Conflict de muncă. Decizia 217/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 217/2009
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - JUDECĂTOR 3: Victor
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul, având ca obiect conflict de muncă, împotriva sentinței civile nr.1262/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul reclamant asistat de avocat și consilier juridic pentru intimata pârâtă BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ " ".
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei pârâte, din care un exemplar se comunică cu mandatarul recurentului reclamant.
Mandatarul recurentului reclamant depune la dosar note de ședință și adeverințe medicale în justificarea daunelor morale solicitate.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru studierea actelor depuse la acest termen.
Instanța constată că nu se impune acordarea unui nou termen de judecată întrucât actele depuse la dosar sunt copii certificate medicale și bilet de ieșire din spital.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul recurentului reclamant solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată, pentru motivele formulate în scris, pe care le susține și oral. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei pârâte BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ " " solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta Biblioteca Județeană " " la acordarea unui număr de 15 zile de concediu de odihnă neîntrerupte pentru refacerea capacității de muncă, plata sumei de 36.108 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând venituri neachitate, acordarea unui număr de 3 zile libere având în vedere calitatea sa de lider sindical, plata sumei de 120.000 lei cu titlu de daune morale și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a solicitat, în esență, că în calitatea sa de angajat al pârâtei avea dreptul de 15 zile concediu de odihnă neîntrerupt, cât și 3 zile pentru desfășurarea activității sindicale, însă aceste drepturi i-au fost încălcate, astfel a fost întrerupt concediul de odihnă fiind rechemat din concediu de odihnă, iar cele 3 zile nu i s-au acordat.
Așa fiind, nu s-a putut prezenta la un concurs în vederea ocupării unui post mult mai bine plătit.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii arătând că reclamantul a fost chemat din concediu de odihnă pentru îndeplinirea unor atribuții de serviciu, iar contrar susținerilor sale, cel 3 zile libere pentru activitatea sindicală i-au fost acordate.
Cât privește daunele morale, s-a arătat că acestea sunt nedovedite și sunt formulate în scop de șicană, iar drepturile salariale solicitate s-a arătat că participarea la un concurs de ocuparea unui post nu garantează promovarea acestuia.
Prin sentința civilă nr.1003/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoaraa fost respinsă acțiunea reclamantului.
Prin decizia civilă nr.165/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIAa fost admis recursul reclamantului și casată sentința atacată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Hunedoara sub nr-.
Reclamantul și-a precizat acțiunea în ceea ce privește acordarea celor 3 zile libere în conformitate cu contractul colectiv de muncă, având în vedere calitatea sa de membru de sindicat, în sensul că inițial a solicitat acordarea celor 3 zile libere corespunzător anului 2007, dar judecarea procesului s-a prelungit, a solicitat ca aceste 3 zile libere să fie acordate în cursul anului 2008.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform cu art.285 Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.1262/LM/2008pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- s-a respins acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul împotriva pârâtei Biblioteca Județeană " "
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că cererea de concediu de odihnă a reclamantului a fost aprobată sub rezerva revenirii la serviciu în vederea organizării ședinței Asociației bibliotecarilor - Filiala D, fiind respectate condițiile de ambele părți, așa încât s-a considerat că au fost respectate prevederile art.146 alin.2 Codul muncii.
Cele 3 zile de concediu pentru activitatea sindicală s-a reținut că i-au fost acordate și au și fost efectuate de reclamant.
Acordarea însă a celor 3 zile aferente activității sindicale din anul 2007, în cursul anului 2008, s-a apreciat ca fiind fără suport legal.
Nedovedirea întinderii prejudiciului încercat, precum și faptul că drepturile sale au fost încălcate, au condus la respingerea cererii de acordare a daunelor materiale și morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii sale
În expunerea de motive invocă dispozițiile art.146 alin.2 Codul muncii, arătând că rechemarea din concediu impune 2 condiții: pe perioada concediului să intervină un caz de forță majoră sau interese urgente și chemarea să fie făcută pentru o activitate la locul de muncă. Ori, cele 2 condiții nu au fost îndeplinite de intimată.
Susține apoi că nu avea printre atribuții organizarea ședințelor Asociației naționale a bibliotecarilor și bibliotecilor publice din România - Filiala H și că în perioada 16 - 19 aprilie 2007 nici nu s-a organizat o astfel de ședință.
În concluzie, susține că pârâta nu s-a aflat niciun moment într-un caz de forță majoră sau urgență care să impună rechemarea sa din concediu și că acest fapt este interzis de legislația muncii.
Mai arată că nu și-a dat niciodată acordul pentru întreruperea concediului legal de odihnă și că se impune obligarea intimatei la a-i acorda un număr de 15 zile de concediu de odihnă neîntrerupte pentru refacerea capacității de muncă, corespunzător anului 2007.
Pentru faptul că a fost singurul angajat al intimatei căruia i-a fost condiționat dreptul la odihnă anual, a concluzionat că în privința sa există o tentă de discriminare.
În privința celor 3 zile libere solicitate în 2007 în virtutea calității sale de membru de sindicat, arată că este singura persoană din unitate căreia nu i s-a acordat nici măcar o zi liberă, așa cum a solicitat pentru 28.05.2008.
Momentul și motivul la care a solicitat acea zi liberă îl constituia concursul pentru ocuparea postului de administrator în domeniul informării, comunicării și media, organizat de Oficiul European de Selecție a Personalului (), la care era înscris și programat în data de 28.05.2007.
Nefiindu-i aprobată acea zi liberă, susține că a fost nevoit să se retragă din concurs, organizatorii anulându-i participarea.
Arată apoi că ne aflăm în situația similară zilelor de concediu de odihnă, putându-i fi acordate și în anul următor și că nu are nicio culpă în neexecutarea lor în anul 2007.
Daunele materiale le motivează ca fiind salariul de bază pe care l-ar fi încasat (4012 euro), dacă ar fi participat la concursul din 28.05.2007, astfel că suma totală se ridică la 36.108 euro, în condițiile în care contractul s-ar fi semnat pentru 9 luni.
Daunele morale, se susține, constau în prejudiciul suferit ca urmare a încălcării drepturilor de care a făcut vorbire, de către intimată și îl evaluează la 120.000 lei.
În drept invocă art.299 și urm. Cod pr.civilă.
Prin întâmpinare (12-15), intimata Biblioteca Județeană " " H - Das olicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul a depus note de ședință (20-.22).
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursul de față ca nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art.312 Cod pr.civilă pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Recurentul invocă în susținerea primului motiv de recurs dispozițiile art.146 (2) Codul muncii care statuează că:
"Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihnă în caz de forță majoră sau pentru interese urgente care impun prezența salariatului la locul de muncă. În acest caz angajatorul are obligația de a suporta toate cheltuielile salariatului și ale familiei sale, necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum și eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă."
În calitatea sa de bibliotecar la Secția Împrumut Adulți a intimatei Biblioteca Județeană " " H - D, așa cum rezultă din depus la dosarul de fond nr- la fila 8, recurentul a solicitat prin cererea din data de 4.04.2007 (18) efectuarea concediului de odihnă din data de 10.04.2007 până la 30.04.2007.
Cererea a fost aprobată de conducerea unității, cu precizarea că în perioada 16-19 aprilie salariatul va reveni la serviciu pentru organizarea ședinței Asociației bibliotecarilor - Filiala
Dintr-un început trebuie clarificată natura juridică a acestei "precizări" făcută pe cererea de concediu.
În mod eronat susține recurentul împrejurarea că ne aflăm în prezența instituției "rechemării din concediul de odihnă" pentru că, pe de o parte, într-adevăr nu a fost vorba despre un caz de forță majoră sau interese urgente, așa cum și acesta a menționat, însă pe de altă parte, un aspect foarte important și care este în măsură să clarifice întreaga problematică, este acela că rechemarea impune ca ea să se realizeze în timpul efectuării concediului de odihnă.
Ori în speță nu poate fi vorba de o rechemare, câtă vreme, încă de la data formulării cererii de concediu și anterior începerii executării lui, reclamantul a luat la cunoștință despre faptul că în timpul acestuia pentru 3 zile trebuie să fie prezent în unitate. Deci, atâta timp cât a acceptat și a efectuat în aceste condiții respectivele zile de concediu de odihnă, fără a solicita cheltuielile sale necesare revenirii la locul de muncă, este clar că nu ne aflăm sub incidența dispozițiilor art.146 (2) Codul muncii.
Mai mult decât atât, deși invocă motive de discriminare pentru modul în care i s-a aprobat efectuarea concediului de odihnă, trebuie spus că acestea nu subzistă câtă vreme angajatul a formulat cererea de concediu doar cu 6 zile înainte de începerea derulării lui și nu la sfârșitul anului calendaristic anterior așa cum prevăd dispozițiile art.143 (1) teza finală Codul muncii.
Dacă recurentul ar fi respectat, din punctul său de vedere toate dispozițiile legale referitoare la concediul de odihnă anual prevăzute la capitolul III secțiunea I a Codului muncii, atunci s-ar fi putut pune problema unor interpretări legate de "condiționarea" dată de unitate.
Însă atâta timp cât el însuși se face culpabil de nerespectarea prevederilor legale referitoare la programarea, aprobarea și ulterior efectuarea concediului de odihnă, nimeni nu poate imputa angajatorului faptul că, pus în fața unei cereri întocmite cu mai puțin de o săptămână înainte de începerea concediului, a realizat o anume condiționare, care dealtfel, la momentul respectiv a și fost acceptată de salariat.
Faptul că nu avea printre atribuțiile înscrise în fișa postului și pe cea privind organizarea ședinței Asociației bibliotecarilor - Filiala D nu are relevanță în acest context în condițiile în care la momentul respectiv, așa cum am mai arătat, reclamantul a acceptat fără rezerve acest fapt.
Tot pentru aceleași împrejurări nici faptul că acea activitate nu s-ar mai fi desfășurat nu constituie un motiv de admitere a primului capăt de cerere câtă vreme foarte bine puteau interveni o multitudine de cauze care să determine revocarea acelui eveniment, însă, repetăm, angajatul a acceptat acea stare de lucruri.
Dealtfel, cererea de efectuare a unui număr de 15 zile de concediu de odihnă neîntrerupte este lipsită de finalitate cât timp pentru anul în discuție nu se contestată efectuarea întregului concediu de odihnă, așa încât efectuarea încă o dată a zilelor de concediu ar fi nelegală.
Critica referitoare la cele 3 zile libere, în conformitate cu, având în vedere calitatea sa de membru de sindicat este de asemenea nefondată. Aceasta pentru că, pe de o parte, așa cum corect a reținut și instanța de fond, conform înscrisului de la fila 24 recurentului i s-au aprobat conform cererii din 11.12.2007 zilele de 27,28 și 31 decembrie 2007 ca "zile sindicat" și le-a și efectuat, iar pe de altă parte, efectuarea lor în 2008 nu are corespondent în lege, întrucât dispozițiile art.141 Codul muncii și ale aplicabil nu permit ca pentru activitatea sindicală, prin excepție, zilele libere să se transfere în ceea ce privește executarea în anul următor.
Cererea sa de zi liberă în data de 28.05.2007 în mod corect nu a fost soluționată favorabil pentru că dacă legea îți permite acordarea de zile libere pentru activitatea sindicală, ele trebuie fructificate în acest scop și nu pentru participarea la concursul pentru ocuparea postului de administrator în domeniul informării, comunicării și media, organizat de Oficiul European de Selecție a Personalului (), cum s-a întâmplat în cazul de față.
Pentru astfel de activități ce constituie rezolvarea până la urmă a unei situații personale, reclamantul putea eventual solicita concediu fără plată în baza art.148 Codul muncii și nu alte drepturi ce exced cadrului legal.
Ca o consecință a respingerii primelor 2 capete de cerere, se vor respinge și cele referitoare la acordarea de despăgubiri materiale și morale.
Recurentul nu a făcut dovada și nu există certitudinea că dacă ar fi participat la concursul din 28.05.2007 ar fi și promovat și, mai mult, ar fi fost angajat, salarizat conform susținerilor și menținut pe post pentru un interval de 9 luni, iar intimatei nu i se poate reține nicio culpă din această perspectivă.
Pentru aceleași considerente, recurentului nu i se cuvin nici daunele morale solicitate, în speță neputându-se vorbi de discriminare sau un presupus prejudiciu psihic.
Față de toate aceste aspecte, hotărârea instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, urmând a fi menținută ca legală și temeinică.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
(continuarea deciziei civile nr.217/2009)
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1262/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Thred. 2ex.
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 161/2009. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 675/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
