Conflict de muncă. Decizia 164/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 164
Ședința publică de la 25 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1304 din 13.07.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-) intimați fiind SC SRL și SC SRL.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 4 martie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru 11 martie 2008 și pentru 18.03.2008, când din cauza imposibilității constituirii completului de judecată pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 25 martie 2008.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr. 65/99 din 4 ianuarie 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele "Editura " și "" I solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să pronunțe o hotărâre prin care pârâtele să fie obligate să-i plătească suma de 100.000 Euro sau contravaloarea acestei sume în lei la data punerii în executare a hotărârii, reprezentând despăgubiri morale pentru accidentul de muncă suferit în noaptea de 9 - 10 noiembrie 2006, precum și despăgubiri materiale și daune cominatorii în cuantum de 50 RON pe fiecare zi de întârziere până la plata integrală a sumei datorate.
Reclamantul a mai solicitat și obligarea pârâților la plata salariilor compensatorii ce trebuiau plătite imediat după accidentul de muncă, a drepturilor bănești cuvenite pentru orele suplimentare.
Prin aceeași acțiune, reclamantul a mai solicitat și obligarea pârâților la plata daunelor rezultate din executarea în parte a obligațiilor privind plata salariilor, care nu i-ar fi fost corect stabilite și a drepturilor cuvenite ca urmare a prestării muncii în perioada de probă de o lună și
S-a mai solicitat și constatarea nulității contractului de muncă, potrivit dispozițiilor art. 57 alin.5 din Codul muncii.
În cauză reclamantul a solicitat și obligarea părților la plata sumei de 30.000.000 lei, sumă împrumutată fără dobândă pentru a-și acoperi ratele la și
În motivarea cererii, reclamantul a arătat următoarele:
În perioada septembrie - 1 noiembrie 2005 reclamantul a prestat munca în favoarea "Editura " în perioada de probă iar ulterior, începând cu data de 1 noiembrie 2005, a fost angajat, de către această societate pe funcția de legător, cu un salariu lunar de 330 RON.
Reclamantul susține că această perioadă de probă nu i-a fost trecută în cartea de muncă.
De asemenea, arată că deși figurează angajat la "Editura " pe funcția de legător, nu a lucrat nici un moment la această firmă, ci la "", cu sediul în B-dul. -, nr. 14, unde se afla și punctul de lucru în care s-a produs accidentul.
Reclamantul mai arată că, încă de la început, deși trebuia să lucreze ca legător, a fost repartizat la o muncă mult mai complexă, fără a avea calificare în acest sens, respectiv pe o mașină de plastifiat, ștanțat, foliat, fălțuit, iar într- tură lucra chiar la două sau trei mașini, trecând de la una la alta.
S-a mai susținut că angajatorul nu i-a respectat reclamantului nici dreptul la salarizare, nici timpul legal de muncă.
În noaptea de 9-10 noiembrie 2006, mașina la care lucra reclamantul s-a înfundat cu hârtie, motiv pentru care a ridicat grilajul pentru aoc urăța, fiindu-i prinse ambele mâini. Reclamantul l-a chemat pe colegul său, căruia i-a dat instrucțiuni și l- dirijat cum să umble la mașină pentru a- putea scoate mâinile.
Reclamantul s-a adresat în data de 4 decembrie 2006 medicului legist din cadrul Institutului de Medicină Legală care, în urma examinării, concluzionat că, pentru vindecare, traumatismul complex pe care l-a suferit necesită un număr de 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale, cu incapacitate totală de muncă în această perioadă.
În ceea ce privește daunele morale a solicitat să se aibă în vedere faptul că este o persoană foarte tânără, are 33 de ani, mușchii de la ambele mâini sunt striviți, are nevoie de o operație care, în cel mai bun caz, va fi estetică, a suferit acest traumatism cu dureri cumplite, ambele mâini sunt în atele și nici pentru satisfacerea nevoilor personale nu poate să se ajute.
Reclamantul a mai arătat că nu a primit nici o sumă de bani de la vreo societate de asigurare, pentru accidentul de muncă suferit.
S-a mai menționat faptul că, fiind căsătorit și neavând serviciu, având doi copii minori și împrumuturi în bănci, care aveau rate scadente, a fost nevoit să împrumute bani, așa cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată depus la dosar.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat probele cu înscrisuri, martori și expertiză, probe încuviințate de către instanța de fond.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta "" Iai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, solicitând respingerea acțiunii formulate de către reclamant.
Pârâta " ", prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
Reclamantul presta activitatea de legător, în cadrul departamentului finisare și desfășurare lucrări manuale și mecanice.
În după-amiaza zilei de 9 noiembrie 2006 și primele două ore din ziua de 10 noiembrie 2006, acesta a prestat activități mecanice la utilajul "".
În jurul orei 1,00, reclamantul, intenționând să curețe mașina nu a fixat maneta de pornire la poziția "stop", pentru a opri utilajul electric și mecanic și a ridicat grilajul de protecție introducându-și brațele.
Reclamantul, dintr-o gravă neglijență, a fost accidentat, deoarece, ridicând grilajul, de antrenare "din inerție" a continuat să facă rotație, chiar după întreruperea energiei electrice.
Pârâta a susținut că, dacă reclamantul ar fi respectat normele cu care fusese instruit și cele ce sunt afișate pe utilaj, la vederea sa și ar fi pus maneta la poziția "stop", utilajul s-ar fi oprit instantaneu, acționându-se frâna mașinii. S-a mai arătat că, după producerea accidentului, I analizând evenimentele produse, a concluzionat că, de producerea accidentului se face vinovat în exclusivitate reclamantul. Pârâta a mai susținut că de la data încheierii contractului de muncă și până în prezent, reclamantul a primit toate drepturile cuvenite: salarii, indemnizații de boală, până la data de 31 decembrie 2006, bonuri de masă și cadouri, precum și sume de bani, pe perioada spitalizării și convalescenței.
La dosar pârâta a depus întreaga documentație și dosarul de cercetare a accidentului de muncă întocmit de
Prin sentința civilă nr. 1304/13 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis excepția lipsei clarității procesuale pasive a pârâtei "", s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași în capătul de cerere privind obligarea pârâtei " " la plata sumei de 3.000 RON, s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind plata salariilor compensatorii, s-a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu "" ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate, s- disjuns capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000 RON, fiind declinată competența de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Iași și s-a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta " "
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este angajatul pârâtei " " I, conform contractului individual de muncă nr. -/2005 și cărții de muncă depuse la filele nr. 10 - 20 dosar de fond, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de "" este fondată.
În cadrul sarcinilor sale de serviciu, în seara zilei de 9 noiembrie 2006 și primele ore ale zilei de 10 noiembrie 2006, reclamantul presta activități mecanice specifice activității sale la utilajul "".
Din procesul verbal de cercetare încheiat la data de 10 noiembrie 2006, în urma cercetării dispuse de Inspectoratul Teritorial d e Muncă I, s-a reținut faptul că evenimentul s-a produs la mașina de ștanțat plană, la data de 10 noiembrie 2006, în jurul orei 1,00, reclamantul desfășurându-și activitatea sa zilnică obișnuită, aceea de a ștanța hârtie. El a vrut să intervină manual în zona activă a utilajului pentru îndepărta câteva de rebut. Pentru oprirea utilajului nu a acționat maneta pornit/oprit, ci a ridicat doar grilajul de protecție, utilajul fiind oprit printr- manevră incorectă. Reclamantul a introdus ambele mâini în zona activă a utilajului, fără să mai aștepte oprirea definitivă și ele i-au fost prinse între cu clape și grilaj, rezultând fracturarea antebrațelor.
S-a mai reținut că reclamantului i se făcuse instructajul pe linia de protecție a muncii și semnase fișa individuală de instructaj în acest sens.
De producerea accidentului s-a făcut vinovat salariatul, care nu a manevrat corect utilajul la care lucra.
Prima instanță a reținut astfel că, deși s-a produs un accident de muncă a cărui victimă a fost, rezultatul grav constând în fracturarea ambelor antebrațe ale acestuia, nu s- dovedit culpa angajatorului și legătura de cauzalitate între faptele acestuia și prejudiciul suferit de reclamant. În ceea ce privește drepturile bănești pentru orele suplimentare, s-a reținut că reclamantul nu a precizat perioada, numărul de ore suplimentare efectuate și neplătite, iar martorii au făcut doar referire generală la faptul că se lucra în ture de noapte, precum și sâmbăta și duminica, dar nu la fiecare sfârșit de săptămână.
S-a mai reținut că cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000 RON pe care a fost nevoit să o împrumute pentru a acoperi ratele la nu poate fi calificată ca fiind un conflict de muncă.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a ""
Astfel recurentul susține că deși a fost angajat cu contract de muncă la " ", în fapt a avut raporturi juridice de muncă cu "" L, fapt dovedit cu fișa postului, dosarul de cercetare a accidentului de muncă, extrasul din carnetul de instructaj general, decizia comună a celor două societăți din 1 octombrie 2005, contractul de comodat depus la fila nr. 202 dosar de fond, planșa foto de la fila nr. 178 dosar de fond și răspunsurile pârâtelor la interogatorii.
Cu privire la respingerea capătului de cerere privind plata sumei de 100.000 Euro de către cele două societăți pentru accidentul de muncă suferit și cu privire la respingerea cererii de a fi plătit în conformitate cu timpul efectiv lucrat și de a i se acorda sporurile cuvenite, recurentul susține că prima instanță a reținut, în mod greșit că accidentul s-a produs din vina sa.
Astfel, recurentul susține că, deși potrivit contractului de muncă și fișei postului a fost angajat pe funcția de muncitor calificat legător, în realitate a fost obligat să lucreze pe utilahe complexe, fără a avea calificarea necesară.
S-a mai invocat faptul că, în mod greșit instanța de fond a apreciat declarația dată de martorul, din care rezultă că acestuia, în calitate de salariat al pârâtelor, nu i s-a făcut protecția muncii, nu a semnat vreo fișă de instructaj la angajator sau după angajare.
Recurentul mai arată că la dosarul de fond nu a fost depusă cartea tehnică a mașinii de ștanțat "" din care să rezulte anul când a fost fabricată.
Se mai invocă încălcarea de către angajator a dispozițiilor art. 6, 7, 13 și 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 319/2006, precum și a prevederilor nr.HG 1146/30 august 2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrătorii echipamentelor de muncă (Anexa 1). Recurentul susține că, deși procesul - verbal de cercetare întocmit în cadrul cercetării administrative accidentului de muncă a cărui victimă a fost a stabilit că vina a aparținut și conducătorului unității I, a stabilit că în procesul - verbal s-au stabilit corect cauzele și responsabilitățile privind producerea accidentului.
Referitor la capătul de cerere privind plata orelor suplimentare și a sporului aferent, recurentul a precizat că a început să presteze ore suplimentare încă de la angajare, din luna noiembrie 2005, lucrând, de regulă, câte 12 ore pe zi. Astfel, în cele 12 luni lucrate, recurentul susține că a lucrat în total 600 de ore suplimentare, echivalentul sumei de 1.179 lei. Dacă la această sumă se aplică sporul minim de 75 % (conform art. 120 alin. 2 din Codul muncii ), rezultă o sumă de 877 lei, reprezentând spor pentru orele suplimentare lucrate. În ceea ce privește disjungerea judecății și declinarea competenței de soluționare a cererii privind obligarea pârâților la plata sumei de 3.000 lei luată cu titlu de împrumut, în urma incapacității de muncă survenite prin producerea accidentului de muncă, pentru achitarea ratelor scadente la și, recurentul consideră că în mod greșit prima instanță a reținut că aceasta nu poate fi considerată ca fiind un conflict de muncă.
Prin întâmpinarea formulată " " prin reprezentant legal, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs, intimata a depus la dosar înscrisuri.
Analizând recursul formulat de reclamantul, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, se reține că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat la. I sub nr. 20813/11 noiembrie 2005, recurentul a fost salariatul " " în calitate de legător, începând cu data de 1 noiembrie 2005.
Se reține că în mod corect prima instanță, analizând înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor audiați în cauză, a constatat că nu au existat raporturi de muncă între recurent și "" I, admițând astfel excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de această din urmă societate.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 319/2006, a securității și sănătății muncii, angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.
Aliniatul 3 al aceluiași articol prevede că obligațiile lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă nu aduc atingere principiului responsabilității angajatorului.
Conform dispozițiilor art. 7 alin. 1 lit. c din aceeași lege, angajatorul are, în cadrul responsabilităților sale, obligația să ia măsurile necesare pentru informarea și instruirea lucrătorilor.
Potrivit alin. 3 al aceluiași articol angajatorul este obligat să implementeze măsurile prevăzute la alin. 1 și 2, inclusiv prin furnizarea de instrucțiuni corespunzătoare lucrătorilor.
Articolul 13 din aceeași lege prevede că, în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligații:
d) să stabilească pentru lucrători, prin fișa postului, atribuțiile ce le revin în domeniul securității și sănătății în muncă, corespunzător funcțiilor exercitate;
h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum și asupra măsurilor de prevenire și protecție necesare.
Potrivit dispozițiilor art. 20 din aceeași lege, angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru specifice locului de muncă și postului său.
Prin Hotărârea de Guvern nr. 1146/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă care, potrivit art. 1, completează prevederile Legii nr. 319/2006, s-a prevăzut, la art. 8, că angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii să dispună de informații adecvate și, dacă este cazul, de fișe de lucru referitoare la echipamentele de muncă utilizate la locul de muncă
Potrivit art. 9 din același act normativ, informațiile și fișele de lucru trebuie să cuprindă un număr minim de date referitoare la securitate și sănătate privind:
a) condițiile de folosire a echipamentelor de muncă;
b) situațiile anormale previzibile;
c) concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experiența acumulată în urma utilizării echipamentelor de muncă.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că informațiile și fișele tehnice trebuie să fie pe înțelesul lucrătorilor vizați.
De asemenea, potrivit art. 10 din aceeași hotărâre de guvern, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii însărcinați cu utilizarea echipamentelor de muncă să fie instruiți adecvat, inclusiv cu privire la riscurile posibile, determinate de utilizarea acestora.
În speță, se reține că angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de dispozițiile art. 9 și 10 din nr.HG 1146/2006, respectiv nu a asigurat informarea reclamantului prin fișe de lucru, asupra condițiilor de folosire a ștanței plane "", asupra situațiilor anormale previzibile și nu a dovedit instruirea acestuia, inclusiv cu privire la riscurile posibile determinate de utilizarea aceluiași echipament de muncă.
Din fișa de instructaj periodic a reclamantului depusă la dosar nu rezultă că angajatorul și-ar fi îndeplinit obligațiile de informare a acestuia asupra modului de utilizare a ștanței la care s- produs accidentul și a riscurilor la care este expus.
În aceste condiții, la data de 10 noiembrie 2006, în jurul orei 1,00, în timp ce lucra la mașina de ștanțat plană "", în hala de producție din cadrul " ", reclamantul a suferit, prin efectuarea necorespunzătoare a operațiunilor de muncă, un accident de muncă, având, conform referatului emis de Spitalul Clinic de Urgență I, diagnosticul de "traumatism complex (prin strivire) antebraț bilateral".
Se reține astfel, că prin omisiunea " " de a-și îndeplini obligațiile prevăzute de Legea nr. 319/2006 și de dispozițiile art. 9 și 10 din nr.HG 1146/2006, reclamantul a suferit un prejudiciu material și moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu.
Potrivit dispozițiilor art. 169 din Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 237/2007, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe reclamant pentru prejudiciile materiale și morale suferite din culpa sa.
Astfel, Curtea reține ca fiind fondată cererea reclamantului - recurent de obligare a angajatorului la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea medicamentelor, a pansamentelor, ședințelor de recuperare motorie, cheltuieli de transport și pentru plata persoanei care l-a îngrijit, în urma accidentului de muncă suferit.
Din declarația martorei rezultă că recurentul a suferit foarte mult după accident, că i se făceau calmante. Întrucât acesta a pierdut mult sânge, familia sa a fost nevoită ca, prin eforturi financiare deosebite, să- asigure o alimentație care să-i permită refacerea sănătății.
În ceea ce privește prejudiciul moral suferit, astfel cum rezultă din declarația aceleiași martore, și actele medicale depuse la dosar, precum și consecințele pe care accidentul de muncă suferit de recurent le-a avut asupra capacității sale de muncă, suferințele fizice și morale ale acestuia de la data producerii accidentului, imposibilitatea sa de a presta o activitate lucrativă, de a-și întreține familia, de a se îngriji singur, se reține că suma de 15.000 Euro sau contravaloarea acesteia în lei la data plății este de natură să acopere acest prejudiciu nepatrimonial suferit de către reclamant. Se reține ca fiind nefondată cererea formulată de reclamant privind obligarea pârâților - intimați la plata daunelor cominatorii, întrucât acestea reprezintă doar un mijloc juridic pus de lege la dispoziția creditorului de a constrânge debitorul să execute în natură obligațiile de a face și a nu face, nu și pentru executarea obligațiilor de a da.
În mod corect prima instanță a reținut ca fiind nefondată și cererea reclamantului de obligare a intimatei " " la plata drepturilor bănești cuvenite pentru plata orelor suplimentare prestate.
Astfel, se reține că declarația martorului, privind prestarea unor ore suplimentare neplătite legal în unitatea intimată, nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
Se mai reține că, în răspunsurile la interogatoriu, recurentul a recunoscut că a primit toate drepturile bănești de la încheierea contractului de muncă și până la data producerii accidentului.
Se mai reține că în mod greșit prima instanță a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași în soluționarea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000 RON, împrumutate de către recurent pentru acoperirea ratelor scadente la D și în urma accidentului de muncă suferit, această cerere reprezentând, potrivit dispozițiilor art. 269 și 281 Cod procedură civilă, un conflict de muncă și nu un litigiu de drept comun.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin 2 Cod procedură civilă, urmează să se admită recursul declarat de reclamantul, să se caseze în parte sentința pronunțată, să se respingă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași în capătul de cerere privind obligarea pârâtei " " la plata sumei de 3.000 lei RON, să se trimită aceleiași instanțe spre rejudecare acest capăt de cerere, să se admită în parte acțiunea formulată de reclamantul, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului suma de 15.000 Euro sau contravaloarea în lei la data plății, cu titlu de daune morale și suma de 3.000 RON și cu titlu de daune materiale.
Pentru motivele expuse anterior, se vor respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii și a orelor suplimentare prestate în favoarea angajatorului, menținându-se restul dispozițiilor sentinței recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, intimata " " I va fi obligată să plătească recurentului și suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1304/13.07.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează în parte, în sensul că:
Respinge excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași în capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000 lei (RON).
Trimite spre rejudecare aceleiași instanțe soluționarea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000 lei.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta I și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 15.000 euro sau contravaloarea în lei la data plății, cu titlu de daune morale.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 3.000 RON cu titlu de daune materiale.
Respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii și a orelor suplimentare prestate în favoarea angajatorului.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimata să plătească recurentului suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER
Red.
Tehnored.
02 ex. -09.05.2008
Tribunalul Iași: -jud.
-jud.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Daniela
| ← Conflict de muncă. Decizia 264/2010. Curtea de Apel Timisoara | Conflict de muncă. Decizia 868/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
