Contestație decizie de concediere. Decizia 154/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 154
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Trutescu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de " & " I împotriva sentinței civile nr. 1930 din 25.11.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta " & " I, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen, că nu s-a depus întâmpinare de către intimat și că nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Avocat pentru recurenta " & " I depune împuternicire avocațială la dosar și arată că nu are de depus alte înscrisuri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta " & " I solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Mai solicită să se constate că a fost o simplă eroare materială deoarece intimatul a fost angajat ca agent marketing și nu ca casier încasator, fapt care rezultă și din actele depuse la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise.
După strigarea cauzei la ordine, dar înainte de sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă avocat pentru intimatul care solicită repunerea pe rol a cauzei. Depune la dosar împuternicire avocațială și cerere de repunere pe rol.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr-, în contradictoriu cu " ", a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr. 171/01.07.2009 emisă de intimata " ", solicitând desființarea acesteia, obligarea angajatorului la plata tuturor drepturilor salariale ce i se cuvin până la pronunțarea hotărârii judecătorești.
În motivarea acțiunii, contestatorul arată că, în cuprinsul deciziei de concediere, angajatul figurează ca salariat în postul de casier încasator deși nu a ocupat niciodată acest post; pentru aceste motive arată contestatorul, nu poate fi concediat de pe un post pe care nu l-a ocupat niciodată. Conform contractului individual de muncă și a fișelor postului semnate de către angajat acesta a ocupat funcția de agent marketing. Intimata a încercat modificarea contractului de muncă în sensul schimbării funcției, dar contestatorul a refuzat semnarea acestui act. În aceste condiții, raportat la art. 41 al.1 Codul muncii, acest act adițional (nr. 1/01.05.2009) nu poate produce efecte juridice.
Raportat la temeiul de drept al concedierii, art. 65 al.1 Codul muncii, contestatorul consideră că nu s-au prezentat de către intimată cauze serioase, reale care să fi condus la o asemenea decizie din partea intimatei, cauze ce nu se regăsesc în cuprinsul deciziei. În drept s-au invocat dispozițiile art. 281 și urm. Codul muncii.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației pentru următoarele motive: decizia cuprinde o eroare materială în ceea ce privește desființarea postului de casier încasator, în loc de agent marketing, eroare ce nu este de natură a determina lipsa de legalitate sau temeinicia deciziei. În cauza de față desființarea locului de muncă este efectivă, are o cauză reală și serioasă, fiind determinată de dificultățile economice prin care trece intimata.
Părțile au depus înscrisuri, în copie.
Prin sentința civilă nr. 1930 din 25.11.2009, Tribunalul Iașia admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata " "
A anulat decizia de concediere nr. 171/01.07.2009 emisă de intimată.
A obligat intimata să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă (21.07.2009) și până la pronunțarea hotărârii judecătorești.
A respins cererea contestatorului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. 441.276/25.05.2009, contract încheiat pe perioadă nedeterminată, contestatorul ocupând funcția de agent marketing. La dosar s-a depus o fișă de post pentru funcția de casier încasator, dar aceasta nu este semnată de contestator (de altfel nici nu figurează numele său), precum și un act adițional (nr. 1/01.05.2009) în cuprinsul căruia se reține faptul că, de comun acord, părțile hotărăsc modificarea contractului individual de muncă, în sensul modificării funcției din agent marketing în casier încasator. Actul adițional nu este semnat de către angajat. S-a mai depus fișa postului însușită, prin semnătură, de către contestator pentru funcția de agent marketing.
În ceea ce privește actul adițional privind modificarea funcției instanța nu îl poate avea în vedere pentru următoarele motive: executarea contractului de muncă este guvernată de principiul stabilității în muncă, ceea ce presupune ca modificarea și încetarea lui să intervină doar în condițiile prevăzute de legiuitor. În ceea ce privește modificarea unilaterală a contractului în ceea ce privește felul muncii instanța reține faptul că aceasta este, în principiu, interzisă. Sunt și situații în care angajatorul poate dispune unilateral modificarea contractului individual de muncă sau chiar și încetarea raporturilor de muncă, dar aceste situații și motivele pentru care pot fi dispuse asemenea măsuri, motive legate sau nu de persoana salariatului, sunt riguros și limitativ prevăzute de legislația muncii (ex: detașare sau delegare).
Contractul individual de muncă nu este un act de administrare unilateral al angajatorului, ci o convenție bilaterală, exprimând manifestarea acordului de voință al celor două părți ale raportului juridic de muncă, angajator și salariat. Astfel, interesul legitim legat de stabilitatea raporturilor de muncă impune ca modificarea contractului individual de muncă să se facă în aceleași condiții în care acesta a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor părți (Curtea Constituțională, decizia nr. 637/26.06.2007).
Raportat la această situație de fapt, instanța va analiza (în funcție de motivele invocate de contestator și apărările intimatei) decizia de concediere nr.171/01.07.2009 prin care a dispus încetarea contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. 441.276/25.06.2009 în baza art. 65 al.1 Codul muncii. În cuprinsul deciziei se menționează că intimata are în vedere desființarea postului de casier încasator prin reorganizarea activității societății.
Conform art. 65 al.1 Codul muncii: "Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de munca determinata de desființarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia".
În cauză, deși sunt invocate aceste dispoziții (ale art. 65 al.12 Codul muncii ), nu sunt îndeplinite raportat la persoana contestatorului. Astfel, atâta timp cât acesta a ocupat doar funcția de agent marketing în cadrul societății intimate, desființarea postului de casier încasator prin reorganizarea activității societății intimate, nu poate avea nici o consecință juridică asupra sa. Instanța consideră că nu pot fi reținute apărările intimatei precum că ar fi vorba de o eroare materială, ce nu afectează legalitatea și temeinicia deciziei. Instanța se raportează, în analizarea contestației, doar la mențiunile cuprinse de această deciziei raportat la legislația muncii. Raportat la această situație instanța consideră că nu mai este necesar a se analiza celelalte aspecte invocate în cuprinsul contestației.
Având în vedere susținerile de mai sus și soluția de constatare a nulității absolute a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, în baza art. 78 din Codul muncii, instanța va obliga intimata să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă (21.07.2009) și până la pronunțarea hotărârii judecătorești.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, intimata " & "
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, recurenta susține că eroarea materială strecurată în cuprinsul deciziei de încetare a contractului individual de muncă nu poate să determine lipsa de legalitate sau de temei a acesteia. Din toate înscrisurile existente la dosar, rezultă că angajatul a ocupat numai postul de agent marketing, astfel încât este neîndoielnic că nu i se putea desființa decât postul ocupat.
Eroarea materială este prevăzută de dispozițiile Codului d e procedură civilă, cu care se completează dispozițiile Codului muncii, așa încât recurenta consideră "abuzivă" soluția instanței de anulare a deciziei de încetare a contractului individual de muncă al contestatorului pe motivul greșitei consemnări, dintr-o eroare umană, a postului ocupat de angajat.
Intimatul, căruia i s-a comunicat, la data de 20.01.2010, cererea de recurs odată cu citația pentru termenul de judecată din 9.02.2010, nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă. În ceea ce privește cererea intimatului de repunere pe rol a cauzei, se reține că, după închiderea dezbaterilor, cauza poate fi repusă pe rol doar dacă "instanța găsește necesare noi lămuriri", așa cum prevede art. 151 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Începând cu data de 2.05.2009, intimatul, până la data de 1.05.2009 angajat la SC, a fost salariatul recurentei " & " pe postul de agent marketing, nu pe postul de casier încasator.
Prin decizia de concediere nr. 171 din 1.07.2009, recurenta a hotărât încetarea contractului individual de muncă al intimatului începând cu data de 21.07.2009, în temeiul prevederilor art. 65 alin. 1 Codul muncii, conform cărora concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Se menționează, în cuprinsul deciziei de concediere, că s-a avut în vedere desființarea postului de "casier încasator prin reorganizarea activității societății".
În ceea ce privește "eroarea materială" din conținutul deciziei de concediere, invocată de recurentă, Curtea constată că dispozițiile art. 281 Cod proc. civilă, care au în vedere doar erorile materiale din hotărâri sau încheieri, nu sunt aplicabile în cazul unor mențiuni eronate dintr-un act juridic unilateral emis de angajator în conformitate cu prevederile Codului muncii.
De altfel, art. 77 Codul muncii prevede în mod expres că, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât C "precizate" în decizia de concediere.
Chiar dacă se acceptă că în decizia de concediere s-a strecurat o "eroare materială", evident nu în accepțiunea Codului d e procedură civilă, recurenta, căreia îi revenea sarcina probei, avea obligația să dovedească că locul de muncă ocupat de intimat, respectiv agent marketing, a fost desființat în mod efectiv.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. 2 Codul muncii, în cazul concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului prevăzute de art. 65 alin. 1 Codul muncii, desființarea locului de muncă ocupat de salariat trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Desființarea locului de muncă este efectivă când postul ocupat de salariat este suprimat din structura angajatorului, care are obligația, în cazul contestării măsurii, de a depune, până la prima zi de înfățișare, orice dovadă, cum ar fi organigrama sau statul de funcții, din care să rezulte suprimarea acestui post.
Or, recurenta nu a dovedit că postul de agent marketing ocupat de intimat, sau orice alt post din structura sa, a fost desființat, din Hotărârea nr. 32/15.06.2009 a Adunării Generale a Asociaților " & " rezultând doar că asociații au votat în unanimitate pentru reorganizarea activității și restructurarea schemei de personal.
Prin urmare, soluția instanței de fond, de anulare a deciziei de concediere pe motivul unei greșite consemnări, dar nu a postului ocupat de intimat, cum susține recurenta, ci a postului desființat, nu este "abuzivă", ci este legală și temeinică.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de " & " împotriva sentinței civile nr. 1930/25.11.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
2 ex. - 26.02.2010
Tribunalul Iași -
Președinte:Cristina TrutescuJudecători:Cristina Trutescu, Carmen Bancu, Nelida Cristina
| ← Conflict de muncă. Decizia 442/2009. Curtea de Apel Iasi | Conflict de muncă. Decizia 101/2010. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
