Conflict de muncă. Decizia 26/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 26
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul-recurent, împotriva sentinței civile nr. 1284/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Regia Autonomă de Transport T, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul-recurent personal și asistat de avocat, lipsă fiind pârâta-intimată.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta reclamantului-recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Regia Autonoma de Transport T să constate că a negociat în anul 1992 cu pârâta nivelul V de salarizare ca muncitor electrician, cu grila de punctaj și salariul aferent; că a susținut și promovat examen pentru nivelul de salarizare VI; obligarea pârâtei să îi recunoască nivelul de salarizare VI și grila de punctaj aferentă și să îi acorde drepturile salariale cuvenite acestui nivel legal dobândit, urmând a face și cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă, solicitând totodată și plata drepturilor salariale cuvenite și neîncasate pe ultimii 3 ani anteriori introducerii prezentului demers judiciar, cu cheltuieli de judecată.
In motivare, reclamantul arătat că este angajatul pârâtei din data de 07.10.1991 fiind încadrat ca electrician-muncitor calificat, desfășurându-și activitatea în cadrul Atelierului; în anul 1992 dobândit prin negociere nivelul V de salarizare cu grila de punctaj aferentă; în urmă cu aproximativ 2 ani a susținut și promovat examenul de promovare la nivelul de salarizare VI cu grila de punctaj aferentă, iar în luna iulie 2007 constatat că a fost programat să susțină examen de promovare de la o grilă de punctaj aferentă nivelului IV la nivelul V, deși anterior susținuse examen pentru promovare nivel VI de la nivelul
Prin actul procedural al întâmpinării, pârâta a invocat excepția necompetentei de ordine publică a instanței, raportat la dispozițiile art. 159 pct. 2 Cod procedură civilă, precum și prematuritatea cererii, deoarece nu s-a uzat de prevederile art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și nefondată.
Prin sentința civilă nr. 1284 din 30 aprilie 2009 Tribunalului Timiș, s- respins acțiunea, reținându-se că din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei reiese că reclamantului, de-a lungul timpului, i s-a mărit punctajul de salarizare, ori ca urmare a negocierilor colective, ca urmare a indexărilor dispuse prin Hotărâri de Guvern, ori ca urmare a promovării examenului pentru promovarea muncitorilor calificați, de la un punctaj inferior la un punctaj superior în cadrul aceluiași nivel de salarizare și nicidecum nu a reușit promovarea la nivelul VI.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că urmare a transferului la data de 7.10.1991, trebuie să-i fie recunoscute toate drepturile dobândite anterior, deci inclusiv categoria VI ca muncitor calificat, pe care o avea dobândită și care i-a fost înscrisă în carnetul de muncă.
Cu toate acestea, nu i-a recunoscut acest nivel, fiind încadrat la un nivel inferior, susținând în mod repetat examene de promovare, știind de fiecare dată că se prezintă pentru a promova la nivel maxim și niciodată nu i s-a comunicat vreo decizie de retrogradare care să justifice obligarea sa la susținerea în repetate rânduri a examenului de promovare de la nivelul IV la nivelul V, prin micșorarea nivelului de salarizare și punctajului aferent.
A mai arătat recurentul că din probele existente la dosar, reiese că nivelul de calificare rămâne același, modificările fiind suferite doar de punctajul aferent, și odată dobândit un nivel de calificare ca muncitor (nivel I-VI) acesta rămâne același, ceea ce se modifică fiind coeficientul (punctajul) aferent și având în vedere că drepturile salariale sunt drepturi deja câștigate, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în funcție și de cele stabilite în raportul de expertiză efectuat în cauză.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 și urm. Cod procedură civilă.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele de recurs invocate, Curtea constată recursul nefondat.
Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, reclamantul a fost încadrat la Regia Autonomă de Transport T prin transfer, la data de 7.10.1991, iar susținerile acestuia în sensul că Regia trebuia să-i recunoască toate drepturile dobândite anterior, inclusiv categoria a VI-a, pe care o avea dobândită la unitatea din care provenea, nu pot fi reținute, Regia neavând obligația de a efectua încadrarea la nivel maxim, de vreme ce sistemul de salarizare era diferit, iar în anul 1992 și respectiv 1996, între părți se încheie noi contracte individuale de muncă în care se stabilește salarizarea recurentului la un alt nivel.
Reclamantul a fost transferat în conformitate cu dispozițiile art.69 din vechiul Cod al muncii, păstrarea funcției și salariului avute anterior fiind prevăzute doar în cazul delegării, detașării sau trecerii temporare într-o altă muncă decât cea prevăzută în contractul de muncă, nu și în cazul unui transfer, așa cum s-a întâmplat în situația reclamantului.
Actualul Cod al muncii nu mai reglementează transferul, nici la cerere, nici în interesul serviciului ca modalitate definitivă de modificare a contractului individual de muncă.
În consecință, cum tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamantului, declarat împotriva sentinței civile nr. 1284/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă de Transport
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. VS/15.01.2010
Tehnored.: M/ 2 ex./15.01.2010
Prim inst.: și - Trib
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 465/2010. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 390/2008. Curtea de... → |
|---|
