Contestație decizie de concediere. Decizia 780/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 780
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de " " împotriva sentinței civile nr. 697 din 16.05.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimatul, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al treilea termen și că prin serviciul registratură s-a depus o cerere de acordare termen de către recurenta " "
Avocat pentru intimatul arată că nu a reușit să verifice dacă s-au depus traducerile înscrisurilor.
Instanța aduce la cunoștință apărătorului recurentului că s-au depus la dosar traducerile înscrisurilor. Constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimatul solicită respingerea recursului și să se constate că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică din acest punct de vedere. Arată că recurenta nu și-a făcut dovada cheltuielilor de judecată. Precizează că în cazul admiterii cererii solicită admiterea onorariului doar parțial, având în vedere volumul dosarului. Consideră că în cauză este vorba de o cerere de îmbogățire fără just temei deoarece un onorariu de 30000 lei este un onorariu mare. Mai arată că instanța poate cenzura onorariul avocatului.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 697/16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- a fost respinsă contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata " " SRL; a fost respinsă cererea intimatei de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul a fost salariatul " ROMÂNIA" pe postul de supervizor promoții, conform mențiunilor din carnetul de muncă. Prin convenția încheiată la data de 15.12.2006 între, intimata " " și " ROMÂNIA" s-a convenit ca începând cu data de 01.01.2007 să înceteze de comun acord raporturile de muncă dintre salariat și angajatorul " ROMÂNIA", urmând ca salariatul și intimata " " să intre într-un raport contractual de muncă.
Astfel, începând cu data de 01.01.2007, contestatorul a fost salariatul intimatei " " pe funcția de " Serviciu Publicitară", conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 20304/11.01.2007. Prin decizia nr. 246/04.09.2007 emisă de intimată s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul disp. art. 61 lit. a Codul muncii. S-a reținut prin această decizie că angajatul deține participații nedeclarate în cadrul societăților "SMART PRODUCTION" și "MEDIA ART", fiind în același timp administrator în ambele societăți, fără a solicita și obține în prealabil aprobarea scrisă a responsabilului cu conformitatea din cadrul societății intimate. De asemenea, s-a reținut că salariatul a dezvoltat relații de parteneriat cu unul din furnizorii societății în lipsa unei aprobări în acest sens. Astfel, contestatorul este asociat în cadrul "SMART PRODUCTION" cu unul din administratorii "", care este furnizor al societății intimate. Tot prin decizia de sancționare s-a reținut că salariatul a încălcat prevederile secțiunii "Conflicte de interese, cadouri și favoruri" din Codul d e și al " ", prevederi potrivit cărora angajații societății nu au dreptul de a avea legături externe cu firme concurente, clienți sau furnizori, în lipsa unei aprobări scrise a cu Potrivit acelorași prevederi, se precizează în decizie că salariații au obligația ca, înainte de a accepta poziția de membru în consiliul de administrație al unor societăți comerciale terțe, să obțină aprobarea scrisă din partea cu a, iar în cazul în care consideră că ar putea fi implicați într-un conflict de interese sau că s-ar putea interpreta că activitatea sau relația în care sunt implicați reprezintă conflict de interese, angajații trebuie să declare în scris situația către Responsabilul cu
Prin adresa din 23.08.2007, contestatorul a fost convocat la sediul societății la data de 31.08.2007, ora 10.00, în vederea efectuării cercetării prealabile prevăzute de art. 267 Codul muncii și art. 75 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010. Prin aceeași adresă i s-a adus la cunoștință contestatorului că cercetarea disciplinară va avea ca obiect aspectele privitoare la respectarea Codul d e și al societății, având în vedere deținerea unei participații nedeclarate la două societăți, a calității de administrator la acele societăți, precum și relațiile cu numitul, acționar și administrator la o societate parteneră de afaceri a intimatei. Din cuprinsul procesului verbal întocmit la data de 31.08.2007 cu ocazia efectuării cercetării prealabile rezultă că salariatul a precizat faptul că nu a înțeles că trebuie să declare orice participație, inclusiv cele pe care nu le consideră cu un potențial conflict de interese, iar asocierea sa cu numitul în cadrul "SMART PRODUCTION" nu consideră că ar reprezenta o legătură cu o firmă concurentă sau o legătură externă cu un furnizor pe care ar fi trebuit să o comunice societății. De asemenea, contestatorul a precizat faptul că între "SMART PRODUCTION" și "" nu există legături comerciale, că nu este implicat în activitatea "" și că nu ar avea cum să influențeze o licitație organizată de intimată la care a participat firma.
Potrivit art. 1 alin. 2 lit. b, c, d, secțiunea 4 din Regulamentul Intern al salariatul are obligația de respectare a prevederilor cuprinse în regulamentul intern, contractul colectiv de muncă aplicabil, în toate politicile și procedurile Angajatorului și a săi, precum și în contractul individual de muncă, obligația de fidelitate față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu și obligația de respectare a disciplinei muncii. Potrivit prevederilor secțiunii intitulate "Conflicte de interese, cadouri și favoruri" din Codul d e Conduită, nu sunt permise legături externe cu firme concurente, clienți sau furnizori decât dacă salariatul obține aprobarea supervizorului său și împreună cu acesta, obține aprobarea scrisă a cu De asemenea, înainte ca un salariat să accepte poziția de membru al consiliului director al unei societăți, acesta trebuie să obțină aprobarea scrisă de la Responsabilul cu a din cadrul companiei. La data de 15.12.2006 contestatorul a semnat un înscris prin care certifica faptul că a citit și că este de acord să respecte Codul d e Conduită, precum și toate celelalte politici la care acesta se referă.
Din cuprinsul certificatelor constatatoare nr. 45679/08.08.2007 și nr. 45678/08.08.2007 rezultă că reclamantul este asociat la societățile "SMART PRODUCTION" și "MEDIA ART", fiind în același timp și administrator la aceste două societăți a căror activitate principală o constituie activitatea de publicitate.
Având în vedere faptul că, potrivit prevederilor Codului d e conduită, salariații intimatei nu pot accepta poziția de membru al consiliului de administrație al unei societăți fără aprobarea scrisă a cu a, instanța a reținut că salariatul a încălcat această obligație, fiind asociat și administrator la două societăți fără a avea aprobarea scrisă a cu Cât privește susținerile contestatorului referitoare la faptul că participarea sa în calitate de asociat și administrator la cele două societăți nu a provocat un conflict de interese real sau potențial cu societatea intimată, instanța a reținut că acestea sunt nefondate atât timp cât în Codul d e conduită se menționează în mod expres că obligația salariaților de a obține aprobarea scrisă a cu a înainte de a accepta calitatea de membru în consiliul director al unei alte societăți decât intimata. Totodată, instanța a reținut și faptul că reclamantul era asociat la "SMART PRODUCTION" împreună cu numitul care, la rândul său, era asociat la "", societate care era furnizor al intimatei. Or, în această situație, având legături externe cu unul din furnizorii intimatei, contestatorului îi revenea obligația de a obține aprobarea supervizorului său și, împreună cu acesta, de a obține aprobarea scrisă a cu
În consecință, reținând că reclamantul a avut calitatea de asociat și administrator în cadrul a două societăți și legături externe cu unul din furnizorii intimatei, fără a avea aprobarea scrisă a cu a, instanța a constatat că decizia nr. 246/2007 este legală și temeinică.
Raportat tuturor considerentelor expuse instanța a constatat că este neîntemeiată contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata " " și a respins-
În ceea ce privește cererea intimatei de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată. Astfel, din cuprinsul facturilor nr. -00289-2008/14.02.2008, nr. -00395-2008/05.03.2008, nr. -00650-2008/09.04.2008 și nr. -00911-2008/14.05.2008 nu rezultă că onorariile de avocat sunt corespunzătoare serviciilor de asistență juridică oferite în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs " " SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Susține recurenta că au fost depuse la dosar o serie de facturi, cu extrasele de cont aferente, ca dovadă a plății onorariilor de avocat. De asemenea, au fost individualizate - prin indicarea nr. dosarului - sumele achitate pentru serviciile prestate în legătură cu prezenta cauză și centralizate în tabele anexe fiecărei facturi și apoi într-un tabel centralizator, existând astfel și legătura între facturi, serviciile prestate și sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată.
Ca urmare se solicită admiterea recursului și a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
În drept, motivul de recurs se încadrează în dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare; prin concluziile la fond a solicitat, în cazul admiterii recursului, reducerea onorariului, considerând că este nejustificat de mare față de activitatea depusă în cauză de apărătorul recurentei.
În recurs au fost depuse înscrisurile invocate de recurentă, traduse în limba română.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 132 din Statutul profesiei de avocat, pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la un onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său. Onorariile vor fi stabilite în raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului. Stabilirea onorariilor avocatului depind de următoarele elemente:
a)timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client;
b)natura, noutatea și dificultatea cazului;
c)importanța intereselor în cauză;
d)împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi contestată de client fără investigații suplimentare;
e)notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiență, reputație și specializarea avocatului;
f)conlucrarea cu experți, sau alți specialiști, im pusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului;
g)avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat;
b)situația financiară a clientului;
i)constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Este adevărat că aceste dispoziții se referă la relația avocat -client și negocierile purtate cu acesta pentru stabilirea onorariului.
Însă, potrivit art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori vor constata, motivat, că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Ori, în speță, se reține că onorariul total de 7645,75 euro (28.043,08 RON) este nejustificat de mare față de valoarea pricinii (contestație decizie de concediere, repunerea în situația anterioară și plata daunelor morale de 50.000 euro) și munca îndeplinită de avocat.
Astfel, cauza a avut 8 termene de judecată, pe parcursul cărora s-au invocat și soluționat excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului București, respectiv Tribunalul Iași, și s-au administrat probe cu înscrisuri și interogatorii, fiind respinsă proba testimonială.
Din fișele de timp depuse de recurentă ce descriu timpul și activitățile depuse în litigiul de muncă vs. dl., rezultă, de exemplu, că s-au alocat un număr nejustificat de ore pentru revizuirea dosarului în vederea redactării interogatoriului (1 h la 31.01.2008; 3,15 h la 28.01.2008; 0,30 h la 6.02.2008; 3,15 h la 5.02.2008), s-au alocat 3,15 h la data de 23.04.2008 pentru discutarea identității martorului suplimentar, în condițiile în care s-a respins proba cu martori, la 18.03.2008 s-au alocat 0,30 h pentru redactarea unui raport de audit pentru, ce nu are legătură cu prezenta cauză.
Ca atare, raportat la valoarea pricinii, ce determină și complexitatea acesteia, precum și la munca depusă de avocat la cele 8 termene de judecată, Curtea de Apel reține că onorariul, total plătit de recurenta -intimată (chiar dacă este expresia consensualismului avocat-client) este nejustificat de mare și nu poate fi pus în sarcina intimatului -contestator, ce este un terț față de raporturile dintre societate și avocat.
În consecință, în baza disp. art. 274 alin. 3 Cod procerdură civilă; art. 3041Cod procedură civilă și art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de intimată și va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul că va obliga contestatorul să plătească intimatei suma de 12.500 lei(RON) cu titlu de cheltuieli de judecată.
Vor fi menținute celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata Philip SRL împotriva sentinței civile nr. 697 din 16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Obligă contestatorul să plătească intimatei suma de 12.500 lei, cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier,
Red.
Tehnored.
16.12.2008 - 2 ex.
Tribunalul Iași: -
-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
| ← Conflict de muncă. Decizia 53/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 264/2008. Curtea de... → |
|---|
