Conflict de muncă. Decizia 17/2008. Curtea de Apel Iasi
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 17
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta - "" - B împotriva sentinței civile nr. 1118 din 8 X 2007 Tribunalului Vaslui, intimat fiind SINDICATUL LIBER "" B PRIN PREȘEDINTE, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurent și consilier jr. pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, la interpelarea instanței, părțile precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul părților.
Av., avînd cuvîntul pentru recurentă,critică sentința de fond pentru trei motive. Un prim motiv se referă la modul în care s-au soluționat pretențiile. In mod greșit s-au admis acțiunile conexe și a fost obligată societatea să plătească diferențe salariale între salariul tarifar și salariul achitat efectiv ptr. perioada 1 VII 2006 - 31 XII 2006. In cele două acțiuni conexe nu sunt aceleași persoane și aceleași perioade. Sentința instanței de fond are o gravă lacună, instanța s-a pronunțat global unind cele două perioade într-o singură perioadă. Instanța s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut.
Al doilea motiv ar fi faptul că instnța a acordat ce nu s-a cerut în sensul că s-au acordat diferențe salariale în loc de rețineri. Nu diferența dintre salariul tarifar și salariul achitat efectiv s-a cerut în cele două acțiuni ci diferența de salarii reținute în mod nelegal angajaților.
Al treilea motiv pentru care critică sentința instanței de fond ar fi faptul că instanța a procedat nelegal atunci cînd, avînd în vedere Contractul Colectiv de Muncă, nu a dat eficiență clauzelor din CCM. In Contractul Colectiv de muncă, unitatea a negociat cu sindicatul că forma de salarizare este pentru timpul efectiv lucrat. Ulterior s-a încercat o nouă formă de salarizare, sindicatul a fost de acord cu această formă, de a fi retribuiți pentru cît muncesc. In Contractul Colectiv de Muncă este prevăzut că în perioada martie-mai 2006 forma de salarizare este după timpul efectiv lucrat iar după această perioadă salarizarea se va face după producția marfă realizată. Instanța de fond, prin motivarea făcută și-a atribuit un rol de negociator între patronat și sindicat stabilind care este forma de salarizare din CCM.
In consecință solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului pentru considerentele din întîmpinare și conform actelor și lucrărilor de la dosarul de fond și menținerea sentinței instanței de fond.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 1118/08.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui au fost admise acțiunile conexe formulate de reclamantul Sindicatul Liber Bârlad, în numele și pentru membrii de sindicat, prin reprezentant legal în contradictoriu cu pârâta "" Bârlad.
A fost obligată pârâta să plătească membrilor sindicatului reclamant drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul tarifar și salariul achitat efectiv pentru perioada 01 iulie 2006 - 31 decembrie 2006, actualizate cu rata inflației începând cu data restanței drepturilor salariale aferente fiecărei luni și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunile introductive conexe sindicatul reclamant a formulat, în numele și pentru membrii săi de sindicat, cerere în vederea plății către aceștia a diferențelor de salarii neachitate ca urmare a salarizării în acord în perioada iulie - decembrie 2006, față de salarizarea în regie.
În temeiul art. 28 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, sindicatul reclamant are dreptul de a formula o asemenea acțiune în numele și pentru membrii săi de sindicat.
Ambele părți are invocat faptul că forma de salarizare în cadrul "" Bârlad ar fi stabilită în Contractul Colectiv de Muncă pe unitate valabil pentru anul 2005/2006.
Verificând acest act depus la dosar, instanța a constatat că prevederile art. 78 (II) pct. 1 sunt imprecise, la acest articol fiind enumerate toate formele de salarizare posibile, fără a indica expres forma de salarizare aleasă de părți. Însă, în fapt, până la 01 iunie 2006, salariații "" Bârlad au fost remunerați potrivit principiilor salarizării în regie, după norma de timp. Folosirea în concret a acestei forme de salarizare complinește echivocul art. 78 (II) pct. 1 și conduce la concluzia că tipul de salarizare aplicabil convenit la nivelul "" Bârlad pe perioada e valabilitate a Contractului Colectiv de muncă 2005/2006 este salarizare în regie.
Tot la art. 78 (II) din Contractul Colectiv de Muncă, la punctul 2 este prevăzută clauza conform căreia în perioada martie - mai 2006 se va analiza indicele de realizare a normelor de timp față de indicele de realizare a orelor pontate după care se vor stabili formele de salarizare aplicabile fiecărei categorii de personal. Pârâta recunoaște că în baza acestei clauze a înlocuit forma de salarizare în regie cu salarizarea în acord începând cu luna iulie 2006. Ori, instanța a constatat că această clauză se referă doar la faptul că perioada martie - mai 2006 constituie o perioadă de probă,d e referință pentru alegerea formei de salarizare celei mai potrivite aplicabile fiecărei categorii de personal din cadrul "" Bârlad. Însă, atât stabilirea formei de salarizare, cât și modificarea ei în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate nu se pot face decât în forma și cu respectarea principiilor ce guvernează încheierea și modificarea acestui tip de contracte.
Potrivit art. 31 (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
perioadei de referință martie - mai 2006 în activitatea societății pârâte nu a fost urmată de negocieri finalizate cu un act adițional la Contractul Colectiv de Muncă în care să se stabilească în concret o anumită formă de salarizare. Corespondența purtată între reclamant și pârâtă relevă acest fapt, și anume că nu s-a ajuns la un acord cu privire la forma de salarizare aplicabilă după perioada de probă. În consecință, a arătat Tribunalul, ar fi trebuit păstrată forma e salarizare practicată anterior, și anume în regie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta "" Bârlad,considerând-o nelegală și netemeinică.
A invocat pârâta ca prim motiv de recurs faptul că în mod greșit prima instanță a admis acțiunile conexe formulate de reclamant întrucât nu a fost investită în acest mod și astfel s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut. Astfel, susține pârâta-recurentă, prin acțiunea înregistrată sub nr-, ce a fost formulată în numele și pentru muncitorii secției 230, s-au solicitat diferențe salariale doar pentru luna decembrie 2006 iar prin acțiunea conexă înregistrată sub nr-, ce a fost formulată în numele și pentru muncitorii secțiilor 210, 230, 251, 252, 260 și 270, s-au solicitat diferențe de drepturi bănești doar pentru perioada 01.07.2006 - 30.11.2006. ca atare, susține recurenta, Tribunalul Vaslui nu se putea pronunța global, unind cele două perioada într-una singură.
A mai invocat "" Bârlad că deși în petitul acțiunilor reclamantul a solicitat obligarea sa la plata de "diferențe de salarii reținute nelegal angajaților" instanța de fond s-a pronunțat în mod eronat în sensul acordării unor diferențe între salariul tarifar și salariul achitat efectiv deși din punct de vedere juridic și contabil cele două noțiuni sunt diferite. Susține pârâta-recurentă că instanța putea eventual să acorde doar diferențele salariale între salariul obținut în regie, după timpul efectiv lucrat și salariul obținut în funcție de producția marfă realizată.
A mai invocat pârâta-recurentă că instanța de fond a acordat drepturile bănești în lipsa unui acord final între cele două părți cu privire la forma de salarizare și a extins nelegal aplicarea dispozițiilor art. 78(II) pct. 2 din privind salarizarea în regie pentru perioada martie - mai 2006 la întreaga perioadă iulie - decembrie 2006.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
Reclamantul-intimat Sindicatul Liber Bârlad, prin reprezentant legal, a formulat întâmpinare la recursul declarat de angajator, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului Vaslui.
A arătat acesta următoarele:
În baza Contractului Colectiv de Muncă pe unitate, negociat și semnat de pârâtă, s-a stabilit ca forma de salarizare în cadrul societății să fie în regie după timpul efectiv lucrat.
Totodată, în Contractul Colectiv de Muncă s-a stabilit ca în perioada martie - mai 2006 împreună cu sindicatul să se analizeze indicele de realizare a normelor de timp față de indicele de realizare a orelor pontate după care, împreună cu sindicatul să se stabilească formele de salarizare aplicabile fiecărei categorii de personal avându-se în vedere dispozițiile Codului muncii, ale Contractelor Colective de Muncă pe societate și la nivel de ramură.
Deși avea obligația de a avea și acordul sindicatului, pârâta, în mod unilateral, începând cu luna iulie 2006 dispus ca salarizarea angajaților să fie făcută în funcție de producția marfă realizată.
În aceste condiții, fără a comunica modul în care a ajuns la stabilirea formelor de salarizare și fără o negociere prealabilă, a reținut din salarii procente de până la 20% în funcție de sectoarele de activitate.
Pârâta a încălcat în mod intenționat prevederile legale în vigoare având în vedere că pentru fixarea unei noi forme de salarizare este necesar acordul expres al sindicatului precum și stabilirea de comun acord a unor noi forme de salarizare în baza căreia să se încheie un act adițional la Contractul Colectiv de Muncă pe unitate.
Prin nerespectarea grilelor de salarizare stabilite în Contractul Colectiv de Muncă pe unitate precum și a contractului individual de muncă încheiat cu salariații pârâta a încălcat dispozițiile Codului muncii privind salarizarea precum și celelalte acte normative invocate.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs formulate, de probatoriul administrat la fond și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursule este fondat în principal pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă fără echivoc din conținutul art. 78 din (fila 8 dosar fond) în vigoare la nivelul angajatorului, formele de organizare a muncii și de salarizare posibil a fi aplicate în unitate sunt cele în acord (direct sau indirect), în regie (după timpul de lucru sau în cote procentuale din veniturile realizate) din producția marfă realizată lunar iar grilele de salarizare "reflectă categoriile socioprofesionale și pregătirea profesională - venitul salarial reprezentând rezultatul obținut din eficiența muncii efectiv prestate".
Este adevărat că de comun acord, reclamantul și pârâta au stabilit la pct. 2 al art. 78 din că pentru perioada martie - mai 2006 urmează a se achita salariaților salariile în regie, după timpul efectiv lucrat însă extinderea aplicării acestei forme de salarizare și la lunile iulie - decembrie 2006 apare ca fiind nelegală. Așa cum chiar reprezentantul legal al reclamantului a susținut la dezbaterea pe fond a cauzei ( 110 dosar fond) "forma de salarizare nu a fost negociată" dar la nivelul angajatorului întrucât nu s-a ajuns la un acord în acest sens, aspect care rezultă și din corespondența purtată între sindicat și unitate și aflată la filele 48-62 dosar fond.
Chiar instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că în nu s-a indicat expres forma de salarizare aleasă de părți iar parcurgerea perioadei martie - mai 2006 nu a fost urmată de negocieri finalizate cu un act adițional la. Ori, în aceste condiții, acordând drepturile bănești solicitate de reclamant în lipsa unui acord final între părți, prima instanță s-a substituit acestora și a apreciat greșit că angajatorul ar fi trebuit să aplice forma de salarizare în regie și perioadei iulie - decembrie 2006, pronunțând hotărârea cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Față de aceste argumente, Curtea apreciază că acțiunile reclamantului sunt neîntemeiate și, în baza dispozițiilor art. 312 teza 1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunilor conexe formulate de salariați privind obligarea unității la plata diferențelor de salarii pentru perioada iulie - decembrie 2006.
În raport de cele anterior reținute, se constată că nu se mai impune analizarea motivelor de recurs referitoare la identitatea părților din cele două dosare conexate și, la interpretarea de către instanța de fond a obiectului acțiunilor, cu atât mai mult cu cât din petitul acestora rezultă că reclamantul a solicitat în numele membrilor săi acordarea diferențelor bănești dintre salariul efectiv primit de angajați în perioada iulie - decembrie 2006 și salariul încasat de fiecare dintre aceștia în perioada martie - mai 2006,conform metodei de salarizare în regie.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, intimatul va fi obligat la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta "" Bârlad, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1118/08.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge acțiunile conexe formulate de reclamantul Sindicatul Liber Bârlad în contradictoriu cu pârâta "" Bârlad.
Obligă intimatul Sindicatul Liber Bârlad să plătească recurentei "" Bârlad suma de 800 lei onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.01.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:,
28.01.2008
2 ex.-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Georgeta Pavelescu
← Contestație decizie de concediere. Decizia 560/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 485/2008. Curtea... → |
---|