Contestație decizie de sancționare. Decizia 161/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 161
Ședința publică de la 03 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Compania Națională de Ferate - Sucursala Regională Ferate I împotriva sentinței civile 1933 din 26.11.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurenta Compania Națională de Ferate - Sucursala Regională Ferate I, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul, întâmpinare comunicată recurentei Compania Națională de Ferate - Sucursala Regională Ferate S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Consilierul juridic pentru recurenta Compania Națională de Ferate - Sucursala Regională Ferate I depune delegație la dosar. Arată că au primit întâmpinarea și că nu au de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurenta Compania Națională de Ferate - Sucursala Regională Ferate I solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr-, contestatorul a chemat în judecată pe intimata Compania Națională de Ferate CFR SA - Sucursala Regională de Ferate I solicitând anularea sau constatarea nulității deciziei nr. 1.8.M/303/ 4.07.2008.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că, prin decizia contestată, s-a dispus eliberarea sa din funcția de șef serviciu I la Tehnică-Serviciul RK Investiții și trecerea în funcția de diriginte șantier I la Tehnică-Biroul de șantier.
A mai arătat contestatorul că în funcția din care a fost eliberat a fost încadrat prin act adițional la contractul de muncă, îndeplinindu-și conștiincios sarcinile de serviciu, condiții în care intimata, prin măsura dispusă, a încălcat prevederile art. 3 și 8 Codul muncii.
A susținut contestatorul că principiul consensualismului ar trebui să domine executarea contractului de muncă, drepturile și obligațiile părților fiind stabilite prin negociere, potrivit art. 37 Codul muncii.
Contestatorul a invocat și excepția nulității absolute a deciziei, deoarece angajatorul nu a respectat condițiile de formă și de fond, decizia nu este motivată în fapt și în drept și nu este indicat termenul legal în care poate fi contestată și instanța competentă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației, arătând că decizia contestată nu este una de sancționare disciplinară, astfel că nu trebuie respectate dispozițiile art. 268 Codul muncii.
Decizia este una de eliberare din funcție, în perfectă concordanță cu principiul fundamental de drept al simetriei formei actelor juridice. Contestatorul a dobândit funcția în baza deciziei de numire în funcție, iar eliberarea a avut loc prin decizie simetrică.
În Codul muncii nu există dispoziții care să interzică expres posibilitatea numirii și a eliberării din funcții de conducere, astfel că se impune respectarea dispozițiilor contractelor colective de muncă și altor acte interne. Directorul general are competența de a aproba mișcările de personal și de a aviza numirea și eliberarea din funcțiile de conducere.
Intimata a invocat și art. 39 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2008, arătând că, deși contestatorul a refuzat să semneze actul adițional, acesta a prestat munca specifică noii funcții încă de la data emiterii deciziei, acceptând noua funcție și valabilitatea clauzelor actului adițional.
Contestatorul a formulat cerere completatoare solicitând anularea actului adițional nr. 1.8.M/304/4.07.2008, obligarea angajatorului la repunerea în funcția deținută anterior și plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale achitate și cele cuvenite, cu cheltuieli de judecată.
Părțile au depus copii de pe înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1933 din 26 noiembrie 2008, Tribunalul Iașia respins excepția nulității absolute a deciziei invocată de contestator.
A admis în parte contestația, astfel cum a fost completată, formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Ferate CFR SA - Sucursala Regională de Ferate
A anulat decizia nr. 1.8.M/303/4.07.2008 emisă de intimată și actul adițional nr. 1.8.M/304/4.07.2008 și a obligat intimata să îl repună pe contestator în funcția de șef serviciu I în cadrul Diviziei Tehnice-Serviciul RK Investiții, avută anterior emiterii deciziei nr. 1.8.M/303/4.07.2008.
A obligat intimata să achite contestatorului drepturile bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele care i s-ar fi cuvenit pentru funcția de șef serviciu I, începând cu data de 4.07.2008 și până la data repunerii în funcție.
A respins cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Este neîntemeiată și va fi respinsă excepția nulității deciziei contestate invocată de contestator, având în vedere faptul că decizia nr. 1.8.M/303/4.07.2008 nu este o decizie de sancționare disciplinară.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin decizia nr. 1.8.H/119/1.04.2003 emisă de intimată, contestatorul a fost numit în funcția de șef serviciu I la Regionala CFR I- Tehnică-Serviciul Investiții, începând cu data de 1.04.2003, pe o perioadă de probă de 6 luni. În același sens, părțile au încheiat și actul adițional la contractul individual de muncă nr. 1.8.H/119/2003. Ulterior, prin decizia nr. 1.8.H/314/6.11.2003, contestatorul a fost definitivat în această funcție.
Prin decizia nr. 1.8.M/303/4.07.2008 emisă de intimată, s-a dispus eliberarea contestatorului din funcția de șef serviciu I în cadrul Diviziei Tehnice-Serviciul RK Investiții începând cu data de 4.07.2008 și numirea acestuia în funcția de diriginte de șantier I la Tehnică-Biroul -Șantier. Urmare a acestei decizii, intimata a întocmit actul adițional la contractul individual de muncă nr. 1.8.M/304/4.07.2008, care nu a fost semnat de contestator.
Față de dispozițiile art. 41 alin. 1, 2 și 3 Codul muncii, s-a constatat că intimata a dispus modificarea unilaterală a contractului individual de muncă al contestatoarei, respectiv a două elemente ale contractului: felul muncii și locul muncii. Având în vedere că intimata nu a făcut dovada existența vreuneia dintre situațiile prevăzute la art. 42-28 Codul muncii, pentru a justifica măsura modificării unilaterale a contractului individual de muncă, instanța a constatat că decizia nr. 1.8.M/303/4.07.2008 este nelegală.
Susținerile intimatei, referitoare la faptul că atât timp cât numirea în funcție s-a făcut printr-o decizie, este normal ca și eliberarea din funcție să se facă tot printr-o decizie, sunt neîntemeiate. Reclamantul a fost numit în funcție prin decizie, însă la acea dată părțile au încheiat un act adițional la contractul individual de muncă, semnat de ambele părți.
Este întemeiată cererea contestatorului de anulare a actului adițional nr. 1.8.M/304/4.07.2008, având în vedere faptul că decizia în baza căreia a fost întocmit este nelegală. Contestatorul a prestat activitatea specifică noii sale funcții ca urmare a emiterii deciziei, un act adițional nesemnat de ambele părți neputând să producă efecte juridice.
În consecință, se va anula această decizie și actul adițional, iar intimata va fi obligată să îl repună pe contestator în funcția avută anterior și să-i achite drepturile bănești reprezentând diferența de drepturi salariale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, intimata Compania Națională de Ferate CFR SA - Sucursala Regională de Ferate
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299 alin. 1 Cod proc. civilă, se susține, în primul rând, că instanța nu s-a pronunțat cu privire la apărările recurentei, mai ales cu privire la dispozițiile art. 39 alin. 14 din CCM aplicabil, întrucât Codul muncii nu cuprinde dispoziții cu privire la emiterea deciziilor de eliberare din funcții de conducere.
Mai solicită recurenta să se respingă excepția nulității absolute a deciziei și arată că aprecierea din motivele contestației privind unificarea unilaterală a contractului individual de muncă este nefondată. Decizia de eliberare dintr-o funcție de conducere este în perfectă concordanță cu principiul fundamental de drept al simetriei formei actelor juridice, contestatoarea dobândind funcția în baza unei decizii de numire.
Consideră recurenta că instanța poate aprecia caracterul neesențial al modificărilor intervenite, iar în condițiile actuale angajatorul nu poate fi blocat în utilizarea salariaților din subordinea sa. Codul muncii nu interzice numirea în funcții de conducere și eliberarea din acele funcții, așa că se impune respectarea reglementărilor contractului colectiv de muncă și ale celorlalte acte interne ale angajatorului.
Recurenta mai invocă și prevederile art. 39 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă al CN CF CFR SA pe anii 2007-2008 și susține că, o dată încadrată în muncă, persoana aderă la un statut prestabilit, dându-și consimțământul general și prealabil.
Cu privire la drepturile salariale, recurenta consideră că nu datorează contestatorului nimic în plus față de drepturile primite pentru munca prestată la zi.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul - a solicitat respingerea recursului, arătând, în esență, că modificarea unilaterală a contractului de muncă poate fi dispusă exclusiv în situațiile strict prevăzute de lege.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă în conformitate cu prevederile art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Executarea contractului individual de muncă este guvernată de principiul stabilității în muncă, ceea ce presupune că modificarea lui poate interveni numai prin acordul părților, așa cum prevede art. 41 alin. 1 Codul muncii. Modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă cu titlu de excepție, numai în cazurile și în condițiile prevăzute de Codul muncii în art. 42-48, respectiv delegare, detașare sau modificare temporară a locului și felului muncii.
Prin decizia nr. 1.8.H/119 din 1.04.2003 emisă de recurentă, intimatul contestator a fost numit în funcția de șef serviciu I în cadrul Regionalei CFR I- Tehnică-Serviciul RK Investiții, pe o perioadă de probă de 6 luni, însă modificarea felului muncii prestate de intimat nu a avut loc în baza acestei decizii, care este un act unilateral al angajatorului, ci în baza actului adițional la contractul individual de muncă nr. 1.8.H/119/2003, semnat de ambele părți. Contestatorul a fost definitivat în această funcție, ca urmare a expirării perioadei de probă, conform deciziei nr. 1.8.H/314/6.11.2003. Prin urmare, "numirea" într-o funcție de conducere, pe perioadă nedeterminată, reprezintă o modificare unilaterală a contractului individual de muncă al intimatului realizată prin acordul părților, permisă de Codul muncii.
În condițiile în care intimatul a refuzat să semneze actul adițional la contractul individual de muncă nr. 1.8.M/304/4.07.2008, prin care se modificau felul muncii, din șef serviciu I, în diriginte de șantier I, și locul de muncă, de la Tehnică-Serviciul RK Investiții, la Tehnică-Biroul de șantier, decizia nr. 1.8.M/303/4.07.2008 emisă de directorul Sucursalei Regionale de Ferate I, în baza competențelor acordate prin Regulamentul de Organizare și Funcționare al Companiei Naționale de Ferate SA, este un act unilateral, de modificare a contractului individual de muncă al intimatului. Acest act, prin care intimatul a fost "eliberat" din funcția de șef serviciu I în cadrul Diviziei Tehnice-Serviciul RK Investiții și a fost "trecut" în funcția de diriginte de șantier I la Tehnică-Biroul de șantier, nu a fost emis în cazurile și condițiile prevăzute de Codul muncii, care permit, cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă. Nelegalitatea acestei decizii, așa cum a fost constatată de prima instanță, prin raportare la prevederile Codului muncii, nu este acoperită prin regulamente de organizare și funcționare ori prin dispoziții ale directorului general, invocate de recurentă. Și în Contractul colectiv de muncă al CN CF CFR SA pe anii 2007-2008, invocat de asemenea de recurentă, se prevede, în art. 39 alin. 7, că modificarea contractului individual de muncă poate avea loc prin acordul părților sau din inițiativa uneia dintre părți, în cazurile prevăzute de lege.
În ceea ce privește art. 39 alin. 14 din Contractul colectiv de muncă al CN CF CFR SA pe anii 2007-2008, asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat, conform susținerilor recurentei, se constată că această prevedere este aplicabilă în cazul în care clauzele actului adițional respectă contractul colectiv de muncă. Chiar dacă intimatul a acceptat să presteze munca de diriginte de șantier I, clauzele actului adițional prin care s-au modificat două dintre elementele contractului individual de muncă al intimatului, respectiv felul muncii și locul muncii, nu sunt valabile deoarece nu respectă contractul colectiv de muncă, care prevede în mod expres, așa cum s-a arătat, că modificarea contractului individual de muncă din inițiativa unei părți poate avea loc doar în cazurile prevăzute de lege.
Plata diferențelor de drepturi salariale, chiar dacă intimatul prestat munca de diriginte de șantier I, se impune ca efect al repunerii părților în situația anterioară emiterii actului nelegal, anulat de instanța de fond.
Prin cererea de recurs, recurenta face referiri și la excepția nulității absolute a deciziei, despre care afirmă că nu este o decizie de sancționare, și la "motivele contestației", solicitând respingerea acestei excepții.
Este evident că aceste "critici"nu pot fi examinate de instanța de recurs, în condițiile în care, prin sentința recurată, excepția nulității absolute a fost respinsă, reținându-se că decizia contestată nu este o decizie de sancționare.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de CN CF CFR SA B - Sucursala regională CF I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1933/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored./
2 ex.
16.03.2009
Tribunalul Iași:
-
- -
Asupra recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
08 Martie 2009
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
| ← Conflict de muncă. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Iasi | Conflict de muncă. Decizia 217/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
