Contestație decizie de concediere. Decizia 785/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 785
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de " - 1" Sucursala I și " - 1" B împotriva sentinței civile nr. 391 din 5.03.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurente și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurente, având cuvântul susține că în motivarea sentinței Tribunalul Iașia reținut că desființarea postului contestatorului nu are o cauză reală și serioasă, precum și faptul că înainte de emiterea deciziei prin care s-a dispus concedierea contestatorului, a fost angajată o altă persoană în funcția de reporter, fapt care ar demonstra reaua credință a unității intimate în derularea relațiilor de muncă.
Din probele administrate în fața instanței de fond rezultă că societatea " - 1" Sucursala I este o societate mică care are în grila sa un număr de aproximativ 10 salariați. Prin decizia nr. 717/04.02.2008 angajatorul " - 1" Sucursala I, în urma sesizării serviciului de contabilitate în sensul că 1 I este în pierderi, a fost nevoită să elaboreze un plan de măsuri de redresare a situației economice prin emiterea unui nou produs pe piață, respectiv producția publicației " de I".
Reorganizarea a avut ca scop imediat desființarea unor posturi care aveau ca deservire postul de televiziune local 1 I și crearea unor noi locuri de muncă care să deservească atât publicația " de I" cât și postul de televiziune.
Astfel, în mod greșit a reținut prima instanță faptul că angajatorul ar fi demonstrat reaua credință în derularea relațiilor de muncă în legătură cu intimatul. De altfel, înainte de restructurarea postului, s-a încercat menținerea contestatorului în grila de salarizare oferindu-i-se pentru aceeași remunerație un program mai scurt.
Alegerea contestatorului dintre ceilalți reporteri s-a datorat solicitării acestuia de majorare a salariului de la 600 lei la 1000 lei, salariu care la acel moment nu putea fi suportat de societate.
Contestatorului i-au fost oferite și alte posturi, dar acesta le-a refuzat întrucât erau remunerate tot cu 600 lei.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și desființarea ei în parte, urmând a se constata că decizia nr. 117/06.02.2008 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul, având cuvântul susține că din cauza unor diferende pe care le-a avut cu directorul societății angajatoarea, s-a emis a doua zi decizia de concediere și abia după aceea a avut loc așa-zisa restructurare a societății. Precizează intimatul că în decizia de concediere societatea a arătat că nu a avut posibilitatea de a oferi alt loc de muncă corespunzător programei profesionale, însă în motivele de recurs se susține că i-au fost făcute mai multe oferte.
În concluzie, intimatul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Iași.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 1110/99/12.03.2008, astfel cum a fost precizată ulterior, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimatele - 1 Sucursala I și 1 SA B, anularea deciziei nr. 117/06.02.2008, repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei, respectiv reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior emiterii deciziei, plata drepturilor salariale cuvenite până la reintegrarea efectivă actualizate la data plății precum și obligarea intimatei la plata sumei de 800 lei, drepturi salariale aferente perioadei 01.01.2008 - 28.02.2008 a sumei de 1173 drepturi salariale aferente perioadei 19.09.2007 -31.12.2007 și a sporurilor cuvenite pentru muncă suplimentară, sume actualizate la data plății efective.
În motivarea acțiunii, contestatorul a precizat că la data de 19.09.2007 a încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 16, iar la data de 01.01.2008 s-a încheiat un act adițional prin care s-a stabilit o durată a timpului de lucru de 4 ore/zi.
Prin decizia nr. 117/06.02.2008 angajatorul a dispus concedierea sa.
Cauza concedierii trebuie să fie reală și serioasă, adică trebuie să prezinte caracter obiectiv, să fie impusă de dificultăți economice. Contestatorul a susținut că unitatea angajatoare nu a înregistrat asemenea dificultăți economice de vreme ce cu o lună înainte de concedierea sa a fost angajată o altă persoană tot pe post de reporter.
Mai mult, imediat după emiterea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al contestatorului a mai fost angajat personal în cadrul 1 Sucursala I (la emisie etc.).
Cauza concedierii poate fi considerată serioasă dacă face imposibilă continuarea activității angajatului, dacă se impune din necesități obiective și dacă nu disimulează realitatea.
A mai precizat contestatorul că, în mod real, concedierea a fost determinată de anumite neînțelegeri între el și directorul Sucursalei I 1, iar pretinsa reducere a activității nu a fost decât un pretext pentru îndepărtarea sa din cadrul 1 Sucursala
În ceea ce privește drepturile salariale solicitate contestatorul a precizat că a prestat muncă suplimentară în perioada 7 - 13 ianuarie 2008, respectiv 28 ianuarie - 3 februarie 2008, câte două ore suplimentare pe zi, fără a beneficia ulterior de zile/ore libere plătite.
De asemenea, a arătat contestatorul că, în pofida dispozițiilor actului adițional prin care s-a stabilit un program de lucru de 4 ore/zi, în fapt lucrat în continuare 8 ore/zi.
Întrucât are studii superioare de lungă durată, iar disp. nr.HG 1507/2007 coroborate cu disp. art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 stabilesc cuantumul salariului minim brut garantat pentru persoanele cu studii superioare la nivelul de 1000 lei/lună, consideră că suma cuvenită și neachitată de angajator în perioada 01.- - 28.02.2008 corespunde unei norme întregi de lucru, diferența de achitat este de 800 lei.
Pentru perioada 19.09.2007-31.12.2007, conform disp. art. 40, alin. 1, lit. c, pct. 2 coroborare cu disp. art. 40, alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 1007 -2010, salariul minim brut al unui angajat cu studii superioare este de 880 lei. Astfel, se impune plata de către angajator a sumelor cuvenite și neachitate în cuantum de 1173 lei, reactualizate la data plății.
Intimata - 1 Sucursala Iad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, intimata a menționat că la data de 01.01.2008, prin actul adițional nr. 111 la contractul individual de muncă al contestatorului, s-a dispus modificarea acestuia în sensul creșterii salariului de bază lunar brut de la 528 lei la 600 lei în baza nr.HG 1507/2007 și a disp. art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
La aceeași dată, reprezentantul societății, având în vedere solicitările salariatului de a i se mări salariul, precum și având în vedere situația economică în declin a societății, i-a propus salariatului modificarea contractului individual de muncă în sensul reducerii programului de lucru de la 8 ore la 4 ore pentru același salariu de bază lunar brut de 600 lei, încheindu-se în acest sens și un act adițional,dar pe care contestatorul a refuzat să-l semneze.
A mai arătat intimata că întrucât contestatorul a solicitat majorarea salariului pe motiv că are studii superioare, cu toate că funcția pe care o avea nu necesită astfel de studii, s-a hotărât disponibilizarea acestuia, această cheltuială neavând justificare în condițiile economice în declin ale sucursalei și ținând cont că solicitarea venea doar după 4 luni de la angajarea acestuia.
Contestatorul mai avea contracte de colaborare în cadrul aceluiași trust, respectiv cu 3, prestațiile acestuia fiind plătite de 3, intimata fiind obligată să-i pună la dispoziție prestațiile.
Solicitarea contestatorului de a i se plăti ore suplimentare, respectiv 4 ore lucrate în plus de la programul cu timp parțial, în baza actului adițional nr. 116 din 01.01.2008, nu poate fi primită, întrucât acest act adițional nu a produs nici un efect prin nesemnarea sa de către contestator, părțile fiindu-le opozabil contractul de muncă existent cu o durată de 8 ore și remunerație de 600 lei.
De asemenea, intimata consideră că nu poate fi primită nici solicitarea contestatorului de a i se plăti diferențe salariale în baza nr.HG 1507/2007 și a art. 40 din Contractul colectiv de muncă la nivel național având în vedere că pentru exercitarea funcției de reporter este necesar ca angajatul să aibă studii superioare, drept dovadă fiind fișa postului contestatorului care nu face referire la obligația de a avea aceste studii.
Prin sentința civilă nr. 645/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul -, a fost declinată competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Vaslui.
Prin decizia nr. 520/9 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, a fost admis recursul contestatorului împotriva sentinței 645/07.05.2008, care a fost casată în tot și s-a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Iași.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-.
La termenul de judecată din 4 martie 2009, contestatorul a declarat că renunță la judecata capătului de cerere privind plata orelor suplimentare, precum și la administrarea probei testimoniale.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și interogatoriile părților.
Prin sentința civilă nr. 391 din 5 martie 2009, Tribunalul Iașia admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata - 1 Sucursala
A anulat decizia nr. 117/06.02.2008 emisă de intimată și a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii.
A obligat intimata să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile majorate, indexate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu 28.02.2008 și până la reintegrarea efectivă.
A respins cererile contestatorului privind obligarea intimatei la plata sumei de 800 lei, reprezentând diferențe de drepturi salariale aferente perioadei 01.01.2008 -28.02.2008 și a sumei de 1173 lei, reprezentând drepturi salariale neachitate în perioada 19.09.2007 - 31.12.2007, sume reactualizate.
În temeiul disp. art. 246 Cod procedură civilă, a luat act de renunțarea contestatorului la judecata capătului de cerere privind plata orelor suplimentare.
A obligat intimata să achite contestatorului suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul a fost angajatul intimatei - 1 Sucursala I în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM I sub nr.- din 28.09.2007 și în registrul general de evidență al salariaților cu nr. 16 din 19.09.2007 și a ocupat funcția de reporter.
La acest contract a fost încheiat actul adițional nr. 111 din 01.01.2008, prin care s-a modificat drepturile salariale ale contestatorului începând cu 01.01.2008 de la 538 lei la 600 lei.
Prin decizia nr. 117 din 06.02.2008, s-a dispus concedierea contestatorului în temeiul disp. art. 65 Codul muncii având în vedere desființarea postului acestuia ca urmare a dificultăților economice și a reorganizării activității, începând cu 18.02.2008.
Potrivit disp. art. 65, alin. 2 Codul muncii desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Prin organigramele depuse la dosarul cauzei valabile la 01.05.2007 și, respectiv la 05.02.2008, intimata a dovedit că desființarea postului contestatorului a fost efectivă, în sensul că un post de reporter existent în vechea organigramă nu se mai regăsește în noua organigramă.
Cu toate acestea, intimata nu a făcut dovada cauzei reale și serioase ce a determinat-o să desființeze postul deținut de către contestator.
Prin decizia nr. 717/04.02.2008, Directorul 1 Iad ispus, având în vedere analiza bilanțului anual și adresa de înștiințare cu privire la pierderile pe anul 2007, restructurarea unui post de reporter și anume cel al contestatorului precum și restructurarea postului de producător știri. Pe lângă aceste restructurări, a dispus prin aceeași decizie și angajări, respectiv a unui redactor șef pentru publicația (departament cuprins în organigrama - 1 I) precum și a cel puțin un agent de vânzări.
Din răspunsul intimatei la interogatoriu, precum și din cele două organigrame, rezultă că postul de producător știri a fost de fapt transformat în cel de redactor șef, iar persoana ce l-a ocupat a fost menținută în unitatea intimată și nicidecum concediată, fiind numită într-un post nou înființat, de redactor coordonator.
În concluzie, măsurile de reorganizare luate prin decizia nr. 717/04.02.2008 ca urmare a unor pierderi financiare suferite în anul 2007, au constat în concedierea unei persoane și angajarea a cel puțin altor două (redactor șef și agenți vânzări), fapt ce nu poate conduce la ideea unei cauze reale și serioase ce au determinat desființarea postului contestatorului.
Mai mult, cu numai șase zile înainte de emiterea deciziei prin care s-a dispus concedierea contestatorului din funcția de reporter, s-a înregistrat la ITM I contractul individual de muncă nr. -/31.01.2008 prin care a fost angajată o altă persoană în funcția de reporter, astfel cum rezultă din adresa nr. 62/05.01.2009 a I, fapt care demonstrează reaua credință a unității intimate în derularea relațiilor de muncă.
Față de aceste considerente, instanța va anula decizia nr. 117/06.02.2008 emisă de - 1 Sucursala I și, ca o consecință firească, în temeiul disp. art. 78, alin. 2 Codul muncii va dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii, iar în temeiul disp. art. 78, alin. 1 Codul muncii va obliga intimata să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile majorate, indexate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu 28.02.2008 și până la reintegrarea efectivă.
În ceea ce privește capetele de cerere referitoare la obligarea intimatei la plata de diferențe salariale în sumă de 800 lei pentru perioada 01.01.2008 - 28.02.2008 și 1173 lei pentru perioada 19.09.2007 - 31.12.2007, reactualizate, instanța le va respinge având în vedere faptul că prin disp. art. 40, alin. 1, lit. d, s-a stabilit coeficientul minim de ierarhizare pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, ori, în speță, nu s-a făcut dovada că pentru ocuparea postului de reporter s-ar fi solicitat, ca și condiție de pregătire, studii superioare ale angajatului. Dimpotrivă, din fișa postului de reporter(fila 17 dosar) rezultă că singura condiție pentru ocuparea postului a fost cea a experienței de minimum doi ani în mass-media, de preferință în televiziune.
În temeiul disp. art. 246 Cod procedură civilă, se va lua act de renunțarea contestatorului la judecata capătului de cerere privind plata orelor suplimentare.
În temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată intimata să achite contestatorului suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, SC - 1 SA B și SC - 1 Sucursala
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 și următoarele Cod proc. civilă, se susține că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât, în mod greșit, s-a reținut că angajatorul ar fi demonstrat rea credință în derularea relațiilor de muncă cu angajatul. A existat o reorganizare care a avut scop desființarea unor posturi care aveau ca deservire postul de televiziune local 1 I și crearea unor locuri de muncă care să deservească atât publicația nou scoasă pe piață, cât și postul de televiziune, încercându-se a se obține o rentabilizare a societății.
Mai susține recurenta că s-a încercat menținerea intimatului în grila de salarizare, oferindu-i-se, pentru aceeași remunerație, un program mai scurt, însă acesta a solicitat o majorare a salariului de la 600 lei, la 1000 lei, salariu pe care, în acel moment, societatea nu-l putea suporta. I s-au oferit intimatului și alte posturi, pe care acesta le-a refuzat, fiind remunerate tot cu 600 lei.
Consideră recurenta că prima instanță nu a sesizat că este o societate comercială cu foarte puțini angajați și că, până la restructurare, intimatului i-au fost făcute și alte oferte. De asemenea, a reținut greșit, prima instanță, opinia unilaterală a intimatului și nu a ascultat și punctul de vedere al recurentei, singura diferență dintre intimat și ceilalți reporteri care au rămas fiind aceea că a solicitat în permanență salariul de 1000 lei și pentru posturile oferite. Planul de redresare presupunea dezvoltarea noului produs, prin angajarea unui redactor șef.
Concluzionează recurenta că a procedat conform dispozițiilor legale,concedierea având ca temei o cauză reală și serioasă bazată pe dificultățile economice ale societății, anume reorganizarea acesteia.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului, arătând că criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt vădit neîntemeiate.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă în conformitate cu prevederile art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. 2 Codul muncii, în cazul concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului prevăzute de art. 65 alin. 1 Codul muncii, desființarea locului de muncă ocupat de salariat trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Desființarea locului de muncă este efectivă când postul ocupat de salariat este suprimat din structura angajatorului, care are obligația, în cazul contestării măsurii, de a depune, până la prima zi de înfățișare, orice dovadă, cum ar fi organigrama sau statul de funcții, din care să rezulte suprimarea acestui post. Instanța de fond a reținut că recurenta a dovedit că desființarea postului intimatului a fost efectivă, în sensul că un post de reporter existent în vechea organigramă nu se mai regăsește în noua organigramă.
Tot recurentei îi revine și obligația de a dovedi că desființarea locului de muncă ocupat de intimat are o cauză reală și serioasă. Potrivit dispozițiilor art. 77 Codul muncii, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere. Din cuprinsul deciziei de concediere nr. 117 din 6.02.2008, rezultă că desființarea locului de muncă al intimatului a fost determinată de dificultățile economice și reorganizarea activității.
În ceea ce privește "dificultățile economice", acestea constau, conform susținerilor recurentei, în pierderile pe anul 2007, evidențiate în adresa emisă de SC HOUSE SRL. Nu se poate stabili data la care această adresă a fost înregistrată la recurentă, ci doar data la care a fost întocmită, 4.02.2007, aceeași la care este emisă și decizia directorului tehnic 1 I, prin care este "restructurat" postul de reporter ocupat de intimat. Nu s-a făcut dovada că Sucursala I, care este un dezmembrământ fără personalitate juridică al SC - 1 SA, are un exercițiu financiar propriu, așa încât nu se poate reține existența unor dificultăți economice, care să afecteze doar sucursala unei societăți comerciale, al cărei scop este, așa cum se menționează chiar în decizia directorului tehnic, "realizarea profitului".
De asemenea, recurenta nu a dovedit nici că locul de muncă al intimatului a fost desființat ca urmare a "reorganizării activității". Nu se poate stabili nici o legătură între desființarea postului ocupat de intimat, pe de o parte, și angajarea unui redactor șef pentru publicația și a cel puțin unui agent de vânzări. De altfel, chiar în decizia 717/4.02.2008 prin care au fost luate măsurile de reorganizare și optimizare a activităților, se precizează că angajarea unui redactor șef pentru publicația va duce la crearea unui produs mai bun, scopul fiind creșterea veniturilor, același scop fiind avut în vedere și la angajarea a cel puțin unui agent de vânzări. Prin urmare, nu există nici un raport de cauzalitate între reorganizarea activității și desființarea postului ocupat de intimat.
Mai mult, în aceeași decizie se menționează și motivul real al "restructurării" postului de reporter ocupat de intimat, respectiv "salariatul solicită nejustificat o majorare salarială de la 600, la 1000 roni, majorare pe care societatea nu i-o poate oferi. Întrucât societatea i-a propus salariatului să lucreze cu J de normă pentru retribuția de 600 roni, dar a fost refuzată, ne vedem nevoiți să renunțăm la postul de reporter pe care îl ocupă domnul ".
În condițiile în care recurenta a desființat postul ocupat de intimat fără a avea o cauză reală și serioasă, se evidențiază reaua credință a acesteia, reținută și de prima instanță. Nu prezintă relevanță împrejurarea că angajații aveau și contracte de colaborare cu alte societăți din cadrul trustului, iar susținerile recurentei privind încercarea de a-l menține pe intimat în grila de salarizare, prin oferirea unui program mai scurt pentru aceeași remunerație, ori susținerile sale privind criteriul de alegere a postului de reporter ce urma să fie "restrâns", respectiv solicitările intimatului de majorare a salariului la 1000 lei, așadar aceste susțineri nu fac decât să contureze, cu și mai mare claritate, inexistența unei cauze reale și serioase care să fi determinat desființarea postului ocupat de intimat.
În ceea ce privește omisiunile primei instanțe, care ar fi "uitat să sesizeze că este vorba de o societate comercială care are foarte puțini angajați și concedierea mai multor angajați ar duce la desființarea societății", Curtea constată că singura societate comercială este SC - 1 SA, al cărei număr de angajați nu a fost menționat de recurentă.
Contrar afirmațiilor recurentei, prima instanță nu a reținut că aceasta ar "fi avut ceva personal" cu intimatul, iar recurenta și-a exprimat opinia și a administrat probe, avute în vedere de către instanța de fond.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de - 1 B și - 1 -Sucursala I împotriva sentinței civile nr. 391/05.03.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Pt. judecător aflat în
Grefier
-
Red.
Tehnored./
2 ex.
17.07.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
| ← Conflict de muncă. Decizia 244/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de sancționare. Decizia 321/2009. Curtea... → |
|---|
