Conflict de muncă. Decizia 444/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.444/2009
Ședința publică din 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrașcu Adriana Stoica Manuela președintele Curții de Apel
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Doriani Ana
- - -grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtl Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile 1575/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 13 aprile 2009,ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față:
Constată că prin cererea înregistrată la ribunalul Hunedoara, sub dosar nr-, revizuienții- reclamanții, au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții și pe MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL HUNEDOARA să se revizuiască sentința civilă nr. 750/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-; să se schimbe în totalitate hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii lor și obligării pârâților la plata actualizată, a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu data de 01.04. 2004 și până la data de 01.02.2007.
În motivarea cererii lor revizuienți arată că prin decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul general al parchetului de pe lângă J și s-a statuat că au dreptul la sporul pretins în temeiul art.47 din legea nr.50/1996, așa încât ne aflăm în cazul de revizuire prevăzut de art. 322 punct 5.pr.civilă.
Intimatul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, deoarece decizia nr. 21/10.03.2008 a ÎCCJ nu poat fi considerată înscris nou în sensul cerut de lege și nu are efect potrivit art. 329 alin.3 cod procedură civilă asupra hotărârilor judecătorești examinate.
Prin sentința civilă nr. 15757/LM/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- s-a admis cererea de revizuire formulată de revizuienți în cauză și în consecință:
S-a schimbat, în parte, hotărârea atacată și procedând la judecarea cauzei s-a admis acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții și pe MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL HUNEDOARA și au fost obligați pârâți să plătească reclamanților drepturile bănești cuvenite acestora, reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu data de 01.04. 2004 și până la data de 01.02.2007, raportat la perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant.
S-a dispus actualizarea acestor sume cu indicii de inflație, de la data scadenței fiecărei plăți și până la achitarea efectivă.
Pentru a hotărâ astfel, tribunalul a reținut incidența art. 322 punct 5 Cod procedură civilă față de împrejurarea că Decizia J s-a dat cu scopul declarat de a interpreta în mod unitar pe întreaga țară problema de drept referitoare la aplicabilitatea sporului de 50% prev. de art.47 din Legea nr. 50/1996, invalidând soluția instanței de fond care a apreciat că art.47 din Legea nr. 50/1996 este abrogat.
În aceste condiții, reține prima instanță, a considera în continuare că dreptul pretins de reclamanți nu este justificat nu are nici un suport și în mod cert este în contradicție cu soluția adoptată cu ocazia soluționării recursului în interesul legii.; în caz contrar s-ar perpetua situația vădit discriminatorie între aceeași categorie profesională, ceea ce în mod cert excede cadrului legal și considerentelor avute de instanța supremă și totodată contravine nr.OUG 137/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, apreciind că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 punct 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că în mod eronat a apreciat instanța de fond că cererea de revizuire este admisibilă în temeiul art. 322 pct.5 Cod procedură civilă, iar Decizia nr. 21. Secțiilor Unite constituie element determinant în sensul că dacă ar fi fost cunoscută de instanța de fond soluția ar fi fost alta, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prev. de art. 322 punct 5 Cod procedură civilă și în plus s-au nesocotit dispozițiile art.329 alin.2 și 3.pr.civilă care prevăd că deciziile pronunțate în interesul legii nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimați se solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că printr-o interpretare rațională și extensivă a art.322 pct.5 Cod procedură civilă se poate concluziona că prin " hotărârea unei instanțe care a fost desființată sau modificată" se pot înțelege și hotărârile care, în soluționarea unui recurs în interesul legii, au fost invalidate, considerând că sunt esențial nelegale și netemeinice; revizuirea fiind în prezent singura cale procesuală de desființare a unor atare hotărâri.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă în limitele statuate de art. 306 alin.2 cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 322 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin nr.OUG138/2000, se poate cere revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul dacă "după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute departea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare maipresus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
În speță, înscrisul nou invocat de revizuienți constă în decizia în interesul legii, nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secțiile unite, iar condițiile necesare admiterii cererii de revizuire întemeiate pe textul de lege susenunțat, în mod justificat s-a reținut de prima instanță că sunt îndeplinite cumulativ, deoarece:
Partea care a pierdut procesul a prezentat un înscris nou care nu a fost folosit în procesul în care s-a dat hotărârea atacată, fiind vorba de o nouă hotărâre pronunțată după data pronunțării deciziei atacate.
Înscrisul nou are o forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă.
În al doilea rând, înscrisul invocat este determinant deoarece, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia soluționării irevocabile a cauzei, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată. Astfel, în hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dezlegat problema de drept ce face obiectul prezentei judecăți în sensul opus celui în care această problemă de drept a fost soluționată prin sentința atacată iar dacă această dezlegare ar fi fost cunoscută instanței de recurs, ar fi fost obligatorie în condițiile art. 329 al. 3 Cod procedură civilă.
De asemenea, înscrisul nou nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, respectiv datorită faptului că pronunțarea recursului în interesul legii a avut loc la o dată ulterioară datei la care s-a pronunțat hotărârea atacată prin cererea de revizuire. Totodată, decizia pronunțată asupra recursului în interesul legii este opozabilă părților litigante și are forță juridică și valoare probantă în condițiile art. 329 al 3 teza ultima din Codul d e procedură civilă.
Susținerile recurentului în sensul că înscrisul nou nu a existat la data pronunțării hotărârii atacate nu poate sta la baza respingerii cererii de revizuire câtă vreme dezlegările de drept date în recursul în interesul legii sunt obligatorii pentru instanță, iar unificarea practicii judiciare și predictibilitatea soluțiilor date în cauzele asemănătoare constituie un obiectiv esențial al actului de justiție determinat de necesitatea asigurării nediscriminării și egalității de tratament juridic într-un stat de drept.
Fostul Tribunal Suprem s-a pronunțat (decizia civilă nr. 793/1985) în sensul că o hotărâre judecătorească intervenită într-o cauză, după soluționarea unui alt litigiu, poate fi consideră, în anumite situații, ca act nou, care să poată fi invocat într-o cerere de revizuire. Astfel este cazul unei hotărâri obținute pe baza unei acțiuni introduse înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea, în temeiul art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, pentru că într-o astfel de situație, hotărârea invocată ca act nou nu putea fi înfățișată în acel litigiu, deoarece nu era în putința părții să determine pronunțarea hotărârii la o dată anterioară, spre a fi în măsură a se servi de ea.
Prin urmare revizuienții reclamanți nu au putut înfățișa la data soluționării recursului decizia ÎCCJ dată în recursul legii, deoarece la acea dată instanța supremă nu se pronunțase încă asupra problemei în discuție.
În fine, o atare cererea de revizuire este întemeiată și din perspectiva art.322 punct 9 cod procedură civilă.
Potrivit art. 322 pct. 9 Cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri se poate dispune dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Sub acest aspect Curtea reține că încauza Șandor împotriva Românieis-a stabilit cu titlu de principiu că atunci când Statul este debitor al unei obligații de plată, Statul fiind garantul și reprezentantul ordinii de drept, el trebuie să ia toate măsurile pentru a se efectua plata benevolă și imediată a obligației stabilită în sarcina sa.
Prin decizia nr. 21/2008 pronunțată de ÎCCJ s-a stabilit că abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu a respectat dispozițiile constituționale, deci că acest text de lege a rămas în vigoare și și-a produs efectele sau, cel puțin în teorie, trebuia să-și producă toate efectele (pe perioada 2000 și până în prezent). Cu toate acestea, debitorul - Statul prin organele sale abilitate - a precizat că va plăti aceste drepturi (a căror executare voluntară ar trebui să o garanteze) doar în baza unor hotărâri judecătorești, care nu ar face altceva decât să confirme aplicabilitatea unui text de lege care nu a fost niciodată legal abrogat. Prin urmare Statul refuză să aplice o dispoziție legală, în condițiile în care instanța supremă a stabilit că aceasta nu a fost niciodată abrogată.
Pentru înlăturarea inechității ce s-ar crea între subiecții de drept care au titluri executorii și cei care nu au astfel de titluri, deoarece unele instanțe au apreciat că textul de lege ar fi abrogat, în condițiile în care statul are obligația de a pune în executare dispozițiile legale în vigoare, inclusiv cele referitoare la plata sporului de 50% din salariul de bază brut lunar și care este prevăzut de art.47 din Legea nr. 50/1996 fără a se recurge la măsuri de executare silită sau promovarea unor acțiuni în justiției și pentru că Statul prin organele sale trebuie să asigure preeminența dreptului și respectarea lui față de toți subiecții de drept, este admisibilă cererea de revizuire, deoarece numai astfel s-ar putea înlătura consecințele grave ale încălcării dreptului revizuienților.
Față de cele ce preced, constatând că soluția primei instanțe reflectă o aplicare și interpretare corectă a legii, neregăsindu-ne în nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotărârii expres și limitativ prevăzute de legiuitor în conținutul art. 304 punct 1-9 Cod procedură civilă, curtea în conformitate cu art. 312 alin.1 cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.1575/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.AD
Tehnored.TM/2 ex
Jud.
Președinte:Petrașcu Adriana Stoica ManuelaJudecători:Petrașcu Adriana Stoica Manuela, Doriani Ana
| ← Conflict de muncă. Decizia 419/2009. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 1045/2009. Curtea... → |
|---|
