Conflict de muncă. Decizia 484/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 484
Ședința publică de la 22 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Carmen Bancu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 170 din 8 II 2008 Tribunalului Iași, intimată fiind SOCIETATEA COMERCIALĂ DE TRATAMENT ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ " " SA, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat și consilier jr. pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul în recurs.
Av. solicită admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii.
În primul rînd, instanța de fond s-a pronunțat pe o excepție cu care nu a fost investită. Apoi, instanța de fond, a aplicat greșit legea, hotărîrea fiind în dezacord cu legislația muncii, utilizînd instanțe străine de dreptul muncii. Hotărîrea se bazează pe hotărîri de guvern de înființare a societății invocînd modificări care sunt aduse de guvern. Intenția legiuitorului a fost aceea ca între directorii de sucursale și societate să nu mai existe raporturi de muncă ci aceștia să poată fi numiți și revocați prin hotărîri ale AGA. Insă este imperativ ca raporturile de muncă să înceteze conform legislației muncii cu respectarea Codului Muncii. In cauză sunt incidente dispozițiile Codului Muncii, modificările se fac prin acordul părților. Aici este vorba de cum au încetat raporturile de muncă. Instanța de fond a dat o soluție interpretînd HG 1257/2007, însă dispozițiile acestei hotărîri nu aduc atingere raporturilor de dreptul muncii deja existente, întrucît legea dispune pentru viitor, referindu-se la
modul în care se vor ocupa funcțiile de conducere la nivel de sucursală și nu face nici o referire la contractele de muncă aflate în derulare.
Încetarea de drept a contractului de muncă nu poate interveni decît în cazurile prevăzute de dispozițiile art.56 din Codul Muncii, în speță nefiind aplicabile dispozițiile Legii 31/1991.
In concluzie solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pentru motivele expuse pe larg în întîmpinare.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.170/8 februarie 2008 Tribunalul Iași Respinge excepția nulității absolute.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în I,-, județul I, în contradictoriu cu Societatea Comercială de Tratament și Recuperare a Capacității de Muncă "" SA cu sediul în B,-, sector 2.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
Contestatorul este angajatul intimatei Societatea Comercială de Tratament și Recuperare a Capacității de Muncă "" SA fiind numit, inițial, în funcția de director al Sucursalei I prin contractul individual de muncă nr.01/1.08.2003 încheiat pe durată nedeterminată.
Ulterior, prin decizia nr.127/29.11.2007, contestatorul a fost revocat din funcția de director și numit în funcția de director adjunct de sucursală.
Decizia nr.127/29.11.2007 nu prevede desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului, deci aceasta nu poate fi analizată prin prisma disp. art. 63, 73 și 74 din Codul Muncii în ceea ce privește respectarea sau nu a procedurii prevăzute de lege în cazul concedierii, în scopul constatării unei eventuale nulități absolute a acestei decizii.
Față de această considerente, instanța a respins excepția nulității absolute a deciziei nr.127/29.11.2007, invocată de către contestator.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că prin decizia contestată s-a modificat contractul individual de muncă al contestatorului sub aspectul felului muncii și al salariului, contestatorul fiind schimbat din funcția de director în cea de director adjunct și, în consecință, s-a modificat și îndemnizația de conducere de la 20% din salariul de încadrare, la 10 %, așa cum rezultă din actul adițional nr. 7/30.11.2007 la contractul individual de muncă.
Această modificare a contractului individual de muncă a survenit ca urmare a voinței unilaterale a angajatorului, prin reprezentant legal, dar și ca urmare a modificării legislației în domeniu.
Astfel, prin HG nr.1257/17.10.2007 s-au modificat dispozițiile art.11 din HG nr. 1469/2002 privind înființarea Societății comerciale de Tratament și Recuperare a Capacității de Muncă "" SA, în sensul că directorii sucursalelor, care până în acel moment au avut calitatea de salariați, vor fi numiți și revocați de adunarea generală a acționarilor, la propunerea consiliului de administrație.
În virtutea acestei prerogative conferite de lege, Adunarea Generală a Acționarilor Societatea Comercială "" SA a emis Hotărârea nr.19/29.11.2007 prin care a dispus revocarea din funcție a tuturor directorilor de sucursale, numirea acestora în funcția de director adjunct, posturile de director urmând a fi ocupate prin concurs.
Prin urmare, modificarea contractului individual de muncă al contestatorului a avut loc ca urmare a respectării noilor reglementări cu privire la numirea și revocarea directorilor de sucursale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, considerând-o nelegală și netemeinică.
Recurentul motivează că hotărârea atacată este în dezacord cu legislația muncii, care guvernează raporturile de muncă dintre angajat și angajator. Astfel instanța era obligată să verifice modul în care angajatorul a înțeles să înceteze raporturile sale de muncă în vederea adoptării la noua reglementare nr.HG 1257/2007.
Acest act nu aduce atingere raporturilor de muncă existente, deoarece legea dispune numai pentru viitor. nr.HG 1257/2007 reglementează procedura în care se vor ocupa funcțiile de conducere la nivel de sucursală și nu face nici o referire la contractele de muncă aflate în derulare.
Mai motivează recurentul că prevederile art. V din nr.OUG 82/2005 nu își găsesc aplicabilitatea în cauză, imperativ fiind a se da eficiență art. 4 din nr.OUG 79/2001.
Încetarea de drept a contractului nu poate interveni decât în cazurile strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 56 Codul Muncii nefiind incidente dispozițiile Legii nr. 31/1998.
Astfel, intimații la care statul este acționar majoritar, îi sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG 79/2001 și nu cele ale Legii nr. 31/1991.
Mai motivează recurentul că decizia contestată trebuie apreciată ca o decizie de concediere ca urmare a voinței unilaterale a angajatorului prin prisma dispozițiilor art. 65 alin. 1 teza ultimă, art. 63, 73 și 74 Codul Muncii.
Motivează, în fine, contestatorul că, în condițiile în care se acceptă argumentarea instanței de fond în sensul că decizia contestată este o decizie de modificare contractului individual de muncă, aceasta trebuie analizată prin prisma dispozițiilor capitolului III din Codul Muncii. În acest context, arată că nu au fost respectate dispozițiile art. 41 și 17 alin. 4 din Codul Muncii.
Intimata C Tratament și Recuperare a Capacității de Muncă "", prin reprezentat legal, formulează întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Intimata arată că instanța de fond interpretat în mod just decizia nr. 127/29 noiembrie 2007 ca nefiind o decizie de concediere, căreia nu i se aplică dispozițiile art. 63, 73 și 74 Codul Muncii.
Hotărârea de revocare din funcția de Director al Sucursalei a fost luată de Adunarea Generală a Acționarilor a prin Hotărârea 19 din data de 29.11.2007 și nu prin Decizia 127/29.11.2007 care este doar o decizie de punere în aplicare. Hotărârea nr. 19/29.11.2007 este întemeiata pe dispozițiile art. 11 din HG1469/2002 modificată prin HG1257/2007, de înființare a, în care se arată că "directorii de sucursale ai societății pot fi revocați de Adunarea Generala a Acționarilor la propunerea Consiliului de Administrație ".
De altfel conform Hotărârii nr. 18/28.11.2007 directorii de sucursale au fost numiți în funcția de director adjunct păstrându-li-se toate atribuțiile ce le reveneau conform funcției de Director, astfel încât contractele lor de muncă nu au încetat niciodată. Așa cum și instanța de fond a constatat, modificarea contractelor individuale de munca a intervenit ca urmare a modificării legislației în domeniu, în sensul că directorii sucursalelor care până în momentul modificării HG1469/2002 prin HG1257/2007, vor fi numiți și revocați de adunarea generală a acționarilor la propunerea consiliului de administrație
Drept urmare, modificarea contractului individual de muncă al recurentului a avut loc cu respectarea actelor normative în vigoare cu privire la numirea și revocarea directorilor de sucursale din
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatului și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Contestatorul și intimata Tratament și Recuperare a Capacității de Muncă "" au stabilit raporturi juridice de muncă în anul 2003, fapt atestat de contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 01 din 01 august 2003 (filele 6 - 8 dosar fond). În această convenție în cadrul elementelor necesare desfășurării și încetării raportului de muncă a drepturilor, obligațiilor și răspunderilor ambelor părți este prevăzut și felul muncii.
Conform literei E din contract contestatorul a fost angajat pe funcția de director, detalierea atribuțiilor fiind făcută prin fișa postului.
Prin decizia nr. 127/29 noiembrie 2007 intimata, punând în aplicare Hotărârea 19/29 noiembrie 2007 dispune revocarea contestatorului din funcția de director al Sucursalei și numirea acestuia în funcția de director adjunct de sucursală cu stabilirea drepturilor salariale corespunzătoare noii funcții.
Curtea notează că părțile în cauză fiind în desfășurarea unui raport juridic de muncă generat de încheierea unui contract tipic de muncă, modificarea ori încetarea acestuia este guvernată de dispozițiile Codului Muncii.
Altfel spus, interesul legitim legat de stabilitatea raporturilor de muncă impune ca modificarea contractului individual de muncă să se facă în aceleași condiții în care acesta a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor părți, conform art. 41 (1) și (3) lit. c din Codul muncii.
În aceste condiții, revocarea din funcția de director dispusă prin decizia contestată și numirea contestatorului în funcția de director adjunct fără acordul acestuia este un caz tipic de modificare unilaterală a contractului individual de muncă, operațiune interzisă de art. 41 (1) Codul Muncii.
Nu poate fi reținută ca fundament a deciziei de modificare a felului muncii, argumentarea intimatei în sensul că acest act a fost emis doar ca efect al punerii în aplicare a Hotărârii 19/29 noiembrie 2007, ce a fost dată în considerarea dispozițiilor art. 11 din nr.HG 1469/2002, așa cum a fost modificată prin nr.HG 1257/2007.
Aceasta deoarece, deși din materialul probator al dosarului rezultă că decizia contestată a fost emisă ca urmare a apariției nr.HG 1257/2007, intimata ar fi trebuit, conform art. 41 Codul Muncii, să solicite acordul contestatorului cu privire la modificarea contractului individual de muncă, întrucât atât funcția, cât și salariul constituie elemente esențiale ale contractului de muncă.
Prin urmare se impune anularea deciziei nr. 127/2007.
Curtea notează că din interpretarea dispozițiilor HG1257/2007 coroborat cu dispozițiile art. V din OUG82/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1991 rezultă că, contractul individual de muncă al contestatorului era încetat de drept la data emiterii deciziei nr. 127/29 noiembrie 2007, astfel că cererea de reintegrare cu obligare la plata despăgubirilor se vădește a fi nefondată și va fi respinsă.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în parte sentința iar pe fond va admite contestația conform celor mai sus expuse.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 170 din 8 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Admite, în parte, contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata societatea comercială de Tratament și Recuperare a Capacității de Muncă B.
Anulează decizia nr. 127 din 29 noiembrie 2007, emisă de intimată.
Respinge cererile contestatorului privind repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei și plata despăgubirilor.
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
06.10.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Carmen Bancu
| ← Conflict de muncă. Decizia 9604/2008. Curtea de Apel Craiova | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1188/2008. Curtea... → |
|---|
