Conflict de muncă. Decizia 311/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 311
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamantul-recurent u împotriva sentinței civile nr. 1507/8.12.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele-intimate SC "" SA și SC " SA" Reșița, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că, prin registratura instanței, la data de 22 februarie 2010, SC " SA" Reșița a depus întâmpinare, prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 coroborat cu art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă și art. 8 din Decretul nr. 92/1976, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului C-S în soluționarea litigiului pendinte.
Văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
În deliberare, constată că, prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Reșița sub nr-, reclamantul - a chemat în judecată pârâta SC A, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă în sensul acordării grupei I de muncă, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990 republicat, pentru perioada 10.04.1995-31.08.1996 și pentru perioada 12.08.1997-31.03.2001.
Judecătoria Reșița, prin sentința civilă nr. 2444/15.07.2009, pronunțată în dosarul nr. nr-, a declinat competența materială de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta SC A în favoarea Tribunalului C-S, apreciind că, potrivit art. 5, art. 67 alin. 1 lit. a și lit. b, art. 710 și art. 71 din Legea nr. 168/1999, obiectul acțiunii nu se încadrează în dispozițiile Decretului nr. 92/1976, întrucât vizează rectificarea carnetului de muncă al reclamantului în sensul încadrării acestuia în grupa I de muncă, astfel încât competența materială de soluționare a pricinii aparține Tribunalului C-S, conform art. 2 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă și art. 281 din Codul muncii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C-S, sub nr-, la data de 31.07.2009.
La termenul de judecată din 24.11.2009, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să se judece, în calitate de pârâtă, și cu SC SA Reșița, societate care a preluat pârâta SC SA.
Pârâta SC SA Reșița a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive a societății, motivat de faptul că între reclamant și societatea pârâtă nu au existat raporturi juridice de muncă, iar pârâta nu este succesoarea în drepturi a pârâtei SC SA.
Prin sentința civilă nr. 1507/8.12.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins excepția lipsei calității procesuale a pârâtei SC SA Reșița, precum și acțiunea reclamantului u formulată împotriva pârâtei SC SA Reșița ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a SC SA Reșița este nefondată. Deși această societate nu este succesoarea în drepturi a SC SA, ea a preluat salariații SC SA și este angajatorul actual al reclamantului, astfel încât este singura care are posibilitatea să înscrie în carnetul de muncă al acestuia mențiunile pe care le-ar dispune instanța ori legea.
Cu privire la fondului cauzei, a reținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul societății intimate SC SA, îndeplinind meseria de subinginer responsabil pe probleme tehnico-productive, așa cum rezultă din înscrierile operate în carnetul de muncă, depusă în copie la dosarul cauzei.
Potrivit Ordinului nr. 50/1990, completat cu avizele ulterioare, activitățile precizate la anexa I au fost încadrate la grupa I de muncă.
Acest act normativ precizează că încadrarea în grupa superioară de muncă se face retroactiv, pentru întreaga perioadă lucrată în condiții deosebite după data de 18.03.1969 (art.13). Conform art.15 din Ordinul nr. 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și a activităților ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrărilor acestora în carnetul de muncă, unitățile având obligația să analizeze și să precizeze, ținând seama de prevederile art.2 și art.3 din Decretul Lege nr.68/1990, în termen de 30 zile de la data intrării în vigoare a Ordinului nr. 50/1990, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele de muncă superioare începând din 18.03.1969.
Potrivit art.3 alin. 1 al Ordinului nr. 50/1990, republicat, beneficiază de încadrarea în grupa I de muncă personalul care lucrează efectiv la locurile de muncă prevăzute de anexa La alin.2 al aceluiași articol se specifică faptul că "beneficiază de aceleași drepturi și muncitorii care lucrează împreună cu personalul încadrat în grupa I de muncă, desfășurându-și activitatea în aceleași condiții".
Reclamantul nu a desfășurat activitatea în condiții deosebite, întrucât meseria de electrician nu se regăsește printre meseriile specificate în anexa I din Ordinul nr. 50/1990.
Conform prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale coroborate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 261/2001, prin care s-au stabilit criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri în care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc.
Or, reclamantul, prin specificul muncii sale și ținând cont și de unitatea la care acesta și-a desfășurat activitatea, și anume la uzina de ape, în calitate de subinginer, nu se încadrează în condițiile precizate în actele normative amintite.
Pentru perioada lucrată în cadrul pârâtei nu se poate acorda beneficiul grupei I, deoarece nu a prestat muncă în condițiile precizate anterior, în condițiile în care locul de muncă și meseria nu sunt prevăzute în anexa Ia O rdinului nr. 50/1990, republicat.
Reclamantul a declarat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 1507/8.12.2009 a Tribunalului C-S, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de completare a carnetului de muncă așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamantul arată că instanța de fond nu a ținut seama de prevederile art. 3 ale Ordinului nr. 50/1990 republicat. Aceasta a reținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea ca electrician, deși acesta a fost încadrat subinginer mecanic (tehnologia construcțiilor de mașini), prestând activitate alături de alți muncitori (sudori, lăcătuși, strungari), care, pentru aceleași condiții, au beneficiat de încadrare în grupa I de muncă.
Recursul nu a fost motivat în drept.
La cererea de recurs au fost anexate următoarele înscrisuri: copia sentinței civile nr. 78/13.01.2009 a Judecătoriei Reșița, pronunțată într-un caz similar, și copia paginii 3 sentinței civile nr. 1507/8.12.2009 a Tribunalului C-
Intimata " SA" Reșița a depus întâmpinare, prin care arată că lasă soluționarea recursului la aprecierea instanței.
Totodată, reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată și în fața primei instanțe, învederând că societatea intimată nu a avut calitatea de angajator al reclamantului în perioada pentru care acesta solicită acordarea grupei I de muncă.
La termenul din 24 februarie 2010, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 coroborat cu art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă și art. 8 din Decretul nr. 92/1976, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C-S în soluționarea litigiului pendinte.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de către reclamant și a celui invocat din oficiu de către instanță, precum și a dispozițiilor art. 304 pct. 3 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul - a chemat în judecată pârâta SC A, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă în sensul acordării grupei I de muncă, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990 republicat, pentru perioada 10.04.1995-31.08.1996 și pentru perioada 12.08.1997-31.03.2001.
Având în vedere pretențiile formulate de reclamant, prin cererea de chemare în judecată, Curtea constată că Judecătoria Reșița nu a fost investită cu soluționarea unui conflict de muncă, cum greșit a apreciat aceasta în considerentele sentinței civile nr. 2444/15.07.2009, pronunțată în dosarul nr-, ci cu soluționarea unei cereri de înscriere a unor date în cartea de muncă, ca urmare a stabilirii perioadei în care reclamantul a lucrat în grupa a I-a de muncă. Tribunalul C-S a reținut în mod greșit cauza spre competentă soluționare, în urma declinării de competență dispusă prin sentința civilă nr.2444/15.07.2009, astfel încât este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă.
Conform art.8 din Decretul nr.92/1976, competența de soluționare în primă instanță a unei astfel de cereri aparține judecătoriei în a cărei raza teritorială își are sediul unitatea angajatoare.
Aceasta întrucât, pentru a hotărî asupra refuzului angajatorului de a înscrie în carnetul de munca unele date referitoare la activitatea salariatului sau de a efectua rectificările unor înscrieri din cartea de muncă, judecătoria trebuie să administreze probele necesare stabilirii temeiniciei cererii formulate de salariat. Astfel, cererea reclamantului de înscriere în carnetul său de muncă a mențiunii referitoare la prestarea muncii în grupa a I-a de muncă în perioada 10.04.1995-31.08.1996 și în perioada 12.08.1997-31.03.2001 nu se poate soluționa fără administrarea probelor necesare pentru stabilirea grupei de muncă în care a fost încadrat salariatul reclamant în această perioadă.
Având în vedere cele expuse mai sus și prevederile art. 312 alin. 1 - alin. 3 și alin. 6 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamantului și va casa hotărârea recurată, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare în fond Judecătoriei Reșița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamantul-recurent u împotriva sentinței civile nr. 1507/8.12.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele-intimate SC "" SA și SC " SA" Reșița.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre competentă soluționare în fond Judecătoriei Reșița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /1.03. 2010
Tehnored.: M/ 5 ex./1.03. 2010
Prim inst.: și
Emis 3 comunicări
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 162/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 276/2010. Curtea de... → |
|---|
