Conflict de muncă. Decizia 442/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 442
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol pronunțarea în cauza având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA-SUCURSALA REGIONALĂ DE FERATE I, și .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 17 04 2009, susținerile apărătoarei intimaților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi și care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată la nr.7965/99/5.11.2008 pe rolul Tribunalului Iași reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții CNCF "CFR" SA - Sucursala Regională de Ferate I și SC " CFR" SA B, solicitând obligarea primei pârâte la acordarea grupei I de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului nr.50/1990 al Ministerului Muncii și Protecției Sociale pentru fiecare reclamant în parte, raportat la perioada începerii activității și până la abrogarea textului de lege, iar a două pârâtă la obligarea rectificării în carnetele de muncă cu mențiunile corespunzătoare.
In motivarea cererii reclamanții au aratat că și-au desfășurat activitatea în cadrul regionalei CF I, actualmente SC CFR SA, îndeplinind funcția de electromecanici. muncii pe care l-au deținut în funcțiile respective, potrivit fișei postului și sarcinilor de serviciu se regăsesc înscrise în Ordinul nr.50/1990, anexa nr.1, pct.123 alin.15 " și funcțiile de exploatare a căilor ferate a căror activități sunt legate de siguranța circulației, printre care: meseriaș întreținere (cale, lucrări, arta, electrificare), electromecanic, electrician LC, electromecanic, electrician la reparații locomotive". și montatorii, electroalimentare, telemecanizare, încadrați actualmente la grupa a II a de muncă, concura în mod direct la siguranța circulației, la fel ca și colegii lor electromecanicii, mașiniștii, montatorii LC, care sunt încadrați la grupa I de muncă, având instalații în întreținere, similare din punct de vedere al siguranței circulației cu ale acestora. Mai mult, șefii de districte ale reclamanților sunt încadrați la grupa I de muncă, potrivit pct.38 din anexa Ordinului Ministerului Transporturilor nr.1025/18.08.1981, în timp ce aceștia, subordonați, au lucrat efectiv în situațiile menționate în Ordinul nr.50/1990, sunt încadrați la grupa a 2-a de muncă, ceea ce constituie o discriminare. Au mai aratat reclamanții că factorii de risc la care sunt supuși sunt de aceeași intensitate sau chiar mai mari decât ai colegilor electromecanici și, care sunt încadrați în grupa I de muncă, iar condițiile nefavorabile de microclimat, de risc de accidente și solicitare fizică și echipamentul necorespunzător au dus la numeroase îmbolnăviri profesionale.
Reclamanții au mai sustinut că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de Ordinul nr.50/1990 inclusiv cea de la art.7 alin.1, desfășurând 100% activitatea în condițiile grupei I de muncă și nu cel puțin 50% cum prevede Ordinul nr.50/1990.
Au mai aratat reclamanții că și-au desfășurat activitatea la prima pârâtă până în anul 2004 când s-a constituit SC CFR SA, fiind preluați de această societate și până în prezent. In aceste condiții, ambele pârâte sunt cele care trebuie să le acorde grupa solicitată, existând o identitate între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Prin sentința civilă nr.1510/2.10.2008 Tribunalul Suceavaa declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții, și cu domiciliul în I, în favoarea Tribunalului Iași.
La termenul de judecată din 5.11.2008 numiții, Iulie, și au formulat in fata primei instante cereri de intervenție în interes propriu.
Instanța de fond, având în vedere dispozițiile art.49 pct.2 din pr.civilă, a respins cererile de intervenție în interes propriu ca inadmisibile, cauza fiind un litigiu de muncă, cererea formulată de reclamanți privind propriul lor contract de muncă.
Pârâta SC SA Baa ratat că în anul 2004 aceasta s-a desprins din Compania Națională de ferate și s-a constituit societate comercială și la această dată a preluat și personalul inițial necesar desfășurării activității. Învederează faptul că în perioada pentru care s-a solicitat grupa I de muncă reclamanții au fost încadrați la CN CFR SA Regionala CF I, iar pretențiile acestora privind primul capăt de cerere se va îndrepta împotriva acesteia, iar rectificarea în carnetele de muncă se va face în funcție de hotărârea instanței și în baza unei adeverințe eliberate de fosta unitate la care au fost încadrați.
Pârâta CN CF "CFR" SA B, prin reprezentant legal, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamanților.
In motivarea poziției sale procesuale pârâta arată că încadrarea în grupa I și a II-a de muncă nu s-a făcut în mod arbitrar, ci prin acordul conducerii unității și a sindicatelor libere din unități, ținând cont de condițiile concrete și diferite de muncă ale electricienilor. Încadrarea în grupele I și II de muncă s-a făcut conform Ordinului nr.50/1990 și respectând prevederile din lista meseriilor și funcțiilor din unitățile de exploatare a căilor ferate nr.1638/7.06.1990 ce cuprinde anexele l și 2.
Pârâta a solicitat să se țină seama că de la data de 26.08.2004 s-a înființat SC SA, dată de la care pârâta nu mai are calitate procesuală pasivă în cauză.
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta CN CFR SA Regionala CFR I, instanța de fond a respins-o, motivat de faptul că reclamanții au făcut dovada că în perioadele indicate au avut raporturi juridice de muncă, fiind angajații pârâtei.
Pe fond,având în vedere actele și lucrările dosarului, prima instanța a reținut următoarele:
Reclamanții solicită prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtei CNCFR SA Regionala CFR I să le acorde grupa I de muncă, în conformitate cu prevederile Ordinului nr.50/1990 pentru fiecare reclamant în parte, de la data angajării în cadrul acestei unități și până la data de 1.04.2001, data abrogării ordinului. prin Legea nr.19/2000.
Din probatoriul administrat rezultă că reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul Regionalei CF I, de la data angajării, îndeplinind funcția de electromecanici. a capacităților de producție ale unor societăți ai căror angajați beneficiază de grupa I-a de muncă, ceea ce fac aplicabile dispozițiile art.3 2 din Ordinul 50/1990 potrivit cărora beneficiază de aceleași drepturi personalul care "își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I-a și a-II-a de munc
Instanța de fond a mai reținut că activitatea reclamanților poate fi asimilată cu cea prevăzută în Ordinul nr.50/1990 anexa I, pct.123 al.15 "meseriaș de întreținere, cale, lucrări artă, electricieni" și al.46 "electricieni LC", deoarece instalațiile electrice ale pârâtei CN CFR sunt dependente de instalațiile electrice ale SC SA.
De asemenea,acordarea grupei I de muncă reclamanților se impune și în considerarea principiului nediscriminării consacrat de art.16 din Constituție, a Protocolului 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a art.141 din Tratatul CE ți a jurisprudenței CEDO (cauzele și Driha contra României). Altfel, s-ar crea o discriminare, apreciindu-se activitatea depusă de reclamanți ca fiind similară cu cea a unor salariați care își desfășoară activitatea în cu totul alte condiții și nu cu cea a personalului alături de care aceștia își desfășurau efectiv activitatea.
In ceea ce privește cererea reclamanților de rectificare a carnetelor de muncă de pârâta SC CFR SA B, față de dispozițiile Decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă și în temeiul disp.art.158 pr.civilă, instanța de fond a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea Judecătoriei Iași.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA-SUCURSALA REGIONALĂ DE FERATE I, considerand-o nelegala si netemeinica.A aratat recurenta ca tribunalul a respins eronat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive iar pe fondul litigiului, reclamantii au confundat notiunea de activitate legata direct de siguranta circulatiei,cf.pct.123 din Ordinul 50/1990 cu activitatea ce concura la siguranta circulatiei, cf.pct.210 din acelasi ordin, cele doua notiuni fiind diferite.
A mai sustinut recurenta ca incadrarea in grupa de munca s-a facut de catre angajator conform Ordinului 50/1990 si respectand prevederile din lista functiilor si meseriilor din unitatile de exploatare a cailor ferate.
In drept s-au invocat disp.art.304 pct.9 pr.civ.
Intimatii au depus întâmpinare, solicitand respingerea recursului si mentinerea sentintei Tribunalului
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul formulat in raport de motivele invocate si dispozitiile legale incidente,Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Instanța de fond in mod corect a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a recurentei, motivat de faptul că reclamanții au făcut dovada că în perioadele indicate au avut raporturi juridice de muncă, fiind angajații acesteia.
Recurenții-reclamanți sunt electromecanici si desfășoară lucrări de exploatare și întreținere si reparatii a capacităților de producție ale unor societăți ai căror angajați beneficiază de grupa I-a de muncă, ceea ce face aplicabile dispozițiile art.3 2 din Ordinul 50/1990 potrivit cărora beneficiază de aceleași drepturi personalul care "își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I-a și a-II-a de munca.
În speță, A are încheiate convenții de exploatare cu o serie de beneficiari ( CF SA, CN CFR SA) ai căror angajați beneficiază de grupă superioară de muncă iar reclamanții pot fi încadrați în grupa I-a de muncă, la poziția 123 anexa I din ordinul 50/1990, asa cum corect s-a retinut si la fond, prin asimilare cu aceste categorii profesionale, în raport cu fișa postului și atribuțiile de serviciu deosebit de complexe realizate efectiv în instalații, condițiile impuse instalațiilor, condițiile de lucru la care au fost expuși, analiza comparativă cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale care beneficiază de grupa I de muncă, normele riguroase de protecția muncii ce trebuie respectate, funcționarea instalațiilor în regim de foc continuu, personalul fiind expus la aceiași factori de risc prin lucru ziua și noaptea, iarna și vara.
Ca atare, deși nu se încadrează expres în unul dintre punctele prevăzute în Ordinul 50/1990, Curtea reține că exista posibilitatea extinderii acestor activități la cele ale pct.123 al.15 Anexa1, aceasta rezultand din dispozițiile art.3 al.2 din ordin, precum și din nota de fundamentare la.HG1223/1990, esențial fiind ca această extindere să aibă la bază analiza condițiilor concrete de muncă.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin.1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va mentine sentința,ca legala si temeinica.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de parata COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA B-SUCURSALA REGIONALĂ DE FERATE I, prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr. 24/09.01.2009 pronunțată de Tribunalul I, sentință pe care o mentine.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Cu opinie separată în
sensul admiterii recursului
și respingerii ca prescrise acțiunii
Red./Tehnored.:
19.05.2009.-2 ex.;
Jud.fond:-Tribunalul I:-;
-.
Dosar nr-
Opinie separată
Consider că în cauză trebuia pusă în discuția părților excepțiile prescrierii dreptului la acțiune în contextul în care obiectul dedus judecății îl constituie obligarea unității la acordarea grupei a I-a de muncă pentru perioada 22.12.1980-01.04.2001. Aceasta întrucât potrivit disp. art. 18 din Decretul nr. 167/1958 instanța judecătorească sau organul arbitral sunt obligate cadin oficiusă cerceteze dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită nu este prescris.
Totodată, art. 1 din Decretul nr. 167/1958 prevede că dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Potrivit art. 7 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Or, opinăm că în cazul de față dreptul reclamanților de a cere unității încadrarea în grupa I de muncă trebuia exercitat în cel mult 3 ani de la data apariției Ordinului nr. 50/1990 sau cel mai târziu de data încetării raporturilor de muncă cu intimata.
Mai mult decât atât, chiar dacă s-ar trece peste această excepție opinăm că și pe fondul cauzei acțiunea reclamanților ce a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 trebuia respinsă, dat fiind faptul că drepturile pretinse în virtutea acestui act normativ nu au fost valorificate pe durata cât actul a fost în vigoare, știut fiind faptul că prin Legea nr. 19/2000 acesta a fost abrogat.
Astfel prin noul act normativ în vigoare la această dată la art. 19 alin. 2 se prevede că metodologia și criteriile de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a Ministerului Sănătății.
4 prevede că locurile de muncă se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor și metodologiei prev. la alin. 2 dar și cu avizul Inspectoratului teritorial d e muncă - care este obligatoriu, după cum prevede alin. 5 al aceluiași articol.
În consecință, dată fiind modificarea procedurii de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, opinez că trebuia admis recursul iar pe fond trebuia respinsă acțiunea, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii criteriilor și procedurilor prevăzute în Legea nr. 19/2000.
Judecător - -
Red.
Tehnored.
20.05.2009
2 ex.-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
| ← Conflict de muncă. Decizia 1174/2008. Curtea de Apel Timisoara | Contestație decizie de concediere. Decizia 154/2010. Curtea de... → |
|---|
