Conflict de muncă. Decizia 215/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 215
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de - SRL I împotriva sentinței civile nr. 1719 din 31.10.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimată fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta - SRL I și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen.
Avocat pentru recurenta - SRL I arată că în întâmpinare intimata se referă la alte aspecte decât față de cele indicate în cererea de recurs și hotărârea primei instanțe. Mai arată că nu are de formulat alte cereri.
Intimata arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta - SRL I solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii primei instanțe și respingerea în totalitate a contestației. Arată că instanța de fond pretinde că se constată nulitatea absolută a deciziei și spune că s-au încălcat dispozițiile art.41 Codul Muncii. Dar nu se indică dacă art. 41 din Codul Muncii în vigoare la data emiterii deciziei sau art. 41 în vigoare la data pronunțării hotărârii. Precizează că actualul cod al muncii s-a publicat în Monitorul Oficial nr. 72 din 5.02.2003 și se pretinde că în anul 2001 încălcat o dispoziție ce urma să apară. După prevederile vechiului cod al muncii Inspectoratul Teritorial d e Muncă era obligat să dea o decizie. De asemenea tribunalul i-a obligat să plătească contribuții la o norma întreagă și nu la de normă. Dar Direcția Generală a Finanțelor Publice a venit în control la societate și nu a găsit că nu a plătit contribuțiile intimatei. a fost plătită și i-au fost plătite și toate contribuțiile. Mai precizează că cărțile de muncă erau la Inspectoratul eritorial d e Muncă și că acesta efectua mențiuni în ele. În consecință nu era răspunderea lor. Mai arată că prin expertiză se constată că este semnătura intimatei pe actul adițional și că la data de 1.03.2007 părțile au convenit să treacă la normă întreagă de 8 ore, cu salariu mărit în mod corespunzător. și-a dat demisia și nu a dat-o ei afară. Indică faptul că expertiza indică că toate actele au fost semnată de intimată și că aceasta trebuie să dovedească că semnătura ei a fost imitată. Problema privitoare la plată nici nu a fost pusă în discuția părților. Conform textului Codului Muncii constatarea nulității unui contract sau a unui clauze se poate face pe toată durata existenței acelui contract. Consideră că acea J de normă nu a fost contestată în termen.Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr.- din 17.02.2009 în valoare de 500lei reprezentând onorariu avocat.
Intimata solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. Arată că actele doveditoare sunt la dosar și că nu a cerut bani în plus, solicitând doar să se plătească la contribuțiile la. pentru norma de 8 ore. Mai arată că Inspectoratul Teritorial d e Muncă a venit în control la societate la plângerea ei și a constatat că contractul era de 8 ore. Precizează că societatea a modificat singură contractul de muncă și că aceasta a fost și amendată.
Avocat pentru recurenta - SRL I precizează că controlul a fost efectuat după data de 1.03.2007 când intimata avea program de 8 ore.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la udecătoria Iași cu nr-, a cărei competență materială de soluționare a fost declinată la ribunalul Iași, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta - SRL I constatarea nulității absolute a contractului de muncă înregistrat la ITM sub nr. 25412/25.02.2001, obligarea pârâtei să vireze la stat contribuțiile datorate, corespunzătoare unui contract de muncă cu durata de 8 ore începând de la 1.07.2000 și să radieze din carnetul de muncă mențiunile referitoare la contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 25412/25.02.2001 și să facă înregistrările corespunzătoare contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. 21717/B/1.07.2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a devenit angajata pârâtei la data de 1.07.2000, fiind încheiat contractul individual de muncă pe durată nedeterminată cu normă întreagă înregistrat la ITM sub nr. 21717/B/1.07.2000. de 7 ani a considerat că lucrează în baza acestui contract, însă în mai 2007, când a solicitat de la ITM o copie a carnetului de muncă pentru satisfacerea unui interes personal, a luat cunoștință de faptul că angajatorul a operat mențiuni cu privire la un alt contract de muncă, înregistrat la ITM cu nr. 25412/B/25.02.2001, pentru de lucru de 4 ore, începând cu data de 1.06.2001.
A susținut reclamanta că nu a semnat acest contract, care reprezintă o modificare unilaterală nejustificată a raporturilor de muncă, și a solicitat ca angajatorul să fie obligat să vireze contribuțiile datorate statului corespunzător raporturilor de muncă reale, derulate în baza contractului încheiat în anul 2000, să radieze sau să anuleze mențiunile din carnetul de muncă referitoare la contractul din 2001 și să opereze mențiunile corespunzătoare.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că reclamanta a semnat contractul de muncă înregistrat la ITM sub nr. 25412/B/25.05.2001, iar la data de 1.03.2007 a semnat actul adițional nr. 2 la contractul individual de muncă, nefiind reale afirmațiile reclamantei.
Reclamanta a formulat cerere completatoare solicitând să se constate și nulitatea deciziei nr. 14/1.06.2001 și a actului adițional nr. 2/1.03.2007.
Părțile au depus copii de pe înscrisuri, reclamanta solicitând și efectuarea expertizei criminalistice a scrisului de mână și interogatoriul pârâtei.
Prin sentința civilă nr. 1719 din 31 octombrie 2008, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta - SRL
A anulat decizia nr. 14/1.06.2001 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să vireze la bugetul de stat toate contribuțiile aferente drepturilor salariale ale reclamantei, corespunzătoare contractului de muncă cu normă întreagă, pentru perioada 1.07.2000-1.09.2007.
A respins cererile privind constatarea nulității contractului individual de muncă nr. 25412 din 25.05.2001 și a actului adițional nr. 2 din 1.03.2007.
A disjuns și declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererilor privind radierea și înregistrarea de mențiuni în carnetul de muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea s-a angajat la intimată începând cu data de 1.07.2000, încheind în acest sens contractul individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. 21717/B/1.07.2000. La data de 5.06.2001, intimata a emis decizia nr. 14/1.06.2001, prin care modifică unilateral contractul de muncă al contestatoarei începând cu data de 1.06.2001.
Anterior emiterii acestei decizii, sub nr. 25412/B/25.05.2001, părțile din prezentul contract semnaseră un nou contract individual de muncă, în care nu era prevăzută durata timpului de lucru.
Potrivit art. 41 alin. 1 Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților. În cauză, prin contractul înregistrat la ITM nu se prevede nimic asupra duratei timpului de lucru, iar decizia nr. 14/1.06.2001 este lovită de nulitate absolută, prevederile ei contravenind dispozițiilor art. 41 alin. 1 Codul Muncii, în acest sens dispunându-se anularea ei, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, prin obligarea intimatei să vireze la bugetul de stat contribuțiile aferente drepturilor salariale ale reclamantei corespunzătore contractului de muncă cu normă întreagă pentru perioada 1.07.2000-1.09.2007.
Având în vedere că, potrivit expertizelor grafologice administrate în cauză, atât contractul de muncă nr. 25412/25.05.2001, cât și actul adițional nr. 2/1.03.2007 au fost semnate de reclamantă, nu pot fi primite criticile acesteia în legătură cu semnarea ei în fals și, prin urmare, cererea sa de constatare a nulității acestor acte a fost respinsă.
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 92/1976, cererile în legătură cu completarea și rectificarea mențiunilor în carnetul de muncă sunt de competența judecătoriei în primă instanță, motive pentru care a fost disjunsă și declinată în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a acestor cereri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta - SRL
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, se susține că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică.
Astfel, instanța face referire la art. 41 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, situație în care nu se poate reproșa recurentei că a încălcat, în luna iunie 2001, un text de lege ce urma să apară în anul 2003.
Nu corespunde realității nici motivarea că prin, decizia nelegal anulată, s-a modificat contractul de muncă prin care părțile au convenit ca reclamanta să lucreze normă, stabilindu-se salariul de 1.400.000 lei, reprezentând J din salariul minim pe economie. Decizia nr. 14/1.06.2001 a fost întocmită la cererea ITM. Acest contract a și fost confirmat de ambele părți, prin actul adițional nr. 1 din 2.01.2007, pe care instanța a omis să îl analizeze. Instanța nu a avut în vedere nici actul adițional nr. 2 din 1.03.2007, prin care a fost modificată norma de încadrare la normă întreagă și a fost majorat salariul tarifar la 440 lei, cele două acte adiționale confirmând că în perioada 1.06.2001-1.0.2007 reclamanta a fost încadrată cu o J de normă, a lucrat 4 ore pe zi și a fost plătită pentru munca depusă.
Reclamanta a contestat semnătura de pe cele trei acte menționate, însă expertizele efectuate la cererea sa au confirmat că semnăturile aparțin reclamantei, însă instanța a omis să analizeze și actul adițional din 2.01.2007.
Mai susține recurenta că hotărârea este nelegală, deoarece instanța avea obligația să se pronunțe cu privire la excepția tardivității acțiunii prin care se solicita constatarea nulității contractului individual de muncă 25412/25.05.2001, avându-se în vedere dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. d Codul Muncii și faptul că se putea solicita constatarea nulității clauzei privind norma de muncă până cel mai târziu 1.03.2007.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului, arătând, în esență, că și-a desfășurat activitatea la recurentă în baza unui singur contract de muncă, înregistrat la ITM sub nr. 21717/1.07.2000, contractul încheiat ulterior fiind fictiv.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM la nr. 21717/B/1.07.2000, intimata a fost salariata recurentei - SRL I pe durată nedeterminată, începând cu data de 1.07.2000, pe postul de foto-copiator cu normă întreagă de 8 ore. În carnetul de muncă al intimatei se menționează că aceasta a devenit angajata recurentei la data de 1.06.2001, conform contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. 25412/B/25.05.2001. Din examinarea acestui contract, rezultă că intimata a fost salariata recurentei pe același post de foto copiator, pe durată nedeterminată, cu un salariu lunar de 1.400.000 lei.
În carnetul de muncă, se mai menționează că, tot cu începere de la data de 1.06.2001, se modifică norma de lucru de la 1/1 la normă, salariul intimatei fiind de 1.400.000 lei, conform deciziei nr. 14/1.06.2001 emisă de recurentă, dar și că, începând cu aceeași dată, 1.06.2001, salariul s-a majorat la 1.516.060 lei.
Începând cu data de 1.01.2007, conform actului adițional nr. 1 din 2.01.2007, contractul individual de muncă înregistrat la nr. 25412/1.06.2001 a fost modificat, în sensul că s-a majorat salariul tarifar de încadrare de la 1850 lei, la 220 lei (1/2 normă), conform prevederilor CCM la nivel național 2007-2010.
Prin actul adițional nr. 2 din 1.03.2007, se modifică, începând cu data de 1.03.2007, același contract individual de muncă, respectiv norma de încadrare din (4 h/zi), la normă întreagă (8 h/zi) și salariul tarifar de încadrare, de la 220 lei, la 440 lei.
Din această enumerare a contractelor individuale de muncă și a actelor adiționale încheiate de părți, se constată, în primul rând, că cel de-al doilea contract individual de muncă, înregistrat la ITM cu nr. 25412 din 25.05.2001, modificat ulterior prin cele două acte adiționale, a fost încheiat în condițiile în care între părți exista încheiat un alt contract individual de muncă, înregistrat la ITM cu nr. 21717 din 1.07.2000. Ambele contracte privesc același post, de foto-copiator, iar recurenta, căreia îi revine sarcina probei, nu a făcut dovada încetării primului contract, încheiat pe durată nedeterminată, în una din modalitățile prevăzute de lege, condiții în care intimata a continuat să presteze munca în baza acestui contract individual de muncă, ce prevedea o durată a timpului de lucru de 8 ore/zi.
În aceste condiții, decizia nr. 14/1.06.2001 emisă de recurentă, prin care se modifică unilateral unul dintre elementele esențiale ale contractului individual de muncă, respectiv durata timpului de lucru, este nelegală. Mai mult, prin acest act unilateral al angajatorului se modifică o clauză contractuală în aceeași zi în care intimata ar fi devenit salariata recurentei, conform unui contract individual de muncă încheiat de părți și înregistrat la ITM, deși între aceleași părți își producea efectele un alt contract individual de muncă, încheiat anterior și, de asemenea, înregistrat la ITM, dar nemenționat în carnetul de muncă al intimatei.
Este adevărat că prima instanță a reținut, ca temei de drept, dispozițiile art. 41 alin. 1 Codul Muncii, evident Codul Muncii în vigoare la data pronunțării hotărârii, Legea nr. 53/2003, deși, la data la care a fost emisă decizia anulată, era în vigoare fostul Cod al muncii, Legea nr. 10/1972. Aceasta nu înseamnă că, la data de 1.06.2001, Codul Muncii în vigoare permitea modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, în acest sens fiind dispozițiile art. 19 lit. c din Legea nr. 10/1972, conform cărora persoana încadrată are dreptul principal de a i se asigura stabilitatea în muncă, contractul de muncă neputând să fie modificat decât în cazurile prevăzute de lege. Recurenta nu a făcut dovada că reducerea normei de lucru a intimatei la a fost prevăzută de lege.
În ceea ce privește "omisiunea" primei instanțe de a analiza actul adițional din 2.01.2007, se constată că intimata nu a investit instanța cu cerere în constatarea nulității acestui act. Dacă recurenta are în vedere valoarea probatorie a acestui înscris, Curtea reia cele reținute mai sus, în sensul că, prin acest act adițional, ca și prin actul adițional ulterior, s-a modificat un contract individual de muncă, deși părților le era aplicabil un alt contract individual de muncă, preexistent, care își producea efectele.
Se mai reține că prima instanță nu s-a pronunțat explicit asupra tardivității introducerii cererii privind constarea nulității contractului de muncă înregistrat sub nr. 25412/B/25.05.2001, însă, soluționând fondul acestei cereri formulate de intimată, a considerat, în mod corect, că cererea a fost formulată în termen. Astfel, potrivit art. 283 alin. 1 lit. d Codul Muncii, cererea privind constatarea nulității unui contract individual de muncă ori ale unor clauze ale acestuia poate fi formulată pe toată durata existenței contractului. Intimata nu a solicitat să se constate nulitatea clauzei privind norma de muncă, normă care nici nu este menționată în contractul înregistrat sub nr. 25412/B/25.05.2001, ci nulitatea întregului contract, care exista la data formulării acțiunii.
În consecință, față de considerentele expuse, care se substituie parțial considerentelor primei instanțe, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta I împotriva sentinței civile nr. 1719 din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored./
2 ex.
14.04.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Asupra recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
23 Martie 2009
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
| ← Conflict de muncă. Decizia 2909/2008. Curtea de Apel Timisoara | Contestație decizie de sancționare. Decizia 22/2009. Curtea... → |
|---|
