Conflict de muncă. Decizia 2664/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2664
Ședința publică din 9 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienții:, și, împotriva deciziei civile nr. 926/16.04.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii C-
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, cauza a fost lăsată în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 246/8.10.2007 a Tribunalului C-S, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții:, și, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, pentru plata primei de concediu, pârâtele fiind obligate să le plătească reclamanților prima de concediu pe anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006 și 2007, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Au fost respinse cererile reclamanților de acordare a primei de concediu în continuare.
Prin decizia civilă nr. 926/ 16 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, s-a admis recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C-S împotriva sentinței civile nr. 246/8.10.2007 a Tribunalului C-S, modificându-se sentința în sensul că s-a respins acțiunea privind plata primelor de concediu pentru anii 2001-2005, menținându-se în rest hotărârea primei instanțe.
Pentru a decide astfel, Curtea a arătat că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor nr.OG 137/2000, reținând că prin neacordarea primei de concediu personalului contractual s-a realizat o discriminare în raport cu funcționarii publice care beneficiază de acest drept, iar între această categorie și personalul contractual, calitate pe care o au și reclamanții, nu se poate pune semnul identității, întrucât numai funcționarii publici sunt purtători ai puterii publice în limitele funcției lor și numai aceștia sunt supuși unei reglementări speciale - Legea nr. 188/1999.
Prin urmare, cele două categorii nu sunt în situații comparabile pentru a fi incidente dispozițiile nr.OG 137/2000.
De asemenea, s-a reținut ca fiind corect admisă acțiunea, menținându-se sentința în parte, doar în ce privește drepturile aferente anilor 2006-2007, având în vedere faptul că acordul colectiv privind raporturile de serviciu a fost încheiat în 7.04.2006, prevăzându-se la art. 45 alin. 4 acordarea unei prime egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu de odihnă pentru toți salariații, nu numai pentru funcționarii publici.
Împotriva acestei decizii s-a formulat contestație în anulare de către persoanele care au avut calitatea de reclamanți în dosarul mai sus menționat aceștia înțelegând să modifice obiectul cererii dedusă judecății în revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă raportat la art. 324 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Motivându-și cererea de revizuire, revizuienții, și au arătat că instanța de recurs a analizat în special, fără a fi învestită cu acest lucru, diferențele dintre cele două categorii de personal pe care nu le declară în situații comparabile pentru a fi incidente dispozițiile nr.OG 137/2000.
Astfel, instanța de recurs a statuat că diferențele dintre cele două categorii de personal privesc nașterea raporturilor de muncă, drepturile și îndatoririle, interdicțiile, cariera, promovarea, răspunderea disciplinară, răspunderea civilă și salarizarea, deși constatarea deosebirilor dintre cele două categorii de personal din punct de vedere al "salarizării" nu a fost solicitată ca un capăt de cerere distinct, obiectul acțiunii fiind strict determinat, constând în obligarea pârâtei la plata primei de concediu.
Ori, admițând cererea de recurs formulată de Casa Județeană de Pensii C-S, pe considerentul deosebirilor de tratament juridic între cele două categorii de persoane sub aspectul salarizării, instanța de recurs s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere nesolicitat, cu consecința posibilității prejudicierii lor sub aspectul acordării și a altor drepturi de natură salarială la care sunt îndreptățiți în temeiul Legii nr. 188/1999.
Au mai arătat revizuienții că au calitate de personal contractual din sistemul bugetar cu atribuții exclusive în domeniul expertizei medicale și recuperării capacității de muncă din cadrul Casei Județene de Pensii - Serviciul de expertiză medicală, iar întreaga activitate de expertiză medicală, după înființarea în 2000 Casei Naționale de Pensii, a fost preluată de aceasta, în condițiile art. 174 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000, iar salarizarea, precum și veniturile sub forma altor drepturi salariale pentru întreg personalul CNPAS dar și al unităților din subordine și al Caselor Teritoriale de Pensii, se stabilesc pe baza reglementărilor în vigoare aprobate pentru aparatul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale sau, după caz, pentru unitățile din subordinea sau administrarea acestuia.
Pe de altă parte, Legea nr. 188/1999, la care face referire instanța de recurs, este singura lege cadru de salarizare a personalului din aparatul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și pentru unitățile din subordinea sau administrarea acestuia, iar în cadrul personalului contractual al Casei de Pensii există distincții evidențiate expres chiar în cuprinsul art. 6 lit. a din Legea nr. 188/1999, iar faptul că Legea nr. 188/1999 este aplicabilă întregului personal contractual din cadrul Serviciului de Expertiză Medicală, este confirmat de intimată, prin deciziile de salarizare emise.
Au concluzionat revizuienții că, deși este adevărat că nu se poate pune semnul identității între funcționarul public și personalul specializat medical din cadrul Serviciului de Expertiză Medicală și recuperarea capacității de muncă, din punct de vedere al salarizării, contrar celor reținute de instanța de recurs, dispozițiile legale în vigoare, respectiv Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 188/1999 sunt aplicabile deopotrivă celor două categorii de personal.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Casa Județeană de Pensii C-S a solicitat respingerea cererii de revizuire, arătând că decizia civilă a cărei revizuire se solicită este legală și temeinică, nefiind dat niciunul din cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Examinând decizia atacată în raport cu motivele invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată cererea de revizuire neîntemeiată.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă (temeiul de drept invocat), revizuirea se poate cere "dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care s-au cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".
Potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
Prima ipoteză a art. 322 pct.2 din textul de lege mai sus invocat, vizează situația în care instanța s-a pronunțat, din eroare, și asupra unor lucruri care nu s-au cerut (extra petita), ipoteza a doua având în vedere situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în proces, indiferent dacă ele au un caracter principal, accesoriu sau incidental (minus petita), iar cea de-a treia ipoteză vizează situația în care instanța a dat reclamantului mai mult decât a cerut (extra petita).
Ori, raportând obiectul cererii deduse judecății cu dispozitivul deciziei pronunțate, se va constata că există concordanță între acestea, neregăsindu-se niciuna din cele trei ipoteze la care se referă dispozițiile art. 322 alin. 1 pct.2. Față de cele ce preced, în temeiul art. 326 și urm. Cod procedură civilă, Curtea va respinge cererea de revizuire astfel formulată, în considerarea dispozițiilor art. 322 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, neregăsindu-se nici una dintre ipotezele strict și limitativ prevăzute la acest caz de revizuire, astfel că, motivele arătate în petitul cererii de revizuire, vizând aspecte străine cererii de revizuire, față de temeiul de drept invocat, nu vor fi supuse analizei prin intermediul acestei instituții procedurale aleasă de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții:, și, împotriva deciziei civile nr. 926/16.04.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /1.10. 2008
Tehnored. /2.10.2008/2 ex.
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Mihail Decean
| ← Completare carnet de muncă. Decizia 1526/2009. Curtea de Apel... | Conflict de muncă. Decizia 443/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
