Conflict de muncă. Decizia 868/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 868
Ședința publică de la 29 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 541 din data de 7.05.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind Reorganizare Lichidare I - reprezentant al SC " "SA Bârlad și SC "" SA Bârlad - reprezentată prin Reorganizare Lichidare
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu Reorganizare Lichidare I și SC SA Bârlad, să fie obligat pârâtul să pună în executare Sentința Civilă 353/2005 a Tribunalului Vaslui, plata integrală a salariului actualizat conform Sentinței civile nr. 353/2005 a Tribunalului Vaslui, eliberarea unei adeverințe sau consemnarea în carnetul de muncă a sumelor brute obținute prin Sentința civilă nr. 353/2005 a Tribunalului Vaslui sau certificarea salariilor și virarea la Casa de pensii a diferențelor bănești, plata integrală a salariului obținut prin Sentința civilă nr. 353/2005, să achite drepturi salariale pentru tichete de masă pentru perioada 1 august 2004 - 31 ianuarie 2005, să achite către CNPAS cota suplimentară la contribuții aferente salariului re indexat conform nr. 353/2005 pentru perioada 01.11.2001 - 31.01.2005, daune interese în cuantum de 3000 lei, premiile specificate in Contractele colective de muncă, calcularea dobânzii legale, daune interese moratorii de 6000 lei, plata diferenței pentru indemnizația de concediu de odihnă pentru perioada da 01.11.2001 - 31.01.2005, plata diferenței referitoare la indemnizația de un salariu acordată la ieșirea la pensie, diferența de calcul pentru sumele obținute prin Sentința civilă nr. 353/2005 și cea obținută din salariu pentru perioada 31.08.2004 - 31.01.2005, în total 3000 lei, spor de 50 % pentru cumul de funcții pentru perioada 1981 - 31.01.2005. Mai solicită actualizarea sumei de bani pentru prima de vacanță pentru perioada 01 aprilie 2002 - 31.01.2005 conform Sentinței civile nr. 353/2005, retrocedarea de acțiuni sau plata acestora, să se actualizeze valoare acțiunilor cu valoarea terenului pe care se află SC SA Bârlad.
A mai solicitat reclamantul să se constate nulitatea absolută a Contractului colectiv de muncă la nivel de societate pe anii 2003 - 2004 și să se constate că salariile n-au fost indexate conform CCM pe perioada 2000 - 2004.
Ulterior, a renunțat la pretențiile patrimoniale și a modificat cererea în sensul obligării pârâtei la eliberarea unei adeverințe cuprinzând salariile brute menționate în raportul de expertiză contabilă conform Sentinței civile nr. 353/2005 a Tribunalului Vaslui inclusiv pentru perioada august 2004 - 31.01.2005, obligării pârâtei să depună la CNPAS declarații rectificative cuprinzând contribuții de asigurări sociale aferente salariilor brute menționate în raportul de expertiză contabilă, cota suplimentară de contribuție conform salariului reindexat pentru perioada 01.11.2001 - 31.01.2005, acordarea sporului de 50 % pentru cumul de funcții 1981 - 2005, să fie amendată pârâta cu daune cominatorii de câte 50 lei pentru fiecare zi de la data introducerii cererii și până la achitarea integrală a obligațiilor, să se recunoască dreptul la daune și să oblige pârâta să aducă din arhive raportul de expertiză contabilă cu toate variantele calculelor la salariile brute, să considere nul actul adițional la CCM 2003 - 2004. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajat al SC SA până la data de 31 ianuarie 2005, când a ieșit la pensie. Prin Sentința civilă nr. 353/2005 Tribunalul Vaslui a obligat SC SA să achite către membrii Sindicatului liber SA sume cu titlu de drepturi salariale, suma calculate printr-o expertiză contabilă. SA nu a înregistrat contribuțiile de asigurări sociale aferente sumelor nete obținute prin hotărârea judecătorească și nici nu a vărsat aceste contribuții către Casa Națională de asigurări sociale, fapte ce îi prejudiciază drepturile de pensie.
Prin actul adițional la contractul colectiv de muncă la nivel de societate pe anii 2003 - 2004, pe care îl consideră nul, s-au impus salarii mai mici decât cele anterioare și calculul trebuie să se facă la nivelul salariilor anterioare. Diminuarea salariilor ca urmare a aplicării actului adițional la contractul colectiv de muncă a determinat micșorarea punctului de pensie. Calculul făcut de către expertul contabil în expertiza administrată în dosarul nr. 3484/2004 în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 353/2005 a Tribunalului Vaslui ține cont pentru perioada martie 2003 - martie 2004 de noul contract colectiv de muncă.
A mai arătat reclamantul că, pe lângă meseria de electrician, a avut și funcția de "electronist-reparator-depanator", motiv pentru care trebuia plătit pentru cumul de funcții.
Reclamantul a depus copii de pe înscrisuri.
Reorganizare Lichidare, în calitate de lichidator judiciar al SC SA, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat suspendarea judecării cauzei, iar pe fondul cauzei respingerea cererii întrucât toate sumele la plata cărora societatea a fost obligată prin Sentința civilă nr. 353/2005 a Tribunalului Vaslui au fost achitate către reclamant.
A fost depus Procesul verbal nr. 56/06.03.2006 al Biroului executor judecătoresc.
Prin Încheierea din 24 ianuarie 2008, prima instanță a suspendat judecata cauzei conform prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, cauza fiind repusă pe rol în urma renunțării reclamantului la pretențiile patrimoniale.
La termenul de judecată din 30.04.2009, s-a invocat excepția autorității de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr. 541 din 7 mai 2009, Tribunalul Vasluia admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a respins capetele de cerere privind eliberarea unei adeverințe cuprinzând salariile brute aferente expertizei tehnice contabile avute în vedere prin sentința civilă nr. 353/2005 a Tribunalului Vaslui, respectiv obligarea la depunerea la. a unor declarații rectificative pentru perioada 01.11.2001 - 31.07.2008.
A respins ca neîntemeiate capetele de cerere formulate de către în contradictoriu cu Reorganizare Lichidare I, privind eliberarea unei adeverințe cuprinzând salariile brute aferente expertizei tehnice contabile avute în vedere prin sentința civilă nr. 353/2005 a Tribunalului Vaslui, respectiv obligarea la depunerea la CNAS a unor declarații rectificative pentru perioada 01.08.2004 - 31.01.2005.
A luat act de renunțarea la capetele de cerere privind constatarea nulității actului adițional la Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate al SC "" SA Bârlad pentru anii 2003 - 2004.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul SC SA în perioada 1981-31.01.2005, dată când i-a fost acordată pensie pentru limită de vârstă prin Decizia de acordare a pensiei nr. -/28.01.2005.
Sindicatul liber Bârlad a solicitat în anul 2004 obligarea SC SA la plata unor drepturi salariale neacordate pentru perioada 01.04.2002 -31.07.2004. Cererea a făcut obiectul dosarului nr. 3485/2005 în care Tribunalul Vasluia pronunțat Sentința civilă nr. 353/2004, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 446/2005 a Curții de APEL IAȘI.
Sumele reprezentând drepturi salariale au fost calculate efectiv printr-un raport de expertiză contabilă.
Prin Sentința civilă nr. 233/F/2007 a Tribunalului Vaslui, SC SA a intrat în faliment, lichidator judiciar fiind desemnată SC Reorganizare Lichidare
Prioritar, conform prevederilor art. 137 Cod procedură civilă, se impune analizarea excepției autorității de lucru judecat, excepție invocată din oficiu pentru capetele de cerere vizând eliberarea unei adeverințe cuprinzând salariile brute aferente expertizei tehnice contabile avute în vedere prin sentința civilă nr. 353/2005 a Tribunalului Vaslui, respectiv obligarea la depunerea la. a unor declarații rectificative pentru perioada 01.11.2001 - 31.07.2008.
Prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr-, în care Tribunalul Vasluia pronunțat Sentința civilă nr. 1151/2008, reclamantul a formulat în contradictoriu cu pârâta din prezenta cauză aceleași capete de cerere. Prin Decizia nr. 65/2009, Curtea de APEL IAȘIa dispus în mod irevocabil asupra acestora.
Prin urmare, în conformitate cu prevederile articolului 166 Cod procedură civilă, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat, urmând a respinge cele două capete de cerere ca atare.
Referitor la aceleași capete de cerere vizând perioada 01.08.2004-31.01.2005, instanța a constatat că asupra acestor perioade nu există autoritate de lucru judecat, urmând a analiza pe fond, raportat la probele din dosarul cauzei.
Prin Raportul de expertiză contabilă administrat în dosarul nr. 3485/2004 al Tribunalului Vaslui, raport depus în copie la filele 133-137 cu anexele aferente la filele 127-132, expertul a avut în vedere doar sumele nete pentru două perioade, după cum precizează expertul în fila 3 raportului. Sumele nu sunt evidențiate pentru fiecare lună în parte, astfel încât nu există la dosarul cauzei elemente pe baza cărora să se poată determina concret sumele brute lunare. Reclamantul nu a solicitat administrarea unei expertize contabile judiciare.
Prin urmare, instanța va respinge aceste două capete de cerere vizând perioada 01.08.2004-31.01.2005 ca neîntemeiată.
Totodată, va lua act de renunțarea la capetele de cerere vizând constatarea nulității actului adițional la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2004, respectiv la pretențiile patrimoniale.
Capătul de cerere vizând amendarea civilă cu amenda-daune cominatorii, în temeiul articolului 161 alin. 4 din Codul Muncii va fi respins ca neîntemeiat, întrucât pretențiile vizând neplata salariului a făcut obiectul dosarului nr. 3485/2004 al Tribunalului Vaslui.
Acordarea sporului de 50 % pentru cumul de funcții în perioada 1981 - 2005 are o natură patrimonială, reclamantul renunțând la acesta.
Capătul de cerere vizând obligarea SC SA a aduce din arhive raportul de expertiză contabilă va fi respins ca neîntemeiat, întrucât raportul de expertiză contabilă, care a fost de altfel depus de către reclamant la dosarul cauzei, a fost întocmit de către expertul desemnat de către instanță în dosarul nr. 3485/2004 al Tribunalului Vaslui, iar pârâta a primit un exemplar al raportului cu toate anexele, (ca și sindicatul reclamant), un alt exemplar regăsindu-se în dosarul cauzei. Un exemplar al raportului, cu anexele aferente, s-a aflat în posesia reclamantului, care l-a și depus la dosarul prezentei cauze.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 6, 7, 8, 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul critică sentința pentru nelegalitate.
Susține recurentul că instanța a tratat cu superficialitate obligativitatea ca pârâta să se prezinte în proces și să aducă dovezi și nu a motivat de ce a respins cererea sa de depunere a declarației rectificative la casa de pensii.
Mai susține recurentul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a încălcat principiul contradictorialității, hotărârea fiind nulă de drept, dată cu încălcarea legii, context în care recurentul solicită cheltuieli de judecată la fond și în recurs, ceea ce nu poate fi considerat o cerere o nouă.
De asemenea, instanța a acordat mai mult/altceva decât s-a cerut, prin aceea că a invocat puterea lucrului judecat, iar cele dispuse în dispozitiv sunt contradictorii.
Mai concluzionează recurentul că instanța s-a dovedit a fi părtinitoare, lipsită de independență și a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 304 pct. 4 Cod proc. civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești. "Depășirea atribuțiilor puterii judecătorești" presupune imixtiunea puterii judecătorești în sfera puterii legislative ori în sfera puterii executive. Recurentul susține că prima instanța nu ar fi pus în discuția părților solicitarea sa de judecată "în lipsă", ceea ce, în mod evident, nu poate constitui o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, iar dispozițiile art. 246 Cod proc. civilă au fost reținute de prima instanță ca temei de drept pentru constatarea renunțării la judecată.
Nu a fost încălcat nici principiul contradictorialității și nici nu a fost încălcată vreo dispoziție legală, potrivit art. 304 pct. 9 Cod proc civilă, nefiind posibil ca, în cadrul procedurii civile, să fie în pus în discuție dreptul de "parte vătămată", noțiune specifică dreptului procesual penal. De altfel, recurentul a avut, în fața primei instanțe, calitatea de reclamant, iar dispozițiile art. 1073 cod civil nu au în vedere "partea vătămată", ci creditorul unei obligații.
În ceea ce privește imparțialitatea și lipsa de independență a primei instanțe, se constată că pârâta a formulat întâmpinare, a desemnat un reprezentant și a solicitat probe în apărarea sa, iar la dosarul cauzei se află toate cererile prin care recurentul reclamant își precizează, modifică sau completează acțiunea inițială, avute în vedere de prima instanță, care a soluționat cauza pe baza probatoriului administrat. Așadar, prima instanță nu "a tratat cu superficialitate obligativitatea ca pârâta să se prezinte în proces" și nici nu a dat dovadă de părtinire ori lipsă de independență, pentru a se reține încălcarea prevederilor art. 6 din CEDO.
De asemenea, prima instanță a avut în vedere și a reținut, în considerente, că recurentul a solicitat depunerea declarației rectificative la casa de pensii, pentru perioada 1.08.2004-31.01.2005, perioadă pentru care a solicitat și eliberarea adeverinței cu salarii brute, dar a apreciat, pentru motivele expuse în hotărâre, că cele două capete de cerere sunt neîntemeiate.
Invocarea, de către prima instanță, a excepției autorității de lucru judecat, nu echivalează cu acordarea a mai mult decât s-a cerut ori a ceea ce nu s-a cerut, iar hotărârea pronunțată nu cuprinde motive contradictorii, acestea privind atât respingerea a două capete de cerere pe excepția autorității de lucru judecat, cât și respingerea altor două capete de cerere pe fond.
Prin urmare nu sunt incidente nici motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 Cod proc. civilă, iar din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă că prima instanță, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, ar fi schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod proc. civilă.
Cu privire la solicitarea recurentului, de aplicare a dispozițiilor art. 1083Cod proc. civilă, se constată că prezentul recurs a fost soluționat la primul termen de judecată, deci, implicit, nu se poate reține nici una din faptele prevăzute la art. 1081Cod proc. civilă, care să fi pricinuit amânarea judecății, și nici existența unei pagube cauzate prin amânare. În măsura în care recurentul este în faza executării silite a unui titlu executoriu și a dorit despăgubiri pentru amânarea executării silite, o atare cerere se soluționează de președintele instanței de executare.
Cererea de plată a cheltuielilor de judecată la fond nu este o cerere nouă, fiind formulată de recurentul reclamant în fața primei instanțe. De asemenea, nu este o "cerere nouă" nici cererea de plată a cheltuielilor de judecată în recurs, însă cheltuielile de judecată nu pot fi acordate, nici la fond și nici în recurs, în condițiile în care pârâții intimați nu au căzut în pretenții.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 541/07.05.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință le care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - ---
Grefier,
Red.
Tehnored. /
Tribunalul Vaslui:,
-
12.10.2009
2 ex.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
| ← Conflict de muncă. Decizia 164/2008. Curtea de Apel Iasi | Conflict de muncă. Decizia 163/2010. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
