Conflict de muncă. Decizia 226/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE
de muncă și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 226
Ședința publică din 19 februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: DR. - -
JUDECĂTOR 1: Carmen Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul - recurent împotriva sentinței civile nr.409/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta - intimată - Reșița, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor așa cum prevede art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată procesul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
În deliberare asupra recursului constată următoarele:
Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu - Reșița SA, obligarea acestei societăți la închiderea carnetului său de muncă la zi cu toate modificările survenite, inclusiv cu menționarea deciziei nr.306/11.09.2007, emisă în baza dispozițiilor art.65 alin.1 din Codul muncii, având ca obiect concedierea sa începând cu data de 01.10.2007, obligarea pârâtei la achitarea contravalorii sumei de 50 lei reprezentând costul carburantului folosit la deplasările numeroase făcute cu mașina personală de la domiciliu la sediul societății pentru ridicarea carnetului de muncă începând cu data de 01.10.2007 și până la 09.10.2007, obligarea pârâtei la achitarea contravalorii medicamentelor de inimă ce îi sunt prescrise, fiind nevoit să de interneze în spital din pricina umilințelor la care a fost supus de societate. A mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale pentru prejudiciul fizic, psihic și imagine adus familiei sale de către conducerea acestei societăți și de către șeful pazei și pentru faptul că i s-a îngrădit dreptul de a putea participa la concursul organizat de - Reșița la data de 15.10.2007 pentru postul de director executiv mecano - energetic.
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând, a se dispune ca Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă să-i primească și să-i înregistreze dosarul în termenul legal de depunere - 30.10.2007, în vederea obținerii plăților compensatorii, dat fiind faptul că după această dată nu se mai pot înregistra dosare.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că întrucât nu a reușit să-și rezolve problemele cu conducerea societății, pe cale amiabilă, în baza dispozițiilor art.3 teza II din Legea nr.168/1999 actualizată, a formulat cererea de chemare în judecată.
Conform atribuțiilor din fișa postului, după primirea deciziei nr.306/11.09.2007 și împreună cu încă doi colegi, au hotărât să efectueze inventarul magaziei unde era depozitată sârma de bobinaj.
La data de 18.09.2007, în urma deschiderii ușii, s-a constatat dispariția unei cantități de sârmă de bobinaj. Ulterior s-a sigilat magazia, iar în perioada 24 -26.09.2007 a întocmit și încheiat actul de custodie între magazioner și 400.
De asemenea, a mai menționat că în data de 05.10.2007 a fost informat că are dreptul să primească cartea de muncă cu condiția semnării unui angajament care să acopere contravaloarea sârmei dispărute și prin care de fapt să-și recunoască vinovăția, subliniind că prin refuzul nejustificat al pârâtei de a-i elibera cartea de muncă, i s-a agravat starea de sănătate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a arătat că pretențiile reclamantului sunt nejustificate, întrucât începând cu data de 01.10.2007, carnetul de muncă al acestuia a fost închis în baza deciziei nr.306/11.09.2007.
A mai arătat că bunurile proprietatea societății au dispărut în perioada în care reclamantul le avea în custodie, iar prin adresa nr.1905/25.10. 2007, i s-a comunicat reclamantului să se prezinte să-și ridice carnetul de muncă.
Referitor la contravalorii combustibilului folosit la deplasările făcute pentru a-și ridica carnetul de muncă, pârâta a arătat că reclamantul se face vinovat de situație pentru că trebuia să predea bunurile ce le avea în custodie înainte de încetarea raporturilor de muncă, iar cu privire la petitul referitor la obligarea la plata contravalorii medicamentelor, nu există legătură de cauzalitate între pretinsa faptă ilicită și prejudiciu, nejustificat fiind și capătul de cerere privind obligarea sa la plata daunelor morale solicitate de reclamant.
Prin sentința civilă nr.409/14.10.2007 a Tribunalului C - S, s-a admis în parte acțiunea, așa cum a fost formulată și precizată de reclamant, obligând pârâta să elibereze reclamantului, carnetul de muncă și respingând celelalte pretenții formulate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit deciziei nr.306/11.09.2007, emisă de pârâtă, raporturile juridice de muncă ale reclamantului au încetat, în baza art.65 alin.1 din Codul muncii, începând cu data de 01.10.2007, pârâta efectuând înscrierile în carnetul al reclamantului. Întrucât pârâta nu s-a conformat dispozițiilor art.4 alin.2 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, și câtă vreme nu a făcut dovada efectivă a expedierii acestei adrese către reclamant pentru a se prezenta să-și ridice carnetul, s-a constat întemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la eliberarea carnetului de muncă.
Celelalte pretenții au fost respinse cu motivarea nedovedirii acestora, în baza art.1169 Cod civil, dar și a inexistenței unei legături de cauzalitate între fapte și pretinsul prejudiciu, și care ar fi impus obligația reparării.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul admiterii doar în parte a acțiunii deși pârâta a refuzat în mod nejustificat să-i elibereze carnetul de muncă, sens în care a efectuat numeroase deplasări cu mașina personală la sediul pârâtei, iar prin această atitudine de refuz a documentului care să-i ateste activitatea desfășurată și vechimea în muncă, a fost îngrădit și lipsit de posibilitatea de a participa la concursul organizat pentru ocuparea postului de director executiv la Reșița.
A mai invocat recurentul că greșit s-a respins și petitul privind plata cheltuielilor necesare îngrijirii sale medicale, motivat de faptul că nu a făcut dovada contravalorii acestora, respectiv a legăturii de cauzalitate între pretinsa faptă ilicită și prejudiciu, însă nu a luat în considerare faptul că până la apariția situației care a generat litigiul, el nu a mai fost internat pentru afecțiunile precizate, acestea ivindu-se în condițiile prezentate și în acțiunea introductivă.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii.
În drept, reclamantul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.7, pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
La data de 19.02.2008, reclamantul a depus la dosar o completare a motivelor de recurs, solicitând și acordarea drepturilor bănești reprezentând plățile compensatorii de la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Reșița, respectiv plățile compensatorii și indemnizația de șomaj pentru următoarele perioade:
01.10.2007 - 31.10.2007; 01.11.2007 - 30.11.2007; 01.12.2007 -11.12.2007.
Analizând sentința pronunțată în raport cu motivele de recurs invocate, cât și cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat.
Astfel, niciunul din motivele de recurs susținute de reclamant nu sunt întemeiate, nefiind prezente în cauză.
Cu respectarea legii, corect prima instanță a rezolvat fiecare capăt de cerere cu care reclamantul a investit-o, constatând întemeiat doar petitul referitor la obligarea unității pârâte de a elibera cartea de muncă.
Solicitarea recurentului de a i se plăti suma de 50 lei, reprezentând contravaloarea carburantului folosit la deplasările făcute cu mașina personală de la domiciliu la sediul societății, pentru ridicarea carnetului de muncă, începând cu data de 01.10.2007 și până în data de 09.10.2007, nu este întemeiată, întrucât era de datoria lui să depună diligențele necesare pentru obținerea carnetului de muncă, în calitate de salariat.
În ce privește obligarea pârâtei la plata contravalorii medicamentelor de inimă ce urmează să le ia reclamantul, în lipsa unei legături de cauzalitate între activitatea reclamată (comportamentul reprezentanților legali ai unității) și prejudiciu (respectiv înrăutățirea stării sale de sănătate), nu poate opera vinovăția societății, cererea fiind de asemenea corect respinsă.
Deși sarcina probei revenea reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 Cod civil, acesta nu a dovedit că a încercat să se înscrie la concursul organizat de - Reșița în data de 15.10.2007 pentru postul de director executiv mecano - energetic și că i s-ar fi respins cererea în lipsa carnetului de muncă, și nici că ar fi suferit un prejudiciu de imagine prin neînscrierea la concurs.
Celelalte aspecte invocate în completarea motivelor de recurs nu pot fi analizate, constituind cereri noi, formulate direct în recurs, ceea ce contravine dispozițiilor procedurale.
Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, și cum nu sunt date nici alte motive de casare, de ordine publică, ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamantului - recurent împotriva sentinței civile nr.409/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta - intimată - Reșița, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
DR.- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./26.02.2008
Tehnored.: I/ 2 ex./29.02.2008
Prima instanță:Tribunalul C - S
Jud., jud.
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1649/2008. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 720/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
