Conflict de muncă.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
E IZIA nr. 547
Ședința publică din data de 16 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Simona Petruța
- ---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul -, domiciliat în Târgoviște, str.- -,.6,.24, județ D, împotriva sentinței civile nr.142 din 30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Grup Școlar de Transporturi Auto Târgoviște,-, județ D și Inspectoratul Școlar Județean D, cu sediul în Târgoviște,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant - personal și intimații-pârâți Grup Școlar de Transport Auto Târgoviște și D, ambii reprezentanți de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxai judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații-pârâți au depus la dosar întâmpinări, filele 11-12 și 14-15 și că un exemplar de pe întâmpinarea intimatului-pârât a fost comunicat recurentului.
Părțile prezente personal și prin apărător având cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant - având cuvântul susține motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că prin acțiunea introductivă a învestit instanța cu două capete de cerere, instanța luând act de această renunțare însă se pronunță și pe acest capăt de cerere, încălcându-i astfel dreptul elementar la apărare, tribunalul pronunțându-se și pe un capăt de cerere cu care nu a fost învestit și că în raportul de expertiză efectuat nu se face vorbire decât tangențial la capătul de cerere pe care a înțeles să-l mai susțină.
În concret arată că prin acțiunea introductivă a solicitat să i se ia în calcul la vechimea în muncă și a perioadei cât a lucrat ca muncitor necalificat în meseria de frezor universal metal, meserie înrudită cu cea de mecanic auto, adăugându-i-se această perioadă la cea în care a predat această materie de specialitate în cadrul grupului de transporturi.
În final, precizează că la alte școli, colegilor săi aflași în aceeași situație li s-a rezolvat această situație pe cale amiabilă.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond admiterea acțiunii. Fără cheltuieli de judecată.
Depune la dosar note scrise și copie de pe SA. clasa a-X-a, extras de pe cartea de muncă și anexa la diploma nr.22769/1908 în anii școlari 1964-1965 și 1965-1966, filele 18-22.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimatele-pârâte solicită respingerea recursului conform motivelor din întâmpinări și pe fond menținerea sentinței primei instanțe.
Susține în esență că recurentul solicită ca perioada cât a lucrat ca frezor înainte de terminarea facultății să-i fie recunoscută ca vechime în învățământ. Arată că noua reglementare condiția cerută este ca activitatea desfășurată să fie cea de pe diploma de absolvire a studiilor, ori recurentul a absolvit o facultate de silvicultură, deși în prezent este profesor.
Mai susține că nici pe vechile reglementări nu era recunoscută ca vechime în învățământ perioada cât o persoană lucra ca muncitor, care poate fi recunoscută doar ca vechime în muncă nu și în învățământ.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâtul Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că meseria de frezor metal se încadrează în rândul meseriilor înrudite cu meseria predată în învățământ- cultură tehnică generală și de specialitate și să se dispună recalcularea vechimii recunoscută în învățământ, încadrarea într-o transă de vechime superioară în raport de constatarea de la pct.a și plata diferențelor salariale cuvenite.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că anterior absolvirii facultății (4 ani și 7 luni) a lucrat, conform datelor din carnetul de muncă în calitate de muncitor calificat, cu școală profesională de 3 ani, în meseria de "frezor universal metal", meserie înrudită cu cea de "mecanic auto".
Potrivit Ordinului Ministerului Educației și Învățământului nr.954/1969, Anexa 2, pct.4, pentru profesorii și maiștrii care predau obiecte de cultură tehnică generală și de specialitate, la stabilirea vechimii în învățământ se ia în considerare timpul lucrat în producție, în specialitatea disciplinei pentru care o predă sau într-o altă specialitate înrudită cu materia predată în învățământ.
Activitatea desfășurată ca frezor metal are legătură cu activitatea pe care o desfășoară la catedră, de cadru didactic în discipline tehnice generale și de specialitate, a căror programă cuprinde operațiile de execuție ale organelor de mașini, pe care frezorul le execută efectiv în profesia de producție.
S-au mai invocat dispozițiile art.175 din Legea nr.6/1969 privind Statutul Personalului Didactic, precum și adresa nr.8417/30.11.2005 emisă de Inspectoratul Școlar D, în care se dispunea recalcularea vechimii recunoscută în învățământ în specialitatea postului sau în specialități înrudite, până la data intrării în vigoare a Legii nr.128/1997 și reîncadrarea în tranșe de vechime.
Pârâtul Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția puterii lucrului judecat față de faptul că aceeași cerere a făcut obiectul dosarului nr.3355/2006 al Tribunalului Dâmbovița, al dosarului nr.565/2007 al Curții de APEL PLOIEȘTI, anexându-se în copie decizia nr.281/5.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-.
Ulterior, reclamantul a formulat o cerere de modificare și completare a obiectului acțiunii, înțelegând să cheme în judecată în calitate de pârât pe Inspectoratul Școlar Județean D, înțelegând să renunțe la ce de-al doilea capăt de cerere.
În ședința publică din 7.11.2007 reclamantul, prin apărător, a precizat că înțelege să cheme în judecată Inspectoratul Școlar Județean D, alături de pârâtul Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște.
La termenul de judecată din data de 21.11.2007 instanța a respins excepția puterii lucrului judecat invocată de pârâtul Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște, reținându-se că în cauza de față, reclamantul a solicitat să se constate că meseria de frezor metal se încadrează în rândul meseriilor înrudite cu materia predată, iar în dosarul nr.3355/2006 al Tribunalului Dâmbovița același reclamant a solicitat obligarea pârâtului Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște să ia în considerare la calculul drepturilor salariale perioada lucrată înainte de facultate, astfel că nu sunt întrunite cerințele prev. de art. 1201 Cod civil.
La cererea reclamantului a fost dispusă efectuarea unei expertize în specialitatea mașini unelte și scule, depunându-se raportul de expertiză întocmit de expert, care a concluzionat că meseria de frezor universal este o meserie uzuală din domeniul mecanic și presupune însușirea unui nivel corespunzător de noțiuni tehnice generale, ce se regăsesc în mare parte din materiile predate de către reclamant.
Au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de către pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 142 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant, s-a luat act că reclamantul a renunțat la cel de-al doilea capăt de cerere și s-a respins cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, că prin cererea de chemare în judecată, modificată și restrânsă ulterior, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu cei doi pârâți să se constate că meseria de frezor metal se încadrează în rândul meseriilor înrudite cu materia predată în învățământ - cultură tehnică generală și de specialitate, invocând în sprijinul susținerilor sale dispozițiile art.175 din Legea nr.6/1969 privind Statutul Personalului Didactic, Ordinul Ministerului Educației și Învățământului nr.954/1969, anexa 2, pct.4 și adresele cu nr.15/R/2005 a Ministerului Educației și Cercetării și 8417/30.11.2005 a Inspectoratului Școlar Județean
S-a mai reținut de instanța de fond că Legea nr.6/1969 cu modificările ulterioare, precum și orice dispoziții contrare, inclusiv Ordinul Ministerului Educației și Învățământului nr.954/1969 au fost abrogate prin Legea nr.128/1997, care, spre deosebire de vechea reglementare ce prevedea în art.175 că se consideră vechime în învățământ, pe lângă timpul servit în unități școlare sau în funcții de îndrumare și control al învățământului și timpul servit în alte sectoare de muncă, dacă activitatea a avut legătură cu specialitatea predată în învățământ sau, în general, cu învățământul, prevede în art.139 alin.1 că " persoanele angajate în învățământ, provenite din alte sectoare de activitate, care fac dovada că au profesat în specialitatea înscrisă în diploma de studii și care ocupă un post didactic în această specialitate, beneficiază de vechimea în muncă, ca vechimea recunoscută în învățământ, în vederea stabilirii drepturilor salariale".
Prin urmare, în noua reglementare condiția cerută de legiuitor este ca activitatea să fi fost desfășurată în specialitatea înscrisă pe diploma de studii și solicitantul să ocupe un post didactic în această specialitate.
Instanța de fond a constatat că,potrivit diplomei de studii reclamantul a absolvit Institutul din B - Facultatea de Silvicultură și predă în învățământ materii de cultură tehnică generală, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, astfel că nu este îndeplinită cerința prevăzută de legea aflată în vigoare și aplicabilă la momentul introducerii acțiunii, respectiv Legea nr.128/1997.
În ceea ce privește referirea reclamantului la cele două adrese emise de Ministerul Educației și Cercetării și respectiv Inspectoratul Școlar Județean D, instanța de fond a reținut că acestea se referă la drepturile câștigate anterior intrării în vigoare a Legii nr.128/1997, situație în care nu se află însă reclamantul, căruia nu i s-au constituit anterior aceste drepturi, pentru a fi considerate drepturi câștigate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul,criticând-o ca netemeinică și nelegală și solicitând admiterea căii de atac,casarea ei iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată.
În motivarea recursului a arătat că prima instanță nu și-a întemeiat hotărârea pe probatoriul administrat în cauză,adică nu a făcut vorbire despre concluziile raportului de expertiză tehnică depus la dosar și a ignorat împrejurarea că a absolvit Facultatea de Silvicultură în specialitatea "exploatarea pădurilor și transporturi auto forestiere",desfășurându-și activitatea la Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște.
Totodată, deși a renunțat la cel de-al doilea capăt de cerere,prima instanță s-a pronunțat și asupra acestuia,în ciuda faptului că nu a fost învestită în acest sens.
A mai învederat că a solicitat să se constate că meseria de frezor universal metal e înrudită cu aceea de mecanic auto pentru a face incidentă aplicarea dispozițiilor legale ce permit,în anumite condiții,reținerea acestei perioade ca vechime recunoscută în învățământ.
Curtea,examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate,dar și din sub toate aspectele,conform art. 3041proc.civ.constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prima instanță a reținut în mod corect că motivul pentru care reclamantul a solicitat a se stabili că meseria de frezor metal e înrudită cu disciplina pe care în prezent o predă la Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște-cultură tehnică generală și de specialitate-este acela de a obține valorificarea perioadei în care a desfășurat această meserie ca vechime recunoscută în învățământ în condițiile stabilirii incidenței art. 139 alin.1 din Legea nr.128/1997. Astfel,conform acestei dispoziții,ce a abrogat disp. art. 169 din Legea nr. 6/1969 cu modificările ulterioare, " persoanele angajate în învățământ, provenite din alte sectoare de activitate, care fac dovada că au profesat în specialitatea înscrisă în diploma de studii și care ocupă un post didactic în această specialitate, beneficiază de vechimea în muncă, ca vechimea recunoscută în învățământ, în vederea stabilirii drepturilor salariale".
Or, raportat la interesul justificat de reclamant în promovarea prezentei acțiuni,e explicabilă referirea instanței de fond la aspecte ce vizau capătul de cerere în privința căruia acesta a renunțat la judecată,neputându-se concluziona că s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Totodată, în mod just instanța de fond a stabilit că în noua reglementare condițiile cerute de legiuitor pentru valorificarea perioadei la care reclamantul a făcut referire ca vechime în învățământ este pe de o parte,ca diploma de studii să fie în specialitatea în care a profesat și a cărei valorificare o urmărește (în speță,diploma în specialitatea de frezor) și,pe de altă parte, ocuparea unui post didactic în această specialitate.
Or,conform diplomei de studii, reclamantul a absolvit Institutul din B - Facultatea de Silvicultură și predă în învățământ materii de cultură tehnică generală, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, astfel că nu este îndeplinită cerința prevăzută de legea aflată în vigoare și aplicabilă la momentul introducerii acțiunii, respectiv Legea nr.128/1997.
Cum în mod corect s-a stabilit că nu pot avea aplicabilitate disp. art. 139 alin.1 din Legea nr. 128/1997,acțiunea prin care reclamantul a solicitat a se reține că meseria de frezor metal e înrudită cu disciplina pe care în prezent o predă la Grupul Școlar de Transporturi Auto Târgoviște-cultură tehnică generală și de specialitate apare ca fiind lipsită de interes,aceasta fiind una dintre condițiile acțiunii civile.De asemenea,administrarea probei cu expertiza tehnică cu obiectivul de a se stabili existența acestei înrudiri nu e concludentă și utilă în soluționarea prezentei cauze,acesta fiind motivul pentru care prima instanță nu a reținut concluziile sale. Din considerentele expuse,apreciind ca temeinică și legală sentința recurată,în baza art. 312 proc.civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul -, domiciliat în Târgoviște, str.- -,.6,.24, județ D, împotriva sentinței civile nr.142 din 30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Grup Școlar de Transporturi Auto Târgoviște,-, județ D și Inspectoratul Școlar Județean D, cu sediul în Târgoviște,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Simona Petruța
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă
Semnează președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. MP/AȚ
2 ex/09.05.2008
Dosar fond - al Trib.
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Cristina Pigui Simona Petruța
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 780/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 108/2008. Curtea de... → |
|---|
