Conflict de muncă. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 18
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 1786 din 27 09 2007 Tribunalului Iași, intimați fiind:-, G, și, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru toți intimații, lipsă reprezentanții recurenților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care avocat depune împuternicire avocațială pentru intimați și precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul apărătoarei intimaților.
Avocat solicită respingerea recursurilor. Recursul formulat de Curtea de Conturi a Romaniei este nefondat, în conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari, forma de remunerație este indemnizația lunară care se stabilește pe baza valorii de referință sectorială înmulțită cu coeficientul de multiplicare. Aceasta va fi corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum.Incepînd din anul 2001, anual au fost emise acte normative care au venit să aplice corecție în funcție de inflație și indicele de consum însă în mod constant pîrîta a omis să aplice aceste acte normative. Instanța de fond în mod corect a admis cererea intimaților. In consecință solicită respingerea acestui recurs și menținerea sentinței.
In ce privește recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice, acesta este nefondat, instanța de fond, în mod corect a admis cererea de chemare în garanție a acestuia, în consecință solicită respingerea și acestui recurs. Fără cheltuieli. Depune concluzii scrise.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr. 1786 din 27.09.2007 Tribunalul Iași respinge excepția inadmisibilității.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor.
Admite acțiunea formulată de reclamanții -, G, -, -, -, -, -, și, cu domiciliul ales la Curtea de Conturi a României,-, I, în contradictoriu cu pârâtul Curtea de Conturi a Românie, cu sediul în B, sector 1,--24.
Obligă pârâta Curtea de Conturi a României să plătească reclamanților o despăgubire egală cu sporul de vechime pentru perioada 01.07.2004 - 31.12.2006, actualizată la data efectuării plății efective.
Obligă pârâta Curtea de Conturi a României să plătească reclamanților sporul de vechime pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2007, actualizată la data efectuării plății efective.
Obligă pârâta Curtea de Conturi a României să plătească reclamanților diferențele dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite prin aplicarea art. 2 al. 2 din Legea nr. 233/2006, pentru perioada 1 iunie 2006 - 30 iunie 2007, actualizată la data efectuării plății efective.
Obligă pârâta Curtea de Conturi a României să plătească reclamanților diferențele dintre premiul anual încasat și cel calculat la drepturile salariale după aplicarea art. 2 al. 2 din Legea nr. 233/2006, pentru perioada 01 iunie 2006 - 30 iunie 2007, actualizată la data efectuării plății efective.
Obligă pârâta Curtea de Conturi a României să plătească reclamanților, și, sumele datorate din diferența de spor de doctorat încasat și spor de doctorat datorat, pentru perioada 01 iunie 2006 - 30 iunie 2007, actualizată la data efectuării plății efective.
Disjunge și declină competența de soluționare a capătului de cerere privind înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă, în favoarea Judecătoriei Iași.
Admite cererea formulată de pârâta Curtea de Conturi a României privind cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pe care-l obligă să aloce fondurile necesare privind plata drepturilor salariale pentru reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, reclamanții sunt controlori financiari, în cadrul Camerei de Conturi I, fiind angajații Curții de Conturi României.
Salarizarea controlorilor financiari fost reglementată de- lungul timpului de o serie de acte normative. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 50/1995 privind salarizarea membrilor și personalului Curților de Conturi, persoanele salarizate potrivit acestei legi au beneficiat la funcția de bază de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază. Ulterior, prin nr.OUG 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi României s- stabilit prin art. 3 că indemnizația este unica formă de remunerare lunară, iar prin art. 6 s-a stabilit că prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizație, stimulente, prevăzute în Legea nr. 50/1995 nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi, fără însă a se abroga dispozițiile art. 24, alin. 3 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, conform cărora dispozițiile referitoare la sporurile pentru condiții de muncă, sporul pentru vechime în muncă, alte sporuri precum și premiile și stimulentele acordate persoanelor ale căror salarii de bază se stabilesc potrivit grilelor de salarizare prevăzute în anexele nr. III - VIII, rămân în vigoare.
Întrucât o parte dintre controlorii financiari din Camerele de conturi județene s-au adresat instanțelor de judecată solicitând obligarea angajatorului la plata sporului de vechime, existând în acest sens o serie de sentințe civile și decizii civile, fost promovat de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție recurs în interesul legii, soluționat prin Decizia nr. XXXVI din 07 mai 2007 prin care s- dat interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 în sensul că persoanele care au îndeplinit funcția de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. 3, teza a II dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Având în vedere aceste dispoziții precum și faptul că pârâta Curtea de Conturi României plătit efectiv sporul de vechime în muncă pentru o parte din controlorii financiari, potrivit Hotărârii Plenului Curții de Conturi nr. 75/08.11.2006 (fila 45), fapt ce făcut obiectul dosarului nr. 271/2007 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ce s- pronunțat prin hotărârea nr. 145/02.07.2007 în sensul că neacordarea sporului de vechime controlorilor financiari din constituie discriminare, instanța obligat pârâta să plătească reclamanților despăgubire egală cu sporul de vechime pentru perioada 01.07.2004 - 31.12.2006, actualizată la data plății efective.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, instanța l- considerat întemeiat având în vedere faptul că Legea nr. 219/2007, prin care fost aprobată OG nr. 27/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în 2007 controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi ai României salariați potrivit OUG nr. 160/2000, a statuat prin art. 32că pentru vechimea în muncă, controlorii financiari beneficiază de un spor de vechime în muncă calculat la indemnizația brută lunară, corespunzător timpului lucrat.
Întrucât potrivit dispozițiilor art. 9 din nr.OUG 27/2007 dispozițiile acesteia se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007, începând cu aceeași dată se vor aplica și dispozițiile Legii nr. 219/2007 atâta timp cât aceasta corectat și completat textul ordonanței.
Față de aceste considerente, instanța obligat pârâta Curtea de Conturi României să plătească reclamanților sporul de vechime pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 30 iunie 2007. Având în vedere întârzierea la plată acestor drepturi salariale, instanța obligat pârâta la actualizarea acestor sume cu indicele de inflație existent la data plății efective.
Referitor la capătul de cerere privind diferențele salariale dintre drepturile bănești cuvenite și cele încasate prin aplicarea greșită valorii sectoriale și, implicit, dispozițiilor art. 2, alin. 2 din Legea nr. 233/2006, instanța reține că este întemeiat.
Reclamanții au susținut că valoarea de referință sectorială în raport cu care le-au fost calculate drepturile salariale nu fost cea corectă în perioada 1.06.2006 - 30.06.2007.
Raportat la aceste susțineri, pârâta Curtea de Conturi, căreia conform dispozițiilor art. 287 Codul Muncii îi revenea sarcina probei nu făcut dovezi cu privi re la valoarea de referință sectorială utilizată efectiv ca bază de calcul în stabilirea drepturilor salariale, ci menționat doar prevederile dispozițiilor art. 2, alin. 2 din Legea nr. 233/2006.
Prin anexa la Legea nr. 233/2006 s- stabilit valoarea de referință sectorială de 257 RON pe baza căreia, în conformitate cu dispozițiile art. 2, alin. 1 din același act normativ, se calculează indemnizația de încadrare brută lunară a controlorilor financiari. Potrivit dispozițiilor art. 2, alin. 2 această valoare de referință sectorială (257 RON) s-a majorat cu 4% începând cu iunie 2006 și cu 5% începând cu septembrie 2006.
Față de aceste considerente, instanța obligat pârâta Curtea de Conturi României să plătească reclamanților diferențele dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite prin aplicarea art. 2, alin. 2 din Legea nr. 233/2006 la valoarea de referință sectorială de 257 RON, începând cu 01 iunie 2006 și până la 30 iunie 2007.
Admiterea cererii privind obligarea la plată drepturilor salariale majorate potrivit motivelor expuse mai sus, justifică și acordarea diferențelor dintre premiul anual încasat și cel calculat la drepturile salariale astfel majorate.
În ceea ce privește cererea reclamanților, și, referitoare la sporul de doctorat, instanța reține că dispozițiile art. 6 din OUG nr. 6/1998 prevăd că personalul care are titlul științific de doctor și își desfășoară activitatea în instituțiile prevăzute la art. 1, în domeniul în care obținut acest titlu, beneficiază de un spor pentru titlul științific de 15% din salariul de bază.
Pârâta nu făcut dovada achitării către reclamanții, și acestui spor de 15%.
Față de aceste considerente, instanța obligat pârâta Curtea de Conturi României să plătească reclamanților, și sumele datorate din diferența de spor de doctorat încasat și spor de doctorat datorat, pentru perioada 01. iunie 2006 - 30 iunie 2007, iar pentru o despăgubire integrală, instanța va obliga pârâta să actualizeze aceste sume la data plății efective.
Față de prevederile art. 6 din Convenția Europeană Drepturilor Omului care garantează persoanelor dreptul la un proces echitabil și art. 21 din Constituția României care prevede accesul liber la justiție, instanța reține că excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție este neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea pârâtei Curtea de Conturi României de chemare în garanție Ministerului d Finanțe Publice, instanța admis-o, raportat la dispozițiile art. 1 din OUG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, urmând se respinge excepția lipsei calității procesuale pasive.
Cât privește capătul de cerere referitor la înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă, instanța disjuns și va declina competența de soluționare acestuia în favoarea Judecătoriei Iași, având în vedere dispozițiile art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentanți legali.
1. Recurenta Curtea de Conturi a României în motivarea cererii de recurs arată că instanța interpretează în mod greșit aplicarea prevederilor nr.OUG 168/2002, nr.OUG 160/2000 și nr.OUG 177/2002.
Motivează recurenta că reclamanții, controlori financiari din structura Curții de Conturi a României nu au beneficiat de creșterea salarială acordată pentru anul 2005 personalului din sectorul bugetar, deoarece nu a existat un act normativ care să prevadă în mod expres acordarea creșterilor salariale pentru ceștia.
Pentru anii 2002-2004 au beneficiat de creșteri salariale în baza nr.OUG 187/2001, nr.OUG 186/2002 și nr.OUG 123/2003.
Mai motivează recurenta că nici aplicarea indicelui de inflație nu poate fi făcută deoarece nu are temei legal, atâta vreme cât drepturile salariale vor fi calculate având în vedere o altă valoare de referință sectorială.
În drept își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
2. Ministerul Economiei și Finanțelor arată în motivarea recursului că nu are calitate procesual-pasivă deoarece răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat nu corespunde cu răspunderea plății sumelor reclamate în cauză.
De asemenea, arată că în raport de art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator de credite. Ministerul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Mai arată recurentul că raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
1) Recursul declarat de Curtea de Conturi a României este nefondat.
Recurenta critică soluția tribunalului sub aspectul obligării la plata drepturilor salariale datorate ca urmare a creșterilor salariale pe anul 2005.
Curtea constată că prin sentința civilă nr. 1786 din 27.09.2007 Tribunalul Iașia obligat Curtea de Conturi a României să plătească reclamanților diferențele dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite prin aplicarea art. 2 din Legea nr. 233/2006 pentru perioada 01 iunie 2006 - 30 iunie 2007 actualizată la data efectuării plății efective.
Prin urmare, criticile recurentei nu pot fi primite câtă vreme acordarea drepturilor salariale cu corecturile determinate de creșterea inflației nu a constituit obiectul cercetării judecătorești în dosarul pendinte.
În ceea ce privește intervalul 01 iunie 2006 - 30 iunie 2007 Curtea reține că indemnizația de încadrare brută lunară a controlorilor financiari este cea determinată prin aplicarea creșterilor salariale în procentele arătate prin Legea nr. 233/2006 așa cum corect a reținut prima instanță.
În acest context, recursul declarat de Curtea de Conturi a României se vădește a fi nefondat și va fi respins ca atare.
2. În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că este nefondat. În mod corect prima instanță a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare privind plata drepturilor salariale pentru reclamanți.
Astfel, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 500/2002 creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Reclamanții nu au solicitat obligarea directă a Ministerului Economiei și Finanțelor la plata drepturilor bănești ce fac obiectul acțiunii, pentru a se analiza raporturile de dr. muncii dintre cele două părți, așa cum se arată în cererea de recurs.
Pentru aceste considerente se reține că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursurile și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâții Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 1786 din 27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 ianuarie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
06.02.2008
2 ex.-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Georgeta Pavelescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 125/2008. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 48/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
