Contestație decizie de concediere. Decizia 108/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 108/R-CM
Ședința publică din 13 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de
contestatoarea, domiciliată în comuna, sat, județul A și intimata SC ROMÂNIA SRL, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.602 din 3 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-contestatoare asistată de avocat, lipsă fiind recurenta-intimată -. România Srl.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recV.
Apărătorul recurentei-contestatoare precizează că aceasta renunță la judecata recV. său.
Cu privire la recursul părții adverse, solicită respingerea acestuia. Pe motivul 1 și 2 precizând că recurenta-intimată a dat afară pe recurenta-contestatoare în vreme ce aceasta era bolnavă în spital.
În motivele de recurs 3 și 4 recurenta-intimată critică durata procesului care a fost prea mare, apărătorul recurentei-contestatoare precizează însă că tergiversarea fiind făcută de aceasta.
Solicită respingerea recV. precizând că hotărârea instanței de fond este corectă, prin ea stabilindu-se nulitatea desfacerea contractului de muncă. Cu cheltuieli de judecată. Depune chitanță onorariu avocat.
CURTEA
Asupra recV. de față, deliberând constată:
La data de 15.02.2007, contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei nr.316/02.02.2007 emisă de intimata ROMÂNIA, pe care o consideră netemeinică și nelegală, solicitând reîncadrarea în muncă, acordarea de daune morale în cuantum de 10.000 lei, precum și plata la zi a salariului.
În motivarea contestației s-a susținut de către contestatoare că prin decizia contestată i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art.61 lit. a coroborat cu art. 264 lit. f din Codul muncii și a contractului colectiv de muncă - anexa 1 din Regulamentul intern, reținându-se că aceasta ar fi comis abateri grave de la regulile stabilite prin contractul colectiv de muncă.
A solicitat contestatoarea, admiterea contestației, reintegrarea în muncă, daune morale de 10.000 lei plata la zi a salariului, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că acuzațiile ce i se aduc, respectiv efectuarea de acte de comerț în incinta societății și favorizarea, contra unor sume de bani, a sustragerilor de bunuri din firmă, nerespectarea timpului acordat pauzelor de masă și amenințări la adresa agentului de pază sunt fabulații, întrucât nu a săvârșit abaterile reținute.
Consideră măsura luată ca abuzivă și nelegală, producându-i mari probleme morale.
La primul termen de judecată, respectiv 18.04.2007 intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată, cu următoarea motivare:
Apărările contestatoarei, care privesc doar chestiuni de fond, sunt contradictorii, cu atât mai mult cu cât ulterior introducerii acțiunii a formulat oad oua contestație împotriva aceleiași decizii de concediere care formează obiectul dosarului nr-, cu termen de judecată la 09.05.2007 în care recunoaște că a săvârșit abaterile de la disciplina muncii;
Probele ce evidențiază săvârșirea abaterii de către contestatoare, de la disciplina muncii și vinovăția salariatei, respectiv imaginile înregistrate de camerele video în noaptea de 05-06.01.2007, nota explicativă, sesizarea d-ului, declarația - agent de pază, au impus luarea celei mai grave sancțiuni și anume concedierea;
Contestatoarea a recunoscut că a efectuat acte de comerț în incinta societății iar aceasta a mai fost sancționată și anterior, cu reducerea salariului cu 10% pe luna aprilie 2005 și avertisment scris în luna aprilie 2004.
În ședința publică din 06 iunie 2007, apărătorul intimatei a invocat excepția de prematuritate a formulării contestației, motivând că în baza concediului medical, este suspendat de drept contractul individual de muncă al contestatoarei, iar decizia urmează a-și produce efectele abia după încetarea incapacității de muncă.
Excepția a fost respinsă la aceeași dată ca nefiind întemeiată.
Ulterior, la data de 27 iunie 2007, apărătorul intimatei a invocat excepția lipsei de obiect a prezentei contestații, instanța, respingând și această excepție.
La data de 26.09.2007, instanța a considerat încheiată cercetarea judecătorească și a acordat părților cuvântul asupra fondului cauzei. Cu ocazia deliberării s-a constatat că nu se poate întruni majoritatea legală, urmând a se judeca din nou în complet de divergență, potrivit art. 257 alin. 1.pr.civ.
În data de 03.10.2007 au fost ascultate susținerile părților în fața completului de divergență.
Prin sentința nr.602/CM/03.10.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata SC ROMÂNIA SRL și s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.316/02.02.2007, emisă de intimată.
Au fost respinse capetele de cerere privind reîncadrarea contestatoarei pe postul avut anterior, plata drepturilor bănești și a daunelor morale și a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 125 lei
Pentru a se pronunța astfel, majoritatea completului a reținut următoarele:
La data de 02.02.2007 contestatoarei i s-a emis decizia nr. 316, prin care s-a menționat că se desface contractul de muncă al acesteia, în temeiul art. 61 lit. a, coroborat cu art. 264 lit. f din Codul muncii și a Contractului Colectiv de muncă, reținându-se că salariata a săvârșit abateri grave de la regulile stabilite prin contractul colectiv de muncă, constând în: efectuarea de acte de comerț în incinta societății, propunerea unei sume de bani pentru a favoriza sustragerea de bunuri din firmă, nerespectarea timpului acordat pauzelor de masă, amenințări adresate agentului de pază.
În art. 3 al deciziei se menționează însă că salariata se afla în incapacitate temporară de muncă la data emiterii deciziei, urmând ca decizia să-și producă totuși efectele de la data încetării incapacității de muncă a acesteia.
Potrivit art. 50 alin. 1 lit. b din Codul muncii, contractul individual de muncă se suspendă de drept pe durata concediului pentru incapacitate temporară de muncă.
De asemenea, art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii, interzice concedierea salariaților pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical, conform legii.
Ambele părți au recunoscut că de la data emiterii deciziei și chiar în prezent contestatoarea se află în concediu medical, iar aceste concedii i-au fost înregistrate de către intimată și plătite corespunzător.
Cu toate că intimata a inserat în decizia de concediere mențiunea că aceasta își va produce efectele la data încetării incapacității temporare de muncă a contestatoarei, aceasta este nulă absolut potrivit art. art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii
Acest lucru nu o împiedică cu nimic pe intimată să emită o nouă decizie de concediere la data când contestatoarei îi va înceta incapacitatea temporară de muncă.
Analizând chiar decizia pe care apărătorul intimatei a invocat-o în concluziile sale, respectiv decizia nr. 2436/25.03.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a constatat că prin aceasta se susține tocmai faptul că "nu poate fi dispusă concedierea pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical potrivit legii iar concedierea dispusă cu nerespectarea proceduri prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută, fiind de prisos analizarea motivelor privind fondul cauzei".
Astfel, coroborând dispozițiile art. 50 alin. 1 lit. b, cu cele ale art. 60 alin. 1 lit. a și ale art. 76 din Codul muncii, instanța a apreciat că decizia emisă de către intimată în perioada cât contestatoarea s-a aflat în incapacitate temporară de muncă este lovită de nulitate absolută.
Este adevărat că în prezenta cauză s-au administrat probe pe fondul cauzei, însă acestea nu au mai fost analizate de către instanță, fiind de prisos acest lucru, după cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, în decizia analizată anterior.
Întrucât și în prezent contractul individual de muncă al contestatoarei este suspendat de drept ca urmare a incapacității temporare de muncă a acesteia, iar contestatoarea are și în prezent calitatea de salariat al intimatei, s-a constatat că nu se poate dispune reintegrarea pe postul avut anterior, acest capăt de cerere fiind respins.
Neîntemeiat este și capătul de cerere privind acordarea drepturilor bănești ce i s-ar cuveni contestatoarei, pentru următoarele considerente:
Pe perioada în care contestatoarea este în incapacitate temporară de muncă este îndreptățită să primească o indemnizație, prin aplicarea procentului de 75% asupra bazei de calcul. Aceasta a recunoscut personal că toate concediile medicale i-au fost achitate până în prezent de către intimată. S-a constatat astfel că salariata nu a suferit nici un prejudiciu material și în consecință, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 269 alin. 1 Codul muncii. În consecință, a fost respinsă solicitarea contestatoarei privind acordarea drepturilor bănești la zi.
În privința acordării daunelor morale, s-a constatat că nici acest capăt de cerere nu este întemeiat, nefiind produsă nici un fel de dovadă a unui prejudiciu moral suferit de către contestatoare, ținând seama că nu i-a încetat, până în prezent, calitatea de salariat al intimatei și i-au fost achitate și indemnizațiile aferente concediilor medicale.
Ținând seama de considerentele expuse mai sus, instanța a admis în parte contestația, constatându-se nulitatea absolută a deciziei de concediere, cu respingerea capetelor de cerere privind reintegrarea în postul avut anterior, plata drepturilor bănești și plata daunelor morale.
Împotriva sentinței au declarat recurs contestatoarea și intimata SC ROMÂNIA SRL.
Prin recursul declarat de, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8,9 Cod proc.civilă se susține că instanța de fond în mod greșit a respins capătul de cerere privind încadrarea în muncă.
La termenul din data de 13.02.2008, contestatoarea a declarat că renunță la judecata recV. urmând ca instanța să ia act de această renunțare.
În primul motiv de recurs declarat de intimată, și întemeiat pe dispoz.art.304 pct.9 Cod proc.civilă se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Se susține că, potrivit art.60 alin.1 litera a Codul muncii, nu poate fi dispusă concedierea pe durata incapacității temporare de muncă stabilite prin certificat medical. Potrivit art.50 litera b Codul muncii, pe perioada incapacității temporare de muncă, contractul de muncă este suspendat de drept.
Sancțiunea prevăzută de art.60 alin.1 litera a Codul muncii amintită anterior nu este valabilă în speța de față, deoarece recurenta-intimată a dispus suspendarea efectelor deciziei de concediere, până la încetarea incapacității temporare de muncă, încât, concedierea nu a devenit operabilă, deoarece contestatoarea și-a prelungit concediul medical, iar contestația este prematură pentru motivul arătat, făcându-se trimitere la decizia nr.2436/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În al doilea motiv de recurs se susține că instanța de fond a lipsit-o pe recurentă de un proces echitabil și de o judecată rezonabilă, în spiritul art.6 din Convenție, deoarece nu a invocat din oficiu nulitatea absolută a deciziei de concediere, încă de la prima zi de înfățișare, tergiversându-se procesul și încălcând și dispozițiile art.286 Codul muncii și art.75 din Legea nr.168/1999, privind judecarea în regim de urgență a conflictelor de muncă.
O ultimă critică se referă la faptul că în completul de divergență, în care trebuiau să se reia dezbaterile asupra fondului a fost pusă în discuție o excepție care nu mai fusese discutată.
Curtea analizând recursul declarat de intimată prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate constată că acesta este fondat urmând a-l admite ca atare, în baza art.312, alin.5 Cod proc.civilă și se casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304, pct.9 Cod proc.civilă este întemeiat, urmând a-l admite ca atare, constatându-se aplicarea greșită a legii.
Astfel, potrivit art.60, alin.1, litera "a" Codul muncii, concedierea nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, iar, potrivit art.50, litera "b" Codul muncii, pe perioada amintită, contractul de muncă este suspendat de drept.
Însă, în cauza de față, nu sunt aplicabile dispozițiile art.60, alin.1, litera "a" Codul muncii, deoarece, prin decizia contestată în prezenta cauză s-a dispus suspendarea efectelor acestei decizii de concediere, până la încetarea incapacității temporare de muncă.
Drept urmare, decizia emisă nu este lovită de nulitate absolută, cum greșit a statuat instanța de fond, care s-a pronunțat pe această excepție, considerând, astfel, că nu mai este necesară analizarea, pe fondul cauzei, a probelor administrate.
În consecință, va fi admis recursul intimatei, cu casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se pronunța cu privire la temeinicia și legalitatea deciziei de concediere, prin prisma probelor administrate, stabilind existența sau inexistența abaterilor contestatoarei, enumerate în decizia de concediere, urmând ca instanța să se pronunțe pe fondul cauzei, ci nu pe excepție, răspunzând, astfel, tuturor capetelor de cerere.
În această situație, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea la recursul declarat de contestatoarea, domiciliată în comuna, sat, județul A, împotriva sentinței civile nr.602 din 3 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de intimata SC ROMÂNIA SRL, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva aceleiași sentințe.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
H/4 ex/26.02.2008
Jud. fond:;;;
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Jeana Dumitrache
| ← Conflict de muncă. | Contestație decizie de concediere. Decizia 1151/2009. Curtea... → |
|---|
