Conflict de muncă. Decizia 193/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 193
Ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de - împotriva sentinței civile nr. 2247 din 5.12.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind TRIBUNALUL IAȘI și CURTEA DE APEL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurent.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2247/5.12.2007, pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI în dosar nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL IAȘI și Curtea de APEL IAȘI pentru lipsa coparticipării procesual pasive.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr- reclamantul - a chemat în judecată pe pârâții TRIBUNALUL IAȘI și Curtea de APEL IAȘI, solicitând obligarea, în solidar, la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, în procent de 50%, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1.01.2003 și până la data de 26.01.2007 și cheltuieli de judecată.
La termenul de ședință din 7.11.2007, instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2003 -23.10.2004, iar la termenul din 21.11.2007 a invocat excepția lipsei coparticipării procesuale pasive.
Examinând excepțiile invocate și față de dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, instanța a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei coparticipării procesuale pasive:
Coparticiparea procesuală pasivă asigură evitarea unor hotărâri contradictorii și contribuie la economisirea de timp și cheltuieli.
De regulă coparticiparea este facultativă, dar, în speța dedusă judecății, coparticiparea procesuală pasivă are un caracter obligatoriu.
În raport de prevederile art. 47 Cod procedură civilă, acțiunea are ca obiect o obligație comună și anume plata sporului de risc și solicitare neuropsihică, prevăzută de Legea nr. 50/1996.
În acest caz, instanța a reținut că era necesar ca Ministerul Justiției să figureze în cauză în calitate de copârât, deoarece acesta este ordonator principal de credite conform legii bugetului de stat și a nr.HG 83/2005 de organizare și funcționare a Ministerului Justiției, completată și modificată.
De asemenea, dispozițiile art. 5 din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară stabilește că Ministerul Justiției asigură buna organizare și administrație a justiției.
Față de aceste considerente și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, instanța a constatat că în cauză este necesară participarea Ministerului Justiției în calitate de pârât și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL IAȘI și Curtea de APEL IAȘI, pentru lipsa coparticipării procesuale pasive.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Consideră recurentul că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea legii, deoarece instanța de fond a reținut greșit că acțiunea are ca obiect o "obligație comună" de plată a sporului prevăzut de Legea 50/1996 și că, în speță, coparticiparea procesuală pasivă este obligatorie, în condițiile în care nici un act normativ nu prevede că TRIBUNALUL IAȘI și Ministerul Justiției sunt obligați în solidar să plătească sporul de risc și supra solicitare neuropsihică.
Mai arată recurentul că nu are relevanță pentru justa soluționare a cauzei împrejurarea că Ministerul Justiției este ordonator principal de credite, aceasta fiind -eventual - o problemă de executare a hotărârii, ulterioară stabilirii dreptului subiectiv, iar dreptul de a chema în judecată a acestei persoane reprezintă o manifestare a principiului disponibilității, care a fost, astfel, încălcat.
Invocă recurentul și incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, întrucât hotărârea a fost pronunțată de o instanță de litigii de muncă, nu de contencios administrativ, cum ar fi fost legal, dat fiind că judecătorii au un statut juridic special care se aseamănă cu cel al funcționarilor publici, nu cu cel al personalului contractual.
Ca atare, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimații nu au formulat întâmpinare,
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile Curtea de Apel constată că recursul este fondat, însă numai prin prisma dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Într-adevăr, greșit a stabilit instanța de fond că, în speță, coparticiparea procesuală pasivă ar fi obligatorie și a respins acțiunea reclamantului pe această excepție.
Plata sporului de risc și suprasolicitare solicitat de reclamant nu reprezintă o obligație comună a angajatorului și a ordonatorului principal de credite, așa cum reține prima instanță.
În condițiile în care instanța ar constata întemeiat dreptul subiectiv la sporul de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996, plata acestuia urmează să o facă angajatorul reclamantului.
Introducerea în cauză a ordonatorului principal de credite, Ministerul Justiției, vizează doar etapa ulterioară recunoașterii dreptului subiectiv, respectiv cea a executării titlului și nu poate fi făcută - în lipsa unor dispoziții privind solidaritatea obligației - peste voința reclamantului, deoarece s-ar încălca principiul disponibilității procesului civil.
În schimb, nu pot fi reținute criticile reclamantului ce vizează necompetența instanței de fond.
Spre deosebire de funcționarii publici, judecătorilor le sunt aplicabile dispozițiile art. 295 alin. 2 din Codul muncii, cu referire la art. 281, 282, 283 și art. 166 Codul muncii. Ca urmare, competența soluționării cauzei revine instanței de conflicte de muncă, în conformitate cu prevederile art. 284 Codul muncii și art. 2 lit. c Cod procedură civilă, astfel că nu poate fi reținut motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă invocat de recurent.
Raportat tuturor considerentelor expuse, Curtea de Apel reține că instanța de fond a soluționat greșit procesul fără a intra în cercetarea fondului, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamant și va casa în tot hotărârea atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul - - împotriva sentinței civile nr.2247 din 5.12.2007 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI, sentință pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier,
Red.
Tehnored.
18.04.2008 - 2 ex.
TRIBUNALUL IAȘI: -
-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 1219/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 2324/2008. Curtea... → |
|---|
