Contestație decizie de concediere. Decizia 420/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 420/
Ședința publică de la 15 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata " " SRL, cu sediul în B,- A, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1163/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu contestatorul, domiciliat în Târgu B,-, jud. G, având ca obiect "CONTESTAȚIE DECIZIE CONCEDIERE" împotriva deciziei nr. 1/29.04.2008 emisă de societatea recurentă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.04.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 15.04.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1163/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei.
A fost admisă excepția nulității absolute a deciziei nr. 1/29.04.2008 emisă de intimata " " SRL
A fost admisă în parte acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata " " SRL B și, în consecință:
S-a constatat nulitatea deciziei pentru lipsa cercetării disciplinare.
A fost obligată intimata să achite contestatorului drepturile salariale începând cu 01.04.2008 până la data pronunțării.
S-a luat act că, contestatorul a solicitat să nu se dispună reîncadrarea sa la societatea intimată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 30.05.2008, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata SC Srl B anularea deciziei de sancționare nr. 1/29.04.2008 și plata drepturilor salariale pentru perioada 09.02.2008-09.06.2008.
Motivându-și în fapt contestația a arătat că a fost sancționat disciplinar, în sarcina sa reținându-se neglijențe repetate în exercitarea sarcinilor și atribuțiilor de serviciu, nerespectarea regulamentului, instigarea celorlalți membri ai echipajului la a ascunde un eveniment în care a fost implicată nava. A precizat că decizia este lovită de nulitate absolută, întrucât nu s-a efectuat cercetarea disciplinară. Deși s-a consemnat că a fost convocat de comisia de cercetare, nu a primit o astfel de convocare. Pe fondul cauzei, a precizat că nu are nici o culpă.
În drept, a invocat art. 263, 267 al. 1, 2 Codul muncii.
Intimata în termen legal a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, expunând situația de fapt existentă în cauză. În ceea ce privește excepția nulității, a precizat că a trimis prin poștă o convocare a contestatorului la cercetare, că aceasta a fost primită în data de 18.04.2008, iar acesta nu s-a prezentat.
Pârâta a formulat cerere reconvențională, care a fost disjunsă prin încheierea din 19.09.2008.
La dosar au fost depuse înscrisuri: decizia, raport, contract individual de muncă, convocare, confirmare de primire, proces verbal, decizia 02/15.05.2008, referat, dispoziții de plată, alte înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin concluziile scrise, intimata a solicitat repunerea cauzei pe rol, însă s-a constatat că nu există un temei procedural de repunere pe rol, de vreme ce amânarea cauzei a fost respinsă în baza art. 156 cod de procedură civilă.
Referitor la excepția nulității absolute a deciziei:
Prin decizia nr. 1/29.04.2008, contestatorul a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă.
Potrivit art. 267 din Codul muncii:
(1) Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute laart. 264alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Instanța a analizat dacă contestatorul a fost convocat la cercetare. În opinia angajatorului, dovada convocării este materializată într-un înscris, expediat prin poștă, cu confirmare de primire. Din conținutul convocării rezultă că a fost întocmită la data de 15.04.2007, iar data expediției la poștă este 14.04.2008. Despre această dată, angajatorul a susținut, prin încheierea din 04.09.2008, că ar conține o eroare materială, că nu a fost corectată data din calculator. Dacă eroarea în ceea ce privește anul este evidentă, nu putea fi decât 2008, nu 2007, în ceea ce privește data există mari rezerve.
Astfel, există la dosar un înscris, intitulat referat, datat 15.04.2008, prin care administratorul societății decidea cercetarea disciplinară a salariatului. Prin urmare, nu se poate explica de ce convocarea la cercetare s-ar fi dispus la data de 14.04.2008, anterior datei deciziei de început a cercetării disciplinare, 15.04.2008.
Pe de altă parte, în data de 14.04.2008, societatea a decis suspendarea contractului individual de muncă pe toată durata cercetării prealabile, decizie care putea fi, de asemenea contestată. Societatea a afirmat în instanță că a făcut o singură expediere la poștă, acea recomandată cu nr. AR -.
Cât timp angajatorul nu a întocmit o notă de inventar cu conținutul expedierii, nu se poate afirma, cu certitudine că plicul conținea atât decizia de suspendare, cât și convocarea la cercetare, contestatorul afirmând în instanță că nu a primit decât decizia de suspendare.
Toate aceste dubii, referitoare la data convocării, dovada expedierii acesteia, îi profită salariatului, pentru că în litigiul de muncă, sarcina probei revine angajatorului. În lipsa dovezii clare că a fost înștiințat pentru cercetare, coroborate cu lipsa acestuia de la cercetare, instanța a apreciat că salariatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, decizia fiind lovită de nulitate absolută, în baza art. 264 alin. 2 cod de procedură civilă.
Instanța a admis contestația și a constatat nulitatea absolută a deciziei. S-a luat act că nu s-a solicitat reîncadrarea.
În temeiul dispozițiilor art. 78 din Codul muncii, a obligat intimata să plătească contestatorului drepturile salariale începând cu 01.04.2008, până la data pronunțării.
Referitor la plata drepturilor salariale pentru perioada 09.02.2008 - 30.03.2008, angajatorul a făcut dovada plății acestora prin dispoziție de plată.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs intimata " " SRL B invocând următoarele motive:
A făcut dovada convocării intimatului-contestator potrivit confirmării de predare-primire semnată de acesta la data de 18.04.2008.
Cu toate acestea contestatorul nu s-a prezentat la cercetarea disciplinară și nici nu a invocat vreun motiv al imposibilității de prezentare la acel moment.
Pe baza solicitării adresată Oficiului Poștal s-a primit un răspuns depus la dosarul cauzei iar susținerile contestatorului că semnătura nu i-ar aparține sau ar fi falsă reprezintă simple afirmații până la înscrierea în fals și deci nu pot fi luate în seamă de către instanța de judecată.
Instanța de judecată avea obligația să analizeze probatoriul administrat, în ceea ce privește contradicțiile apărute referitoare la data la care contestatorul a luat cunoștință de convocare, acesta avea obligația de a anunța că este în imposibilitate de a se prezenta.
Lipsa angajatului la momentul efectuării cercetării disciplinare nu echivalează cu neefectuarea acesteia întrucât cercetarea prealabilă se poate desfășura și în lipsa sa.
A depus la dosar copie a caietului de intrări-ieșiri al societății privind comunicarea la aceeași dată, 14.04.2008, atât a convocării la cercetarea disciplinară cât și a deciziei de suspendare și care, împreună cu confirmarea de primire a recomandatei, fac pe deplin dovada primirii convocării.
Susținerile contestatorului nu fac nici o referire la primirea deciziei de suspendare instanța de fond pornind de la o falsă premisă.
Instanța de fond era obligată să urmeze procedura înscrierii în fals și efectuării unei cercetări temeinice în ceea ce privește susținerea contestatorului de pe confirmare trecând peste susținerile pârâtului a ignorat probatoriul depus.
La termenul de judecată din 29.09.2009 intimata s-a aflat în imposibilitate de prezentare depunând cerere de amânare a judecății, solicitând ulterior repunerea cauzei pe rol iar cererea în vederea administrării probatoriului a fost respinsă de către instanța de judecată.
Pentru motivele arătate, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept a invocat dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul-contestator a solicitat respingerea recursului ca nefondat, angajatorul neputând face dovada unei situații clare cât privește data convocării sale și a expedierii acesteia, probatoriul depus reprezentând precizările Poștei Române conține dubii și profită contestatorului.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a soluționat litigiul intervenit între părți pe baza unei excepții de nulitate prevăzută de art. 267 alin. 1 Codul muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 267 alin. 1 și 2 Codul muncii, sub sancțiunea nulității, nici o măsură, cu excepția celei prevăzută la art. 264 alin. 1 lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
În speță, recurenta-intimată susține prin motivele de recurs că a realizat convocarea contestatorului în vederea efectuării cercetării disciplinare la data de 14.04.2008, odată cu comunicarea și a deciziei de suspendare a contractului individual de muncă.
Contrar motivelor de recurs, modalitatea convocării intimatului-contestator la cercetarea disciplinară prealabilă a fost examinată de prima instanță potrivit considerentelor hotărârii judecătorești pronunțată.
Se constată și în recurs existența unor neconcordanțe vizând data deciziei de efectuare a cercetării disciplinare 15.04.2008 (fila 72 dosar fond), data emiterii adresei de convocare la cercetarea disciplinară prealabilă 15.04.2008 (2007) (fila 51 dosar fond), respectiv data întrunirii comisiei de cercetare disciplinară 24.04.2008 (fila 52 dosar fond).
Nu se poate explica cum s-a realizat convocarea contestatorului în vederea efectuării cercetării disciplinare la data de 14.04.2008, în condițiile decizia de efectuare a cercetării a fost luată la data de 15.04.2008 iar data de emitere a convocării este de 15.04.2008.
Înscrisul nou depus în recurs de către recurenta-intimată " " SRL B, respectiv copia caietului de intrări-ieșiri efectuate la data de 14.04.2008 incluzând decizia de convocare a intimatului-contestator nu este lămuritoare și în măsură să combată cele constatate prin înscrisurile prezentate anterior (data deciziei de efectuare a cercetării disciplinare - 15.04.2008, data emiterii adresei de convocare - 15.04.2008).
În ceea ce privește răspunsurile administrative emise de Poșta Română și depuse la dosar, rezultă că singura trimitere recomandată pe luna aprilie 2008 cu nr. AR - a fost depusă la data de 14.04.2008 și comunicată intimatului-contestator la data de 18.04.2008 (filele 68, 81 și 106 dosar fond).
Față de datele deciziei de efectuare a cercetării disciplinare (15.04.2008), a emiterii adresei de convocare (15.04.2008) rezultă aceleași dubii în legătură cu cele comunicate la data de 14.04.2008, în mod corect prima instanță reținând că o asemenea situație profită intimatului-contestator în condițiile în care sarcina realizării convocării în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile aparține recurentei-intimate în calitatea sa de angajator, ca și sarcina probei, în general.
Ca atare, nu poate fi reținută critica potrivit căreia instanța de fond ar fi reținut o situație de fapt eronată sau falsă, cu atât mai mult cu cât pentru înscriere în fals părțile trebuiau să urmeze procedura prevăzută de art. 180 și următoarele Cod procedură civilă.
În ceea ce privește repunerea pe rol a cauzei prima instanță în mod legal și temeinic a respins cererea în condițiile în care a fost solicitată prin notele scrise în scopul administrării probatoriului și al justei soluționări a cauzei.
Excepția nulității deciziei de desfacere a contractului individual de muncă pentru neefectuarea cercetării disciplinare a fost invocată de contestatorul prin însăși cererea introductivă de chemare în judecată, intimata-recurentă a formulat întâmpinare, cu privire la aspectele învederate au fost administrate și examinate deciziile dispuse pe care le-a depus la dosar, astfel încât nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare și producerea unei vătămări sub acest aspect.
De menționat faptul că în materia conflictelor de muncă, normele de procedură instituie reguli speciale care prevăd că sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare (art. 287 Codul muncii ).
În consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de intimata " " SRL B împotriva sentinței civile nr. 1163/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de intimata " " SRL, cu sediul în B,- A, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1163/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 15 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Benone Fuică | JUDECĂTOR 2: Alina Savin | JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu |
Grefier, |
: - -/29.05.2009
: 2 ex.//04 Iunie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Alina Savin, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 267/2009. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 1332/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
