Conflict de muncă. Decizia 206/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 206
Ședința publică de la 08 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI PODU împotriva sentinței civile nr. 2133 din 16.11.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN INVĂTĂMÂNT, reprezentat de I, reprezentată de I, reprezentată de I și reprezentată de
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru intimatul UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN INVĂTĂMÂNT, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al treilea termen.
Consilierul juridic pentru intimatul UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN INVĂTĂMÂNT arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru intimatul UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN INVĂTĂMÂNT solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare și menținerea hotărârii primei instanțe.
Declarând dezbaterile închise.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2133/16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, prin reprezentant legal I,în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei Podu, și în consecință:
A fost obligat pârâtul să achite reclamanților drepturile bănești reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport, efectuate de către aceștia pentru deplasarea la locul de muncă și de la locul de muncă la domiciliu, aferente perioadei 01.10.2004 - 30.10.2007, actualizate în funcție de indicele de inflație de la data efective.
A fost respinsă cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtului la decontarea pe viitor a cheltuielilor de transport.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond reținut că, prin acțiunea introductivă, I, în numele membrilor de sindicat, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând contravaloarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun la și de la locul de muncă pe ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii și pe viitor, actualizate în funcție de rata inflației, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997.
Potrivit disp. art. 28 din Legea 54/2003, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. 2 al aceluiași articol prevede că în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.
Ori, în speță, Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ Iaf ormulat acțiune în numele membrilor săi de sindicat, și, care au calitatea de personal didactic în cadrul Grupului Școlar Agricol " " Podu, jud.
S-a mai reținut de către instanță că salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar este reglementată, în principal, de prevederile Legii 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit disp. art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997, personalului didactic titular din mediu rural, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul didactic, i se vor deconta de către administrația locală cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, la și de la locul de muncă, iar potrivit disp. art. 138 din același act normativ, personalul didactic angajat pe perioadă determinată beneficiază de aceleași drepturi cu personalul didactic titular, corespunzător perioadei lucrate.
De asemenea, potrivit disp. art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997, astfel cum a fost modificat prin Legea 349/2004, personalul didactic din unitățile de învățământ de stat din mediul rural, care nu are domiciliul sau reședința în localitatea în care își desfășoară activitatea, beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă, în urma solicitărilor adresate administrației locale, astfel: a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea, la sfârșitul fiecărei luni de activitate, biletelor de călătorie sau a abonamentului; b) solicitarea contravalorii călătoriei cu mijloacele de transport în comun, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ.
Ulterior, prin Legea 223/11 iulie 2005, fost modificat art. 104 alin. 3 din Legea 128/1997 cu modificările și completările ulterioare. Astfel, potrivit disp. art. 104 alin. 3 modificat prin Legea nr. 223/2005 personalului didactic din mediul rural, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun la și de la locul de muncă iar, în cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de domiciliu și sediul instituției de învățământ, urmează a se deconta contravaloarea a 7,5 litri benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală sau cu alte mijloace. Se mai prevede în acest articol că decontarea sau plata echivalentă a costurilor de transport se va efectua de către administrația publică locală.
Prin Legea nr. 108/2007, art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 a fost modificat, în sensul că: "personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 litri benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun". Potrivit aceluiași text de lege, decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale.
Având în vedere toate aceste prevederi legale, instanța a reținut că personalul didactic care nu dispune de locuință în localitatea în care își desfășoară activitatea are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă, cheltuieli decontate de către administrația locală.
În consecință, s-a reținut de către instanță că este întemeiat capătul de cerere formulat de reclamanți prin reprezentant legal având ca obiect obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă, pentru perioada 01.10.2004 - 30.10.2007, actualizate în raport de indicele de inflație de la data plății efective.
În ceea ce privește cererea reclamanților prin reprezentant legal de obligare a pârâtului la plata pe viitor a acestor cheltuieli, instanța a reținut că aceasta este nefondată, având în vedere faptul că personalul didactic beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport doar dacă efectuează aceste cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local Podu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Consideră recurentul că obligarea sa la decontarea cheltuielilor de transport pentru întreaga perioadă cuprinsă între 1 octombrie 2004 - 30 octombrie 2007 este greșită, deoarece art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997- până la modificarea sa prin Legea nr. 108/ 2007- prevede că beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport doar personalul didactic titular din mediul rural. Având în vedere că la data de 20.12.2005 a intrat în vigoare Legea nr. 385/16.12.2005 în baza căreia localitatea Podu a dobândit statutul de oraș, devenind astfel localitate urbană, obligarea Consiliului Local la decontarea cheltuielilor de transport a personalului didactic este ilegală pentru perioada cuprinsă între 20.12.2005( data intrării în vigoare a Legii nr. 385/2005) și 25 aprilie 2007( data intrării în vigoare Legii nr. 108/19.04.2007), care, prin modificările aduse art. 104 alin.3 din Legea 128/2007, acordă beneficiul decontării cheltuielilor de transport tuturor cadrelor didactice - indiferent dacă își desfășoară activitatea în mediul rural sau, Legea nr. 108/2007 nefiind cu aplicare retroactivă.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și respingerea cererii formulate pentru perioada 20 decembrie 2005 - 25 aprilie 2007.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304, pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Intimații, prin reprezentant, au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, considerând că în urma modificării art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 prin Legea nr. 108/2007, reclamanții sunt îndreptățiți la decontarea transportului și pentru perioada 20 decembrie2005 - 25 aprilie 2007.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat.
Prin art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/2007, cu toate modificările anterioare Legii nr. 108/2007, se prevedea beneficiul decontării cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă doar personalului didactic care funcționa în mediul rural.
Abia prin Legea nr. 108/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 275/25 aprilie 2007) s-a recunoscut posibilitatea decontării cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă pentru personalul didactic care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, fără a se mai face distincție dacă funcționează în mediul rural sau.
Cum legea nu prevede aplicarea sa retroactivă, rezultă că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților pentru perioada 20 decembrie 2005 - 25 aprilie 2007.
Astfel, prin Legea nr. 385 /16 decembrie 21005 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1155/20 decembrie 2005) comuna Podu a fost declarată oraș și, ca atare, nu se mai încadra în categoria localităților din mediul rural la care se refereau dispozițiile art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 anterioare modificării prin Legea nr. 108/2007.
Ca urmare, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale în ceea ce privește drepturile bănești solicitate pentru perioada 20 decembrie 2005 - 25 aprilie 2007, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va admite recursul pârâtului și va modifica în parte sentința atacată, în sensul celor expuse anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al orașului Podu, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr.2133/16.11.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâtul Consiliul Local al orașului Podu să achite reclamanților, și drepturile bănești reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport efectuate de către aceștia pentru deplasarea la locul de muncă și de la locul de muncă la domiciliu, aferente perioadelor 01.10.2004 - 19.12.2005 și 26.04.2007-30.10.2007.
Respinge cererea reclamanților privind acordarea acestor drepturi bănești pentru perioada 20.12.2005 - 25.04.2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
24.04.2008 - 02 ex.
Tribunalul Iași - Jud.
-Jud.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Smaranda Pipernea, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 500/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 408/2009. Curtea... → |
|---|
