Conflict de muncă. Decizia 244/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 244
Ședința publică de la 15 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de - SRL I împotriva sentinței civile nr.1874 din 12.10.2007, intimați fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta - SRL I și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al treilea termen și că prin serviciul registratură s-au depus la dosar memorii și înscrisuri de către recurenta - SRL I și intimatul.
Avocat pentru recurenta - SRL I arată că trebuia să depună la dosar originalele registrelor, dar este în imposibilitate să facă acest lucru deoarece intimatul a ridicat înscrisurile în original și refuză să le restituie. Depune la dosar copii după procesul-verbal din 3.04.2008, decizia nr.2 din 3.04.2008 și rezoluția procurorului dată în dosarul nr.820/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași. Solicită să fie întrebat intimatul unde se află înscrisurile originale.
Instanța comunică înscrisurile depuse la dosar de recurenta - SRL I intimatului și înscrisurile depuse de acesta din urmă apărătorului recurentei - SRL Lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate părților să studieze aceste înscrisuri.
La a doua strigare a pauzei se prezintă avocat pentru recurenta - SRL I și intimatul.
Avocat pentru recurenta - SRL I arată că actele pe care le-a depus la dosar au fost desfăcute din suporți și au fost amestecate atunci când au fost cusute la dosar.
Intimatul solicită să se ia în considerare că se înscrie în fals împotriva fostului administrator și a dispozițiilor de plată. Arată că pe dispozițiile de plată sunt semnăturile administratorului, a soției acestuia și a unui alt angajat. Precizează că semnăturile sunt ale lor, dar actele sunt false. Mai arată că a depus la dosar documentele false și documentele adevărate și că în dosar sunt mai multe falsuri.
Instanța aduce la cunoștință intimatului că în cadrul procedurii civile se poate contesta scrisul sau semnătura. În cauză se contestă înscrisurile, iar pentru acest aspect se poate face o plângere separată la parchet. Constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta - SRL I solicită admiterea recursului și casarea hotărârii primei instanțe și respingerea contestației. Arată că în mod greșit instanța de fond a dispus anularea deciziei și că în motivare aceasta greșește când consideră că sunt aplicabile dispozițiile art. 60.alin.1 lit a Cod procedură civilă. Precizează că intimatul a înțeles să trimită spre societate concediul medical după ce a primit decizia de desfacere a contractului individual de muncă. Acesta a fost prezent la data de 19.07.2007 la sediul societății și nu a arătat că ar fi într-o incapacitate de muncă. Chiar a fost foarte violent, cauză care a dus la formularea unei plângeri penale pentru loviri și alte violențe. Deci la momentul convocării la societate intimatul nu a arătat că ar fi într-o incapacitate temporară de muncă. Cu privire la dispoziția de reintegrare a intimatului arată că acesta a formulat precizări și a indicat faptul că nu solicită reintegrarea în funcția avută anterior, deci instanța s-a substituit voinței contestatorului. Mai arată că administratorul a virat sumele datorate într-un cont indicat de contestator, cont ce aparține fiicei acestuia. De asemenea instanța a obligat în mod greșit societatea la plata concediului de odihnă deoarece contestatorul a primit în compensare pentru acesta sume de bani. Mai arată că dispozițiile de plată despre care se face vorbire privesc creditarea și retragerea creditării lui și plata salariilor contestatorului. Consideră că nu se poate vorbi de fals deoarece dispozițiile de plată nu au regim special. Mai precizează că dispozițiile invocate mu sunt reale și că sumele de bani se regăsesc operate la bancă în contul contestatorului. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr.- din 12.12.2007 în valoare de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Intimatul solicită respingerea recursului. Cu privire la desfacerea contractului de muncă precizează că era în incapacitate de muncă în perioada 19.07-31.07.2007, iar contractul de muncă a fost desfăcut în data de 25.07.2007. Arată că a fost prezent în data de 19.07.2007 la sediul societății deoarece a primit trei convocări pentru cercetarea administrativă, iar acolo a fost agresat, i s-au rupt hainele și i s-au spart ochelarii. Consideră că nu a primit mai mult decât a cerut. Actele adiționale false au fost întocmite fără a fi semnate de el. Mai arată că a primit corect salariul, dar din 1.01.2007 s-a introdus obligativitatea plății sporului de vechime. Nu există nicăieri dovada că s-a indicat de el contul în care s-a achitat sumele. Mai solicită să se constate că foaia de depunere nu este de la -. Trebuia să primească 1700 lei pe luna, dar pe dispoziții sunt trecute alte sume. Mai arată că în dispozițiile de plată este trecută o data de după 13 ale lunii când se plătesc impozitele și că pe o foaie este trecut depunere, iar pe alta diferență salariu. 12 din dispoziții nu se referă la salariul lui. De asemenea, avea un salariu de 737 lei, iar administratorul depune alte sume de bani mai mari. În registrul de casă a societății scrie clar când au fost ridicate salariile lui. Mai precizează că sumele sunt diferite față de cele din ordinele de plată și că recurenta nu a făcut dovada plății concediului de odihnă. De asemenea nu există o planificare a concediului de odihnă. A arătat că condica de prezență este contrafăcută, fiind trecuți în aceasta ba 6, ba 7 angajați. Societatea a făcut dispoziții de plată false ca să pară legală un ordin de plată din casă. Nu a depus la dosar nici un alt act fals sau incorect.
Avocat pentru recurenta - SRL I arată că în perioada cât a fost în concediu medical 19.07-30.07.2007, contestatorul a fost angajat la cealaltă societate unde are calitatea de administrator.
Intimatul arată că atunci când a fost desfăcut contractul de la recurentă la cealaltă societate lucra doar 2 ore. Până când avea să se pronunțe instanța pe decizia de concediere a solicitat de la să-i facă un contract de 8 ore, deoarece era posibil. Mai arată că nu i s-a plătit concediul de boală și că are la cerere de recuperare din concediu de odihnă, deci cele 8 ore nu s-au lucrat efectiv.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1874/12.10.2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr-, instanța a admis în parte contestația formulată de contestatorul - în contradictoriu cu intimata " " I, și, în consecință:
A dispus anularea deciziei nr. 47/20.07.2007 emisă de intimată.
A dispus anularea actelor adiționale nr. 11/7.12.2006 și nr. 3/01.02.2007.
A dispus reintegrarea contestatorului pe funcția deținută anterior desfacerii contractului individual de muncă, de "director general".
A obligat intimata să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 01.08.2007 și până la reintegrarea efectivă.
A obligat intimata să-i achite contestatorului drepturile salariale aferente perioadei mai 2006 - 31.03.2007.
A obligat intimata să-i acorde contestatorului concediul de odihnă neefectuat aferent anilor 2005, 2006, 2007.
A obligat intimata să vireze la bugetul de stat contribuțiile de asigurări sociale aferente drepturilor salariale datorate contestatorului.
A respins cererile contestatorului privind compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat aferent anilor 2005, 2006 și 2007 și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.04.2007 - 31.07.2007.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 6635/27.08.2007, contestatorul a chemat în judecată intimata " " I solicitând anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 47/20.07.2007, obligarea acesteia la plata drepturilor salariale pentru perioada mai 2006 - iulie 2007, anularea actului adițional nr. 11/2006 și acordarea concediilor de odihnă neefectuat pentru anii 2005, 2006 și 2007. De asemenea, contestatorul mai precizează că înțelege să conteste și actul adițional din 07.12.2006 dar și pe cele de care nu are cunoștință.
În motivarea cererii contestatorul arată că a fost salariatul societății pârâte din anul 2003, îndeplinind funcția de administrator și director general. Urmare a stărilor conflictuale existente între membrii asociați, în data de 20.07.2007 prin decizia nr. 47 i s-a desfăcut contractul individual de muncă deși se afla în concediu medical.
În anul 2004, contestatorul arată că a primit o funcție importantă la o altă societate din I, motiv pentru care a renunțat la funcția de administrator.
De asemenea, contestatorul mai susține că s-a descoperit un act adițional cu nr. 11/7.12.2006 care nu i-a fost adus la cunoștință niciodată și că a fost semnat în fals de către administrator de luare la cunoștință.
Contestatorul mai arată că a solicitat administratorului acordarea drepturilor salariale restante și să-i acorde concediul de odihnă aferent anului 2007, însă nu a primit nici un răspuns.
La termenul din 26.09.2007, contestatorul a depus o cerere de completare prin care solicită obligarea intimatei la reparațiile financiare privind plata corespunzătoare a impozitelor, CAS, ajutor de șomaj.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației.
În motivarea acestei poziții procesuale intimata arată că, contestatorul a formulat cerere de acordare a pe care a expediat-o prin mandat poștal pe 20.09.2007, după ce a fost convocat pe data de 19.09.2007 la cercetarea disciplinară și că actele medicale depuse la dosar fac dovada că acesta s-a îmbolnăvit pe 20.09.2007.
Intimata mai arată că drepturile salariale au fost achitate de către societate într-un cont bancar indicat de contestator.
Tot astfel și drepturile bănești aferente concediilor de odihnă - pentru anii 2006 și 2007 au fost achitate de către societate prin depunerea sumelor aferente tot în contul bancar indicat de contestator.
Cu privire la capătul de cerere care vizează actul adițional nr. 11/07.12.2006, intimata motivează micșorarea salariului în funcție de înțelegerile existente între asociați și salariați, dar și de situația financiară a societății și de aportul fiecărui asociat la creditarea activității societății cu sume de bani.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că este angajatul intimatei " " SRL în baza contractului individual de muncă nr. 59564/22.05.2003, încheiat pe perioadă nedeterminată, pe funcția de director general.
Prin actele adiționale nr. 11/04.03.2005 înregistrat ITM pe 07.07.2005 se modifică funcția de director general în director și nr. 5/01.04.2006 se majorează salariul de la 1250 RON la 2500 RON, acte adiționale însușite de contestator prin semnarea lor.
Prin decizia nr. 47/20.07.2007 intimata dispune desfacerea disciplinară a contractului de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 61 lit. a, art. 62, art. 264 alin. 1, lit.f și art. 268 din Codul muncii.
Din certificatele medicale depuse de contestator rezultă că în perioada cuprinsă între 19.07.2007 - 31.07.2007 acesta a fost în incapacitate temporară de muncă.
Astfel că, în temeiul dispozițiilor imperative ale art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii, care statuează "Concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității sale de muncă, stabilită prin certificatul medical conform legii", instanța a dispus anularea deciziei nr. 47/20.07.2007.
Întrucât la dosarul cauzei ITM Iad epus la filele 36 și 38 actele adiționale nr. 11/7.12.2006 și nr. 3/01.02.2007 de modificare unilaterală a contractului individual de muncă prin micșorarea salariului contestatorului, acte care în mod evident nu conțin semnătura contestatorului, acesta fiind subscris, instanța a dispus anularea acestora.
Ca o consecință a anulării deciziei de desfacere disciplinară instanța a dispus, în temeiul art. 78 alin. 2 din Codul muncii, reintegrarea contestatorului pe funcția deținută anterior desfacerii contractului individual de muncă, respectiv de director general, contestatorul solicitând aceasta în mod expres prin completările existente la fila 108 dosar.
Totodată, instanța a admis și cererea contestatorului privind acordarea de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu 01.08.2007 și până la reintegrarea efectivă, în conformitate cu dispozițiile art. 78 alin. 1 din Codul muncii.
Întrucât angajatorul nu a făcut dovada plății drepturilor salariale pentru perioada mai 2006 - 31.03.2007, așa cum prevăd dispoz. art. 163 din Codul muncii prin semnarea statelor de plată și prin alte acte justificative, care demonstrează efectuarea plății către salariat, instanța a admis și această cerere de obligare a angajatorului la plata drepturilor salariale aferente perioadei 05.2006 - 31.03.3007.
Cu privire la capătul de cerere, referitor la acordarea concediului de odihnă aferent anilor 2005, 2006 și 2007 ori compensarea de bani, instanța a obligat intimata la acordarea concediului de odihnă pentru acești ani deoarece, prin anularea deciziei de desfacere, contractul individual de muncă rămâne valabil, în curs de executare, salariatul putând beneficia de zilele de concediu de odihnă neefectuat, compensarea în bani fiind posibilă numai în cazul încetării contractului individual de muncă așa cum stabilește art. 141 alin. 4 din Codul muncii; ca atare, instanța a respins cererea de compensare în bani a
În temeiul disp. art. 40 alin. 1 lit. f din Codul muncii care prevăd că angajatorul are obligația să plătească și să vireze toate contribuțiile și impozitele datorate de salariați, instanța a obligat intimata la virarea tuturor contribuțiilor de asigurări sociale aferent drepturilor salariale datorate contestatorului.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata drepturilor salariale aferente perioadei 1.04.2007 - 31.07.2007, instanța a reținut că, în luna iulie 2007, contestatorul a fost în incapacitate temporară de muncă, perioadă pentru care nu a solicitat contravaloarea concediului medical.
Pentru perioada 01.04.2007 - 30.06.2007, instanța a respins plata drepturilor salariale, deoarece prin decizia contestată s-au reținut drept abatere disciplinară săvârșită de contestator absențele nemotivate din această perioadă. Acest fapt este invocat de intimată și prin întâmpinarea depusă la dosar și dovedit prin foile de pontaj prin care contestatorul figurează absent nemotivat și prin condica de prezență nesemnată de acesta.
De altfel, nici contestatorul nu a contradovedit în vreun fel prin alte mijloace de probă aceste înscrisuri depuse la dosar.
Instanța a dispus anularea deciziei nr. 47/2007 pentru singurul considerent că a fost emisă în perioada în care contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară, neavând în vedere motivele de fapt pentru care a fost emisă dispoziția.
Însă, analizând lucrările dosarului, instanța a constatat că, raportat la dispozițiile art. 154 alin. 1 din Codul muncii care statuează "salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat ", cererea privind plata drepturilor salariale pentru perioada 01.04.2007 - 31.07.2007 este nedovedită.
Având în vedere cele arătate, instanța a admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata " "
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs " " SRL, prin reprezentant legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele considerente:
1.În mod greșit a considerat prima instanță că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 60 alin. 1 lit. a Codul muncii, deoarece la data când a fost emisă decizia de desfacere a contractului de muncă nu exista nici un act doveditor din care să rezulte incapacitatea contestatorului; de pe plicul de trimitere al certificatului de concediu medical rezultă că data expedierii către societate a fost 25.07.2007, deci după primirea deciziei de desfacere a contractului de muncă.
2.Instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece contestatorul nu a solicitat reintegrarea pe postul avut anterior desfacerii contractului de muncă.
3.În mod greșit a dispus prima instanță ca despăgubirile egale cu drepturile salariale să fie indexate, majorate și reactualizate, contestatorul având astfel posibilitatea să obțină venituri printr-o dublă reactualizare, cu atât mai mult cu cât acestea au fost achitate la termenele convenite prin contractul de muncă.
4.În mod greșit a obligat instanța de fond societatea la plata drepturilor salariale aferente perioadei mai 2006 -iulie 2007, în condițiile în care acestea au fost achitate prin virarea într-un cont bancar indicat de către -.
5.În mod greșit prima instanță a obligat societatea la acordarea concediului de odihnă aferent anilor 2005, 2006 și 2007, având în vedere că a primit în compensare anumite sume de bani pentru aferent anilor 2006 -2007.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și respingerea contestației formulate.
În drept, motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 6,9 și 3041Cod procedură civilă.
În dovedirea recursului au fost depuse înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, susține că actele depuse de recurentă sunt în marea lor majoritate false, considerând că este necesară sesizarea organelor de cercetare penală.
În contradovadă intimatul a depus, la rândul său, înscrisuri.
Cererea privind înscrierea în fals formulată de intimatul -contestator nu a fost primită de instanță, deoarece, potrivit art. 180 și urm. Cod procedură civilă, pot fi contestate scrisul sau semnătura de pe un înscris folosit ca mijloc de probă în cauză; însă - în speță - au fost declarate false înscrisurile în materialitatea lor, ceea ce excede cadrului instituit de Codul d e procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Conform art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii, concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.
Ori, Decizia nr. 47 fost emisă la data de 20.07.2007, dată la care contestatorul se află în concediu medical, așa cum rezultă din certificatul seria - nr. - emis pentru perioada 19.07. -23.07.2007; ulterior a mai fost emis certificatul seria - nr. - pentru perioada 24.07. -31.07.2007.
Este irelevant faptul că, în speță, angajatorul a luat cunoștință despre existența incapacității de muncă a contestatorului după emiterea deciziei de concediere.
Doctrina și practica judiciară au stabilit deja că soluția corectă, în situația în care angajatorul a dispus concedierea și a aflat ulterior despre existența cazului de interdicție prev. de art. 60 Codul muncii, este aceea a revocării deciziei de concediere și emiterea unei noi decizii după ce a încetat cazul ce a determinat interdicția.
Ca atare, primul motiv de recurs este nefondat.
Cât privește al doilea motiv de recurs, nici acesta nu poate fi primit. Instanța de fond a reținut în mod corect că prin completările acțiunii depuse la fila 108 dosar fond, contestatorul a solicitat repunerea părților în situația ultimului act adițional legal nr. 5/1.04.2006 (în care acesta avea funcția de director general și salariul de 2500 RON).
Prin urmare, prima instanță nu a acordat mai mult decât s-a cerut, ci s-a pronunțat asupra obiectului cererii deduse judecății, în conformitate cu art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă.
Ca o consecință a repunerii părților în situația anterioară și în temeiul prevederilor art. 74 al. 1 Codul muncii, instanța de fond a dispus obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediat nelegal.
Nu este vorba în asemenea situație de o dublă actualizare, ci de acoperirea integrală a prejudiciului material suferit de salariat ca urmare a concedierii nelegale.
Astfel, și cel de-al treilea motiv de recurs este nefondat.
Referitor la cel de-al patrulea motiv invocat prin cererea de recurs, instanța de control judiciar reține că, potrivit art. 161 alin. 2 Codul muncii, plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar în cazul în care această modalitate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil, iar potrivit art. 163 alin. 1 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Recurenta susține că a efectuat plata drepturilor salariale cuvenite intimatului într-un cont bancar indicat de acesta. Ori, pe lângă faptul că nu există dovada convenției părților privind această modalitate de plată a salariului și a apartenenței respectivului cont intimatului, foile de depunere BRD depuse la dosar nu sunt parafate de societate, ci se menționează doar numele " " la beneficiar, alături de numele intimatului mai apare și un alt nume pe o parte dintre aceste foi de depunere, la rubrica "scopul operațiunii" pe o parte dintre foile de depunere nu este trecută nici o mențiune, pe cea mai mare parte din ele se menționează "depunere", iar pe câteva se menționează "salariu". Însă sumele lunare depuse la. sunt diferite de cele ridicate cu titlu de salarii de către administratorul și trecute în registrul de casă al - " ( ce coincid cu sumele din statele de plată depuse la dosar). De asemenea, dispozițiile de plată depuse în recurs nu poartă viza compartimentului financiar -contabil și coincid ca număr cu alte dispoziții de plată (trecute în registrul de casă) ce prevăd ca scop al operațiunii "retragere creditare" și nu "salariu ".
Pentru toate aceste considerente, nu se poate reține că recurenta a plătit drepturile salariale cuvenite intimatului -contestator, în conformitate cu dispozițiile legale, astfel încât, în mod corect a admis prima instanță cazul de casare privind drepturile salariale aferente perioadei mai 2006 -martie 2007, cel de-al patrulea motiv de recurs, fiind ca urmare, neîntemeiat.
Cât privește cel de-al cincilea motiv de recurs, pentru considerentele vizând plata drepturilor salariale nu se poate reține că s-ar fi făcut dovada compensării în bani a pe anii 2006, 2007 cu actele depuse la dosar; mai mult, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, conform art. 141 alin. 4 Codul muncii.
Raportat tuturor considerentelor expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat de - și va menține sentința primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de " ", prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr.1874/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier,
Red.
Tehnored.
19.05.2008 - 2 ex.
Tribunalul Iași: - -
-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Carmen
| ← Conflict de muncă. Decizia 181/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 785/2009. Curtea de... → |
|---|
