Conflict de muncă. Decizia 166/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 166
Ședința publică de la 28 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenta intimată și de intimata recurentă SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE B, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta intimată asistată de avocat și avocat pentru intimata recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care avocat depune împuternicire avocațială pentru intimata recurentă și precizează că deoarece a perfectat contractul de asistență juridică abia acum două zile cu intimata recurentă, societate din B, solicită acordarea unui nou termen pentru a lua cunoștință de conținutul dosarului.
Apărătoarea recurentei intimate precizează că nu are cum să se opună colegial însă crede că se încearcă trenarea cauzei.
Instanța, avînd în vedere că dosarul este înregistrat în recurs din ianuarie 2008, avînd în vedere că din dovada de la fila 164 reiese că s-a primit duplicatul întîmpinării de către intimata recurentă încă din data de 29 II 2008, consideră că a fost timp pentru pregătirea apărării și respinge cererea de acordarea a încă unui termen. Constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul părților.
Avocat, avînd cuvîntul pentru recurenta intimată solicită admiterea recursului, recurs care vizează respingerea de către instanța de fond a cererii de obligare a intimatei recurente la plata drepturilor salariale aferente lunii ianuarie 2007 și acordarea daunelor morale.
Documentele depuse la dosar de intimata recurentă nu pot face dovada faptului că nu a fost prezentă la serviciu. de pontaj conține multe modificări ale datelor.Mai mult, i s-a reproșat că nu a fost prezentă la serviciu într-o zi de duminică. La o comparare a foilor de pontaj există inadvertențe.
In ce privește argumentarea instanței de fond că martorii audiați au susținut că nu au văzut-o în luna ianuarie 2007 decît o dată pe săptămînă, solicită să se aibă în vedere că este dificil să audiezi un martor care este salariatul intimatei recurente. Alți martori au spus că nu a fost văzută nici prin oraș sau că a fost văzută și în afara orelor de program. Asta dovedește faptul cp munca de redactor nu poate fi făcută în exclusivitate în birou, fiind necesare deplasări pentru interviuri și documentare. A încercat să facă dovada cu declarații ale președintelui Comunității, însă este puțin probabil ca acesta să-și amintească exact datele interviurilor. La dosar s-au depus selecții ale jurnalului contestatoarei, sunt trimiteri cu privire la activitatea acesteia. realizării emisiunilor nu se consumau doar în ziua difuzării emisiunii. Consideră că din acest punct de vedere nu este dovedit faptul că a lipsit de la serviciu.
In ce privește acordarea daunelor morale, apreciază suma solicitată nu acoperă prejudiciu suferit. Este singura întreținătoare a familiei, a celor doi copii, fiind nevoită să-i întrețină singură. A fost pusă de nenumărate ori în posturi jenante pentru a-și putea achita datoriile. Martorii audiați au demonstrat că aceasta a suferit în imaginea sa. Concluzionînd, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, avînd cuvîntul în recursul Societății Române de Radiodifuziune,arată că hotărîrea Tribunalului Iași este nelegală și netemeinică admițînd excepția prescripției dreptului de a emite decizia 269/20 03 2007. In ceea ce privește art.268 al.1 din Codul muncii,luat în considerarea de instanță, precizează că angajatorul dispune aplicarea sancțiunii printr-o decizie emisă în formă scrisă în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvîrșirea abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de 6 luni de la data săvîrșirii faptei. Faptul că instanța admis excepția, deși nu s-au făcut discuții privitoare la termenul de 6 luni, consideră că s-a acordat mai mult decît s-a cerut.
Deasemeni, instanța s-a pronunțat în mod contradictoriu în timp ce obliga societatea la plata drepturilor salariale aferente unei perioade și în același timp respinge cererea cu privire la plata acelor drepturi pentru altă perioadă.
Pentru celelalte motive invocate în cererea de recurs, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii, cu cheltuieli.
Avocat, avînd cuvîntul cu privire la recursul societății, solicită respingerea acestuia. Nu există o contradicție în sensul dispozițiilor procedurale civile, instanța s-a referit la perioade diferite ale timpului de lucru. Instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză decizia de desfacere a contractului de muncă s-a făcut peste termenul de 30 de zile.
Avocat, avînd cuvîntul cu privire la recursul reclamantei, solicită respingerea acestuia. Nu s-a făcut dovada prezenței sale la serviciu în cele zile, nici cu înscrisuri și nici cu martorii audiați.In ce privește respingerea daunelor morale, apreciază că în mod corect instanța a respins acest capăt de cerere, probele aduse nefiind relevante.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința civilă nr.2023 din 31 oct. 2007 Tribunalul Iași admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta, domiciliată în I, șos. - nr. 74, bloc:..7,.25, în contradictoriu cu pârâta Societatea Română de Radiodifuziune, cu sediul în B,--64.
Admite excepția prescripției dreptului de a emite decizia nr. 269/20.03.2007.
Anulează decizia nr. 269/20.03.2007 emisă de către pârâtă.
Dispune reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă.
Obligă pârâta să achite reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la 23.03.2007 și până la reintegrarea efectivă.
Obligă pârâta să-i achite reclamantei drepturile salariale aferente perioadei 01.02.2007 - 22.03.2007 precum și cele aferente zilelor de 08.01.2007, 15.01.2007 și 29.01.2007.
Respinge cererile reclamantei privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente zilelor de 04.01.2007, 05.01.2007, 09.01.2007,10. 01.2007,11. 01.2007,12.01.2007, 16.01.2007, 17.01.2007, 18.01.2007, 19.01.2007, 20.01.2007,23. 01.2007,24. 01.2007, 25.01.2007, 30.01.2007 și 31.01.2007 și privind obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000 lei reprezentând daune morale.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține că reclamanta a fost angajata Societății Române de Radiodifuziune în baza contractului individual de muncă încheiat în 1.06.200 și a deținut funcția de redactor la Radio
Prin decizia nr.269/20.03.2007, unitatea angajatoare o sancționează pe reclamantă cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, motivat de faptul că a absentat nemotivat de la serviciu în zilele de 4,5,8,9,10,11,12,15,16,17,18,19,23,24,25,26,29,30 și 31 ianuarie 2007.
Abaterile disciplinare pentru care a fost ulterior sancționată reclamanta, respectiv absențele nemotivate de la serviciu, au fost aduse la cunoștința conducerii societății angajatoare de către Redactorul șef al Regional I prin referatul nr.6251/1.02.2007 (fila 23 dosar) ce a fost înregistrat la cabinetul Președintelui, Directorului - al sub nr.393/1.02.2007, fapt ce rezultă și din preambulul deciziei contestate.
Ulterior, prin ordinul nr.127/19.02.2007 s-a constituit o comisie de efectuare a cercetării disciplinare prealabile care a încheiat procesul-verbal din 27.02.2007 (fila 44 dosar) și raportul din 7.03.2007 (fila 55 dosar) ce conțin concluziile cercetării disciplinare și propunerea de desfacere a contractului de muncă al reclamantei.
Potrivit disp.art.268 al.1 din Codul muncii angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Ținând cont de aceste dispoziții legale și raportându-se la situația de fapt, instanța constată că în speța dedusă judecății a fost depășit termenul de prescripție de 30 de zile de la luarea la cunoștință a săvârșirii abaterii disciplinare de către conducerea unității angajatoare și până la emiterea deciziei nr.269 din 20.03.2007, întrucât referatul, prin care s-a adus la cunoștința conducerii absențele nemotivate de la serviciu ale reclamantei, are data de 1.02.2007, iar decizia contestată are data de 20.03.2007, având în vedere prima din cele 3 date care sunt trecute pe decizie.
Deși, în cuprinsul deciziei contestate se face referire la raportul din data de 7.03.2007, precum și la procesul verbal din 27.02.2007, încheiate de către comisia de cercetare disciplinară, ca fiind actele prin care au fost constatate abaterile disciplinare săvârșite de către reclamantă, instanța nu se va raporta la aceste acte în calculul termenului de prescripție de 30 zile, deoarece conducerea societății angajatoare cunoștea încă din 1.02.2007 faptul că reclamanta are 16 absențe nemotivate, drept pentru care a numit prin Ordinul nr.127/19.02.2007 comisia de cercetare disciplinară care să pună în practică dispozițiile ar.267 din Codul muncii.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția prescripției dreptului de a emite decizia nr.260/20.03.2007 și, în consecință, a dispus anulare deciziei nr.269/20.03.2007 emisă de pârâtă cu aplicarea dispozițiilor art.78 și 79 din Codul muncii, în sensul că a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă și a obligat pârâta să achite reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data de 23.03.2007 (data de la care nu a mai fost pontată, conform foii colective de prezență, pe luna martie 2007 (fila 192 dosar) și până la data reintegrării efective.
Întrucât reclamanta a pretins că nu a primit drepturile salariale aferente perioadei 1.02.2007 - 23.03.2007, iar unitatea pârâtă, deși sarcina probei i-a aparținut potrivit disp.art.287 Codul muncii, nu a depus dovezi în apărarea sa, respectiv state de plată semnate de reclamantă sau alte documente justificative care să ateste efectuarea plăților drepturilor salariale pretinse, instanța a obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale aferente perioadei 1.02.2007 - 22.03.2007.
De asemenea, instanța a obligat pârâta la plata către reclamantă și a drepturilor salariale aferente zilelor de 8.01, 15.01 și 29.01.2007, întrucât potrivit foii colective de prezență pe luna ianuarie 2007 (fila 24) reclamanta a fost pontată în aceste zile, iar răspunsul la întrebarea nr.10 din interogatoriul luat pârâtei la cererea reclamantei a fost afirmativ, adică pârâta a recunoscut că emisiunea Comunități s-a difuzat în zilele respective, ceea ce înseamnă că în aceste zile reclamanta nu a lipsit de la serviciu.
In ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata drepturilor bănești aferente zilelor 4,5,9,10,11,12,16,17,18,19,20,23,24,25,26,30 și 31 ianuarie 2007, instanța a respins, motivat de faptul că reclamanta nu a dovedit în mod cert că în aceste zile a fost prezentă la serviciu. Relevante în acest sens sunt următoarele înscrisuri: declarația colegului de birou al reclamantei, care susține că în luna ianuarie 2007 nu a văzut-o pe aceasta la serviciu, decât cel mult o dată pe săptămână (fila 195 dosar), condica de prezență denumită foaie de prezență, din care lipsesc semnăturile reclamantei în zilele respective și foaia de pontaj pe luna ianuarie 2007.
Declarația Președintelui Comunității I și cea a redactorului revistei " literare " depuse de către reclamantă la dosarul cauzei (fila 57 și 58 dosar) cu scopul de a dovedi că a desfășurat activitate în luna ianuarie 2007, nu au fost luate în considerare ca dovezi ale celor precizate de reclamantă, deoarece conțin susțineri cu caracter general ca de exemplu: "a participat în multe rânduri la conferințe și manifestări" sau "am realizat câteva înregistrări", nefiind menționate referiri exprese la zilele în care trebuia analizată activitatea reclamantei.
De asemenea, instanța a respins și cererea reclamantei referitoare la obligarea pârâtei la plata de daune morale în valoare de 40.000 lei, întrucât nu a dovedit existența unui prejudiciu moral cauzat ca urmare a desfacerii contractului individual de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâta Societatea Română de Radiodifuziune.
1.Reclamantaconsideră sentința nelegală și netemeinică sub două aspecte și anume a dispoziției de respingere a capătului de cerere privind plata drepturilor salariale pentru 17 zile din luna ianuarie 2007 și a dispoziției de respingere a capătului de cerere privind plata daunelor morale.
Motivează recurenta -reclamantă că, în conformitate cu dispozițiile art. 237 și 163 Codul muncii angajatorul avea obligația de a dovedi cu statele de plată că a primit banii pe zilele lucrate. Din analiza foii de pontaj și a condicii de prezență depuse la dosar trebuie reținut că au fost întocmite pro causa și că nu pot face dovada indubitabilă că nu a fost la serviciu și nu și-a îndeplinit obligațiile ce i se cuveneau.
de pontaj pe luna ianuarie este contrafăcută pentru cele mai multe zile. Ziua de 20.01.2007 în care intimata pretinde că nu a fost la serviciu este o zi nelucrătoare.
Mai motivează recurenta reclamantă că nu este concordanță între foaia colectivă de prezență și foaia de pontaj, Astfel deși în condica de prezență este trecută ca fiind prezentă în zilele de 8.01. 15.01. și 29.01. în foaia de pontaj este trecută absentă.
Mai motivează recurenta -reclamantă că depoziția martorului, pe care instanța și-a fundamentat argumentarea, nu poate fi reținută ca fiind relevantă. Aceasta deoarece, la data cercetării disciplinare martorul era salariatul pârâtei, iar depoziția poate fi apreciată ca subiectivă. În plus instanța nu a luat act în mod direct de declarația acestuia. acestuia trebuie raportată și la declarațiile martorilor și.
Susține recurenta că extrasul agendei sale de lucru, în care erau consemnate activitățile desfășurate, completează declarațiile colaboratorilor emisiunii ce o realiza, declarații ce au fost greșit apreciate de instanță ca fiind generale. De asemenea, din corespondența cu colaboratorii emisiunii "Comunități evreiești" datată ianuarie 2007 dovedesc că în zilele în care pârâta pretinde că a lipsit de la serviciu că pregătea emisiunea (realizarea acesteia presupunând mai multe etape și nu doar ziua în care se difuza).
Recurenta mai invocă și adresa nr. 6217/23.01.2007, emisă de pârâtă.
În ceea ce privește respingerea capătului de cerere privitor la acordarea daunelor morale motivează că soluția este greșită. Decizia instanței i-a adus grave prejudicii morale, prin desfacerea contractului de muncă și implicit lipsa salariului a fost în imposibilitate de a asigura condiții de trai firești pentru cei doi copii ai săi.
Cu cererea înregistrată sub nr. 48905/28.06.2007 a dovedit că a solicitat înscrierea copilului la Cantina de ajutor social. De asemenea, nu a putut achita datoriile la întreținere, fapt ce a atras disprețul și desconsiderarea membrilor asociați de locatari ce au acționat-o în judecată. A fost nevoită să apeleze la ajutorul cunoștințelor fiind pusă, de multe ori în ipostaze jenante și umilitoare față de poziția socială și profesională avută anterior desfacerii contractului de muncă.
De asemenea, a avut de suferit și imaginea sa ca persoană publică și comunicarea cu cei doi copii ai săi.
2.Pârâta Societatea Română de Radiodifuziune, prin reprezentant legal, arată că în mod greșit a reținut instanța incidența în cauză a dispozițiilor art. 268 al. 1 Codul muncii și a anulat decizia de desfacere a contractului de muncă pe excepția prescripției dreptului de a emite. Aceasta întrucât nu s-au avut în vedere condițiile în care s-a desfășurat cercetarea disciplinară și anume, faptul că sediul este în B iar contestatoarea era salariata teritorial Iași. Reclamanta s-a prezentat la efectuarea cercetării abia la a doua convocare, ceea ce a condus la emiterea deciziei în termenul de la aprobarea raportului comisiei împuternicite.
Arată, de asemenea, recurenta pârâtă că instanța se pronunță contradictoriu, ceea ce atrage motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, în sensul că pe de o parte, obligă la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.02.2007 -22.03.2007, iar pe de altă parte respinge cererile reclamantei privind plata drepturilor salariale aferente zilelor de 04 -05 ianuarie, 09.-12 ianuarie, 17-20 ianuarie, 23-25 ianuarie, 30-31 ianuarie 2007.
La recursul declarat de pârâta Societatea Română de Radiodifuziune reclamanta formulează întâmpinare. Arată că nu există o contradicție în sensul dispozițiilor procedurale civile și că în mod corect a reținut instanța că decizia de desfacere a contactului de muncă s-a făcut peste termenul de 30 de zile.
Societatea Română de Radiodifuziune, formulează la rându-i întâmpinare la recursul declarat de. Argumentele că nu s-au adus probe la instanța de fond sunt neîntemeiate. Documentele oficiale pe baza cărora își desfășoară activitatea teritorial Iași sunt documente legalizate, autenticitatea acestora fiind verificată de organele abilitate,
Susținerea că depozițiile martorilor și nu sunt obiective, dată fiind relația de serviciu cu angajatorul nu are justificare. Declarațiile Președintelui Comunității din I sau cea a redactorului Revistei literare sunt declarații de maximă generalitate și nu au nici o legătură cu obligațiile din fișa postului, cele din contractul individual de muncă și nici cu prevederile din Codul muncii și normele interne din Referatul șefului ierarhic superior, de care se prevalează reclamanta, vine în completarea faptului că aceasta a absentat în mod regulat de la serviciu și că nu și-a îndeplinit obligațiile din fișa postului.
În recurs, ambele părți depun la dosar înscrisuri.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările formulate și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
1.În ceea ce privește recursul declarat de Societatea Română de Radiodifuziune.
Critica referitoare la neincidența în cauză a dispozițiilor art. 268(1) Codul muncii formulată de recurenta -pârâtă se vădește a fi nefondată.
Termenul de 30 de zile calendaristice stipulat de art.268(1) din Codul muncii, începe să curgă de la data la care reprezentantul angajatorului persoană juridică a luat cunoștință de săvârșirea abaterii. Luarea la cunoștință se poate realiza printr-o notă, referat sau proces -verbal, care dobândesc dată certă prin înregistrarea în registrul general al angajatorului.
În speță, prin decizia nr. 269 din 20.03.2007 Societatea Română de Radiodifuziune B dispune desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă pentru absențe nemotivate de la serviciu în zilele de 04, 05, 08, 09, 10, 11, 12, 15, 16, 17, 18,19, 20, 23, 24, 25, 26, 29, 30 și 31 ianuarie 2007 (fila 228 dosar fond).
Din conținutul deciziei nr. 269/20.03.2007 se reține că Președintele Director - al Societății Române de Radiodifuziune a luat cunoștință de săvârșirea abaterilor imputate reclamantei la data de 01.02.2002, prin intermediul referatului nr. 6251/01.02.2007 întocmit de Radio I, referat ce a fost înregistrat la Cabinetul reprezentantului angajatorului sub nr. 393/01.02.2007. De la acest moment a primit dată certă și curge termenul de prescripție de 30 de zile de aplicare a sancțiunii.
Prin urmare, faptul că societatea mamă are sediul la B nu a constituit un impediment în obligația ce-i incumba de a respecta termenul legal de aplicare a sancțiunii.
Curtea constată că nici critica referitoare la contradictorialitatea dispozițiilor hotărârii nu este întemeiată.
Obligarea recurentei -pârâte la plata drepturilor salariale aferente intervalului 01.02.2007 -22.03.2007 a fost dispusă ca urmare a anulării deciziei și reintegrării reclamantei în considerarea dispozițiilor art. 78(1) din Codul muncii.
Capătul de cerere privind plata drepturilor salariale pentru 17 zile din luna ianuarie 2007 vizează o perioadă în care raportul juridic de muncă al reclamantei cu pârâta era în derulare.
Prin consecință, pretențiile reclamantei sunt diferite iar instanța s-a pronunțat distinct, în raport de temeinicia fiecărei cereri în parte, acestea nefiind de natură a intra în contradicție.
Pentru aceste considerente Curtea constată nefondat recursul declarat de, iar în baza art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare.
2.În ceea ce privește recursul declarat de reclamantace critică soluția sub aspectul respingerii cererilor de acordare a drepturilor salariale corespunzătoare unui număr de 17 zile de lucru pe luna ianuarie și a daunelor morale, se rețin următoarele:
Sarcina probei în conflictele de muncă revine, angajatorului așa după cum susține și recurenta -reclam,antă, conform dispozițiilor art. 287 Codul muncii acesta fiind obligat să depună dovezile la dosar.
Legiuitorul a instituit prin art. 287 Codul muncii regula inversării sarcinii probei în considerarea faptului că, în cadrul raporturilor juridice de muncă angajatorul este cel care deține documentele ce reflectă conținutul relațiilor contractuale.
Însă din moment ce angajatorul prezintă înscrisurile deținute, dispozițiile art. 287 Codul muncii nu exonerează salariatul de obligația de a ieși din pasivitatea procesuală și a combate apărările probate ale societății, în continuare aplicându-se, în probațiune regulile dreptului comun.
În speță, pârâta Societatea Română de Radiodifuziune depune la dosar condica de prezență și foile de pontaj aferente lunii ianuarie 2007.
Curtea notează că aplicarea în practică de către angajatori a dispozițiilor art. 116 din Codul muncii și a dispozițiilor art. 39 lit. b și art. 40 lit. a,d din Codul muncii are loc prin întocmirea unor documente care să ateste respectarea dreptului de organizare a activității și respectarea drepturilor salariatului și obligația corelativă a acestuia din urmă de a se supune regulilor de disciplină a muncii.
Evidențierea timpului de muncă efectuat de salariați se ține pe baza condicii de prezență, aceștia fiind obligați să semneze condica la venire și plecare, pe baza acesteia întocmindu-se foaia de pontaj ce reflectă orele de muncă prestate de fiecare.
Curtea, analizând condica de prezență pe luna ianuarie 2007 în coroborare cu foaia de pontaj, reține că recurenta -reclamantă nu a semnat de prezență și nu apare ca fiind menționată cu ore de muncă desfășurate.
invocate de reclamantă nu au fost probate conform art. 1169 Cod civil, acesta nesolicitând aplicarea procedurii prevăzută de art. 180 -184 Cod procedură civilă, referitoare la defăimarea înscrisurilor ca fiind false.
Dimpotrivă Curtea, urmărind succesiunea foilor condicii de prezență constată că, aspectele invocate de reclamantă sunt în fapt erori materiale, fiind trecut pentru anumite zile, anul 2006 în loc de anul 2007 (ceea ce se poate explica prin împrejurarea că evenimentele se petreceau la început de an, iar reflexul de scriere a anului precedent nu a fost înlăturat). Și în privința zilelor de 12.01, 16.01, 18.01, 19.01, 23.01, 24.01, 26.01, 29.01, 30.01, 31.01 se reține ca fiind evidente erorile materiale, succesiunea foilor atestând exactitatea datelor.
Ziua de 20 ianuarie 2007 fost într-adevăr o zi nelucrătoare, de sâmbătă, fapt reținut de altfel și de societate la interogator (pct. 1, fila 165 dosar fond).
Depoziția extrajudiciară a martorului, dată în cursul cercetării disciplinare a reclamantei, nu a fost reținută de instanță cu forță probantă absolută pentru a putea vorbi de lipsă de obiectivitate în mărturie, ci a fost analizată coroborat cu foile de prezență, a căror mențiuni au fost doar confirmate.
Depozițiile martorilor și nu susțin afirmațiile reclamantei, cu doar faptul că a văzut-o la serviciu în luna ianuarie pe reclamantă, fără a preciza zilele și programul exact.
În ceea ce privește agenda de lucru a reclamantei și declarațiile extrajudiciare a colaboratorilor emisiunilor ce aceasta o realiza, Curtea constată că nu sunt de natură să conchidă asupra respectării obligației de a se prezenta la serviciu și asupra respectării programului de lucru stabilit prin contractul individual de muncă și contractul colectiv de muncă.
Este adevărat că pregătirea unei emisiuni presupune mai multe etape și nu doar cea de difuzare, că o emisiune implică documentare, comunicare cu membrii echipei și colaboratori externi, editare, montaj.
Din documentele cauzei (contract colectiv și individual de muncă) nu rezultă că a convenit cu angajatorul ca aceste etape premergătoare să se desfășoare în alte locuri decât la Sediul Regional I sau că programul de lucru a fost repartizat altfel decât 8 ore fixe la locul de muncă.
Deși contractul individual de muncă este un contract negociat, nu s-a probat că reclamanta a stabilit cu angajatorul un program de lucru individualizat conform art. 115 Codul muncii.
În ceea ce privește depozițiile extrajudiciare ale președintelui Comunității I (fila 57 fond și ale redactorului șef al revistei literare, (fila 58) Curtea reține că judecătorii fondului au apreciat corect că acestea au o notă generală, nefiind de natură a fundamenta afirmațiile reclamantei.
Curtea mai subliniază că e-mail-urile primite și trimise de recurentă în zilele în discuție nu susțin pretențiile de salarizare ale acesteia, de vreme ce corespondența electronică se putea realiza și în cadrul programului de lucru, nefiind incidente dispozițiile art. 115 Codul muncii, așa cum s-a relevat în cele mai sus expuse.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în mod judicios tribunalul a apreciat asupra netemeiniciei cererii reclamantei de acordare a drepturilor salariale aferente a 17 zile lucrătoare din luna ianuarie 2007.
Curtea constată că soluția instanței de fond este corectă și în ceea ce privește respingerea capătului de cerere privitor la acordarea daunelor morale.
Daunele morale sunt consecințe de natură patrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial aoc ăror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale (art. 998 Cod civil) dacă fapta ilicită s-a produsîn afaraunui cadru contractual.
Or, în cauză, raporturile juridice dintre părți se desfășoară pe bază contractuală, astfel încât reclamanta avea obligația de a proba că în cadrul contractului individual ori colectiv de muncă a fost reglementată posibilitatea acordării daunelor morale pentru prejudiciile nepatrimoniale suferite de salariat ca o consecință a faptei angajatorului. În acest sens sunt și argumentele Înaltei Curți de casație și justiție prezentate în decizia dată în interesul legii nr. XL(40) din 7 mai 2007.
În lipsa unor reglementări favorabile reclamanta nu este îndreptățită la acordarea de daune morale.
Curtea notează că în acest sens a fost modificat și art. 269(1) din Codul muncii prin Legea 237/2007.
Pentru toate aceste motive, recursul declarat de recurenta -reclamantă este neîntemeiat, iar în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanta și pârâta Societatea Română de Radiodifuziune împotriva sentinței civile 2023/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
09.05.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Georgeta Pavelescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 211/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 207/2009. Curtea de... → |
|---|
