Conflict de muncă. Decizia 165/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 165
Ședința publică de la 28 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de împotriva sentinței civile nr. 1851 din 5 X 2007 Tribunalului Iași, intimată fiind SC SRL, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, ce substituie pe avocat tin pentru recurentă și avocat pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care avocat depune delegație de substituire pentru avocat tin și precizează că nu mai are cereri de formulat.
Apărătoarea intimatei precizează de asemenea că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul părților în recurs.
Av., avînd cuvîntul pentru recurentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Instanța nu a interpretat corect probele administrate în cauză. Nu se face nici o referire la declarația martorei audiate în cauză ci s-a reținut doar răspunsul dat la întrebarea nr.2. Referitor la concediile medicale ale reclamantei, precizează că sunt două concedii medicale, primul concediu medical acordat pentru pierderea sarcinii iar cel de-al doilea pentru condițiile improprii de la serviciu ca urmare a mutării reclamantei la demisol.
La data expirării concediului medical, s-a prezentat la serviciu însă cardul său de acces era blocat. I s-a predat un card de vizitator care se preda și se primea pe baza unui proces verbal. S-a spus că reclamanta avea accesul neîngrădit în unitate. Atunci ce sens mai aveau procesele verbale de predare primire a propriului card de acces.
Unitatea avea pregătită decizia de desfacere a contractului de muncă, chiar nedatată și nesemnată. A urmărit în mod deliberat încetarea raporturilor de muncă cu aceasta prin tot felul de manopere:- i-a adus la cunoștință fișa postului abia la doi ani după angajare, a luat măsuri pentru mutarea salariatei de la locul său de muncă, la întoarcerea în birou nu se mai afla calculatorul și celelalte obiecte de logistică. Interogatorul intimatei este singura probă care a fost luată în considerație de instanța de fond.
Concluzionînd, solicită admiterea recursului, casarea hotărîrii și rejudecand, admiterea acțiunii. Fără cheltuieli de judecată.
Av., avînd cuvîntul pentru intimată, precizează că pe tot parcursul desfășurării procesului, recurenta s-a contrazis punctual. A susținut în acțiunea introductivă că începînd cu data de 7 02 2007 și până la 20 04 2007 beneficiat de concediu medical legat de pierderea sarcinii. Însă la interogatoriu, nu mai recunoaște acest aspect.
Apoi se susține că motivul mutării la subsol ar fi fost cu intenția ca aceasta să-și dea demisia, iar în acțiunea introductivă se susține că s-a îmbolnăvit datorită condițiilor de la demisol.
In legătură cu blocarea cardului de acces, recurenta încearcă să creeze confuzie. Din declarația din 3 X 2007 reiese faptul că acest card a fost pierdut, deci anulat, motiv pentru care i s-a dat un nou card cu un alt nr. de acces.
In ce privește faptul că fișa postului a primit-o după doi ani, era în atribuția acesteia să facă fișa postului, ea nu făcut la nici un salariat fișele postului.
Nu a revenit la serviciu nu pentru că nu ar fi fost primită, aceasta refuzand nejustificat să-și mai continue activitatea deși i-au fost adresate nenumărate invitații prin care i se solicita revenirea la locul de muncă. Contractul de muncă al acesteia nu a încetat să-și producă efectele. Insă solicită să se aibă în vedere propria recunoaștere a recurentei(întrebarea 25 interogatoriu), unde susține că în toată această perioadă a lipsit în mod nejustificat de la serviciu. Nu s-a prezentat nici pentru a-și clarifica poziția în cadrul societății.
Pentru toate aceste motive, expuse pe larg și în întampinare, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile a Tribunalului Iași. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința 1851/5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins acțiunea, astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Contact
S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii de acordare a drepturilor bănești reprezentând contravaloarea concediului de odihnă aferent anului 2006 și contravaloarea concediilor medicale din anul 2007.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată la nr-, reclamanta a chemat in judecata pe parata Contact solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună sa fie reprimită la locul de munca, să-i fie plătite drepturile salariale pentru perioada în care a fost oprită să se prezinte la lucru, daune morale în cuantum de 20.000 lei si cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a susținut de către reclamanta că în data de 23.04.2007, când s-a prezentat la serviciu, a constatat ca lipsește logistica aferentă postului, acesta fiind desființat fizic. Nu a mai găsit nici calculatorul și nici documentele, iar funcțiile cardului de acces în firmă și pontaj fuseseră anulate de către unitate. Precizează că in zilele următoare a fost tratata cu dispreț de către conducerea unității și a fost umilită fiind lăsata la ușa.
Menționează că a formulat o notificare în care solicita ca să i se comunice statutul său juridic în firmă.
La termenul din 19 septembrie 2007, reclamanta a precizat ca renunța la judecarea cererii privind acordarea sumelor de bani reprezentând contravaloarea concediului de odihnă aferent anului 2006 și diferență concediu medical din anul 2007.
Pârâta, prin reprezentant, a formulat întâmpinare si a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii deoarece contractul de munca al reclamantei este in curs de executare. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii formulata de reclamanta. Se arată că în perioada în care reclamanta a lipsit, fiind în concediu medical, biroul a fost mutat de la etajul 2 la demisol. Susține pârâta că reclamanta avea posibilitatea de a intra în firmă cu propriul card și că aceasta a refuzat ulterior datei de 24.04.2007 să se mai prezinte la programul de lucru fără a prezenta vreo justificare în acest sens.
Se mai menționează că prin serviciul de poștă i s-a comunicat reclamantei invitația de a se prezenta la locul de muncă și de a-și clarifica situația absentelor.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Începând cu data de 01.11.2005, reclamanta este angajata unității pârâte pe postul de consilier juridic, conform contractului individual de munca înregistrat la sub nr. -/14.11.2005.
Conform actului adițional nr. 1/2005, începând cu data de 01.12.2005, reclamanta a ocupat funcția de manager resurse umane.
În perioada 07.02.2007- 20.04.2007, conform certificatelor medicale depuse la dosar (filele 150 - 151, 155 - 163) a beneficiat de concediu medical.
În ceea ce privește cererea reclamantei referitoare la reprimirea la locul de munca după această perioadă, instanța a reținut că dreptul reclamantei de a-și desfășura activitatea nu a fost niciodată îngrădit. Faptul că unitatea a schimbat biroul în care urma să-și desfășoare activitatea reclamanta nu echivalează cu o împiedicare a reclamantei de a veni la locul de muncă.
În ceea ce privește susținerile privind anularea cardului de acces, instanța a reținut că reclamanta a semnat procesele verbale de predare primire încheiate în datele de 23.04.2007 și 24.04.2007( filele 60 și 61 dosar).
Potrivit dispozițiilor art. 969 Codul civil, convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante. Prin urmare, părțile ce au încheiat un contract de muncă nu se pot sustrage de la obligațiile lor, respectiv salariatul să presteze munca, iar angajatorul sa plătească contravaloarea acesteia.
Reclamanta a recunoscut la interogatoriu ca începând cu data 25 aprilie 2007 nu s-a mai prezentat la serviciu și nu a justificat absența.
În raport cu dispozițiile art. 154 Codul muncii, care prevăd ca salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat, instanța a apreciat că cererea reclamantului privind obligarea paratei la plata drepturilor salariale ulterioare datei de 24 aprilie 2007este neîntemeiată.
În speță nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că prin fapta angajatorului au fost atinse valori care să necesite repararea lor prin acordarea de daune morale.
Pentru considerentele arătate acțiunea a fost considerată neîntemeiată, fiind respinsă.
În baza art. 274 Cod procedura civila, s-a respins cererea privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și considerând- ca fiind nelegală și netemeinică.
A invocat recurenta că tribunalul interpretat eronat probatoriul administrat în cauză, confundând două aspecte importante: intrarea în concediu medical pentru motive legate de sarcină în cursul anului 2006 și intrarea în concediu medical pentru agravarea stării de sănătate determinată de condițiile de muncă inadecvate de la demisolul clădirii.
A mai susținut recurenta că necoroborând probele administrate în cauză, instanța de fond nu a făcut referire la declarația martorei audiate în cauză, care a susținut că și în ceea ce o privește, s-a constatat o agravare a stării de sănătate datorită condițiilor de muncă.
A mai arătat recurenta că neprezentarea sa la locul de muncă a avut la bază refuzul unității de aop rimi, refuz ce rezultă din blocarea cardului său de acces și din violența morală și intimidarea exercitată de angajator prin pregătirea unei decizii de desfacere a contractului de muncă, prin mutarea salariatei de la locul inițial unde își desfășura activitatea și prin aducerea la cunoștința acesteia a fișei postului la peste doi ani de la angajare.
A mai susținut reclamanta - recurentă că deși răspunsurile intimatei la interogatoriu nu se coroborează cu nici una din celelalte probe administrate în cauză, au fost luate în calcul la pronunțarea hotărârii de fond. Și cu privire la daunele morale recurenta a considerat soluția ca fiind netemeinică, susținând că aceasta nu a fost motivată iar instanța de fond s-ar fi raportat doar la primul capăt de cerere când a respins acțiunea.
Pârâta - intimată a formulat întâmpinare la recursul reclamantei, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
A arătat intimata că tribunalul a apreciat și a coroborat corect probatoriul administrat în cauză, recurenta fiind cea care a încercat să inducă în eroare instanța prin crearea unui ansamblu faptic nereal și contradictoriu.
Astfel, arată intimata, chiar prin acțiunea introductivă a susținut că, începând cu data de 7 februarie 2007 și până la 20 aprilie 2007, beneficiat de concediu medical, având probleme legate de pierderea sarcinii.
Totodată, deși în cererea de chemare în judecată recurenta susține că s-a îmbolnăvit datorită condițiilor de muncă de la demisol, în interogatoriul aflat la fila 140 dosar fond, acest lucru și susține că lucra la etajul 2, aspect pe care de altfel îl menționase în sesizarea adresată
Și sub aspectul lipsei nejustificate de la serviciu, susține intimata, recurenta încercat să creeze confuzie, susținând inițial că i s-a refuzat accesul prin blocarea cardului iar ulterior că a pierdut primul card de acces și nu s-a mai eliberat altul.
Mai susține intimata că și în prezent postul de manager resurse umane este liber, singurul impediment în executarea relațiilor de serviciu fiind lipsa recurentei de la locul de muncă.
A mai învederat intimata că daunele morale solicitate sunt total nejustificate, culpa în cauză fiind a recurentei care a lipsit nemotivat de la serviciu, așa cum de altfel se recunoaște prin răspunsul la întrebarea nr. 25 din interogatoriul administrat la fond.
În recurs nu s-au administrat probe.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, probatoriul administrat la fond și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat.
Așa cum corect a reținut și Tribunalul Iași, sub aspectul primului capăt de acțiune, respectiv obligarea angajatorului de o reprimi pe recurenta - reclamantă la locul de muncă, criticile formulate sunt neîntemeiate atât timp cât în cauză nu a existat o încetare a raporturilor de muncă. Și în prezent contractul individual de muncă este în ființă, în curs de executare, iar susținerile reclamantei - recurente potrivit cărora i-a fost refuzat accesul la locul de muncă nu au fost dovedite. Simpla mutare a biroului acesteia de la etajul 2 al clădirii la demisol nu echivalează cu desființarea postului sau a contractului. Este la latitudinea angajatorului ca pentru buna desfășurare a activității salariaților, să efectueze modificări organizatorice administrative.
Mai mult, nici un contract individual de muncă nu se încheie în considerarea unui anumit spațiu sau birou, ci pentru un anumit post, singura obligație a angajatorului fiind cea de a asigura condiții corespunzătoare de muncă.
Totodată noțiunea de schimbare a unui loc de muncă prevăzută de art. 41 (3) lit. b Codul muncii nu se referă la mutarea salariatului în alt birou și nici chiar la mutarea la o altă secție ori la un alt sediu secundar al angajatorului, efectuarea unilaterală a acestor modificări fiind prerogativa exclusivă a angajatorului.
În ceea ce privește refuzul societății de aop rimi la serviciu prin blocarea cardului de acces, din coroborarea înscrisurilor de la filele 25 - 26, 55 - 62 dosar fond cu răspunsurile la interogatoriu ale părților (filele 133 - 136, respectiv 140 - 141 dosar fond, rezultă fără echivoc că începând cu data de 25 aprilie 2007, reclamanta - recurentă a fost cea care nu s-a mai prezentat nejustificat la serviciu, chiar în condițiile în care angajatorul, prin adresele nr. 116/2 mai 2007 (fila 67 dosar fond) și nr. 126/8 mai 2007 i-a solicitat repetat prezența la locul de muncă.
Declarația martorei (fila 174 dosar fond) nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și, ca atare, în mod corect prima instanță nu i-a acordat valoare probatorie.
Astfel, după cum chiar reclamanta a menționat în acțiunea introductivă, intrarea sa în concediu medical în perioada 7 februarie - 20 aprilie 2007 s-a datorat sarcinii și nu condițiilor improprii de la demisolul clădirii.
Mai mult, din cererea acesteia adresată (fila 25) rezultă că la data formulării (24 aprilie 2007) își desfășura activitatea la etajul 2 al clădirii, și nu la demisol, așa cum declară martora.
Totodată, martora declară că nu mai are cunoștință de ceea ce s-a întâmplat după data de 24 aprilie 2007, dar că "presupune" că reclamanta a continuat să lucreze la demisol.
Decizia de încetare a contractului de muncă aflată la fila 66 dosar fond face referire la incetarea contractului de munca prin acordul părților și nu la concediere, dar oricum nu produce nici un efect juridic atât timp cât nu a fost comunicată reclamantei - recurente.
În consecință, Curtea apreciază că în aceste condiții nu se poate vorbi de o intenție vădită conducerii unității de aod etermina pe reclamanta - recurentă să renunțe la post și nici de violență morală ori intimidare, așa cum se invocă prin motivele de recurs, ci de propria manifestare de voință a salariatei de a nu mai desfășura activitate la acest angajator, după data de 24 aprilie 2007.
Ca urmare, nici cererea privind plata drepturilor salariale ulterioare acestei date nu este fondată, așa cum judicios a reținut și instanța de fond.
Pentru aceleași considerente nici daunele morale nu sunt justificate. Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul și se va menține sentința recurată. Văzând și dispozițiile art. 274 (1) Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1851 din 5 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei Contact suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
17.04.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Georgeta Pavelescu
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 9371/2008. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 505/2008. Curtea de... → |
|---|
