-a mai reținut că alături de reclamant au mai fost supuși acelorași presiuni și alți salariați și că s-a demonstrat violența morală exercitată asupra reclamantului la momentul semnării cererii de demisie, motiv pentru care se impune anularea deciziei nr.14/2008. Prin urmare, s-a apreciat că se impune anularea deciziei de concediere, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, sub aspectul reintegrării în muncă și plății drepturilor salariale.
Referitor la susținerea reclamantului că măsura concedierii este nulă absolut deoarece nu există nici o decizie de concediere scrisă, instanța de fond a reținut că este nefondată, întrucât cu decizia nr.14/19.04.2008 de încetare a contractului de muncă și cu adresa nr.190/20.04.2008 emisă de pârâtă către M, s-a făcut dovada emiterii unei decizii de încetare a contractului de muncă, în baza art.79 alin.1 Codul muncii, care a și fost operată în carnetul de muncă al reclamantului.
De asemenea au fost înlăturate ca neîntemeiate susținerile reclamantului, conform cărora la momentul emiterii deciziei nr.14/2008 acesta se afla în incapacitate temporară de muncă fiind bolnav, instanța reținând că din cuprinsul certificatelor medicale, depuse la dosar, rezultă că acesta a fost bolnav anterior întocmirii cererii de demisiei și emiterii deciziei nr.14/19.04.2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, pârâta " " B M, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs a susținut că soluția instanței de fond se întemeiază pe interpretarea eronată a prevederilor art.79 Codul muncii deoarece demisia, ca act unilateral nu presupune nici o aprobare sau emiterea vreunui alt act pentru a-și produce efecte juridice și că, în aceste condiții, cererea reclamantului de anulare a deciziei nr.14/2008 a fost admisă în mod greșit.
A mai susținut că, în mod greșit, a fost admis și capătul de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale, câtă vreme încetarea raporturilor de muncă dintre părți a avut loc la inițiativa reclamantului, care și-a dat demisia și că prin urmare angajatorul nu are nici o culpă.
Sub un ultim aspect, recurenta a arătat că deși intimatul reclamant a săvârșit mai multe abateri de natură a duce la concedierea sa disciplinară, unitatea angajatoarea i-a oferit acestuia posibilitatea de a înceta onorabil raporturile de muncă dintre părți, prin opțiunea de a depune cererea de demisie.
Referitor la vicierea consimțământului reclamantului, prin exercitarea de violențe de natură morală, recurenta a susținut că în cauză nu s-a dovedit exercitarea unor astfel de presiuni asupra reclamantului deoarece cei doi martori audiați în fața instanței de fond nu au fost de față în momentul depunerii cererii de demisie de către reclamant și cunosc aceste aspecte doar din relatările acestuia.
În consecință, a arătat că se impune întregirea probatoriului administrat în cauză prin admiterea audierii în calitate de martor a numitului Print, șeful serviciul de pază al unității, cu atribuții în organizarea, conducerea și controlul activității agenților de pază.
În drept, a invocat art.299 și urm. Cod proc.civ. și art.79 Codul muncii.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele prevăzute de.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefundat din următoarele considerente:
Potrivit art.79 alin. Codul muncii, "prin demisie se înțelege actul unilateral de voință al salariatului, care printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz".
În consecință, demisia este o consecință a principiului libertății muncii, consacrat de art.41 alin.1 din Constituție și reprezintă opțiunea angajatului, care de bună voie înțelege să pună capăt raporturilor de muncă, în acest mod.
În cauză, deși recurenta susține că nu este nevoie de emiterea unui act din partea angajatorului, pentru ca demisia salariatului să-și producă efectele, a emis totuși decizia nr.14/19.04.2008 prin care a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu 19.04.2008, urmare a cererii de demisie nr.45/19.04.2008 (60) și a efectuat mențiunile necesare în carnetul de muncă al reclamantului la poziția nr.44 (20).
Prin urmare, susținerile recurentului conform cărora cererea reclamantului de anulare a deciziei nr.14/2008 nu trebuia admisă deoarece demisia este irevocabilă iar efectele ei nu pot fi înlăturate u pot fi primite deoarece capătul de cerere în anulare este întemeiat pe vicierea consimțământului reclamantului.
Printre viciile de consimțământ reglementate de art.953-961 Cod civil, se numără și violența, care constă în amenințarea unei persoane cu un rău de natură a-i produce o temere care să o determine să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat.
În cauză, instanța de fond a reținut, în mod corect, că asupra reclamantei au fost exercitate presiuni, în sensul că a fost amenințat cu desfacerea disciplinară a contractului individul de muncă, în caz de refuz al întocmirii cererii de demisie deoarece aceste aspecte au fost dovedite cu martorii audiați în cauză și care au fost colegi cu reclamantul. Susținerile recurentei potrivit cărora martorii nu au fost de față când reclamantul a scris cererea de demisie nu au nici o relevanță sub aspectul caracterului concludent și pertinent al probelor, în condițiile în care reclamantul nici nu a susținut că aceștia ar fi fost prezenți în momentul semnării cererii. Mai mult, martorul a declarat că la nivelul unității exista o practică în acest sens în sensul că persoanele nou angajate erau obligate să scrie o cerere de demisie nedatată pentru a fi utilizată în cazul în care angajatul săvârșește abateri disciplinare.
Față de toate aceste împrejurări, se constată că aspectele critice invocate de către pârâtă sunt nefondate și că prima instanță apreciat corect că se impune anularea deciziei nr.14/2008.
Cât privește reintegrarea reclamantului pe post și plata drepturilor salariale, se constată de asemenea că soluția primei instanțe este corectă deoarece acordarea drepturilor salariale este o consecință a anulării deciziei de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului, conform dispozițiilor art.78 Codul muncii.
Cererea pârâtei recurente de suplimentare a probatoriului urmează a fi respinsă ca inadmisibilă în această fază procesuală, potrivit art.305 Cod proc.civ.
Nimic nu a împiedicat societatea pârâta să solicite această probă la instanța de fond, în contradictoriu cu intimatul reclamant, după casarea cu trimitere a pricinii, care a fost dispusă în vederea administrării de probe testimoniale.
În raport de cele ce preced, se constată că soluția pronunțată de instanța de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 Cod proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta " " BMî mpotriva sentinței civile nr. 1015/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
4 ex./.2009
Jud. fond./
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Nicoleta Vesa
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 420/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 5795/2009. Curtea... → |
|---|
