Conflict de muncă. Decizia 55/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 55
Ședința publică din 15 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Biberea
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuientul Ministerul Justiției și Libertăților B, împotriva deciziei civile nr.1089/23.06.2009, dată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, C, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B, TRIBUNALUL TIMIȘ, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII,.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și o reține pentru soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Bas olicitat în temeiul art.322 alin.1 pct.5 cod pr.civilă anularea decizie civile nr.1089 din 23 iunie 2009 pronunțată de Secția Litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Curții de Apel Timișoara în dosarul nr-.
S-a susținut că prin cererea formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Timiș și Ministerul Finanțelor Publice B, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate în cuantum de 15% din indemnizația brută lunară de încadrare, cu începere de la data nașterii dreptului și în continuare, actualizat cu rata inflației, iar prin sentința civilă nr.96 din 23.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Timișoaraa admis acțiunea.
Prin decizia a cărei anulare se solicită aceiași instanță a respins recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B și Ministerul Finanțelor Publice B, cu toate că în momentul pronunțării a existat decizia nr.838 din 27 mai 2009 prin care Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Prin decizia menționată anterior s-a reținut că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.126 alin.3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție B are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.4 din Constituția României.
În consecință Înalta Curte de Casație și Justiție B nu poate instituii, modifica sau abroga norme juridice cu putere de lege și nu poate nici efectua nici controlul de constituționalitate al acestora.
În raport de considerentele reținute de instanța de control constituțional se desprinde concluzia că, textele de lege invocate de Înalta Curte de Casație și Justiție B în decizia nr.46/2008 nu pot constitui temei pentru pronunțarea unor hotărâri prin care, în realitate se procedează la modificarea și completarea unor acte normative.
Decizia pronunțată de Curtea Constituțională exista în momentul în care s-a pronunțat Curtea de Apel Timișoara și se încadrează în categoria înscrisurilor reglementată de prevederilor art.322 alin.1 pct.5 cod pr.civilă, neputând fi înfățișată dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, fiind aptă să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată de instanță.
Reglementată de prevederile art.322 - 328 cod pr.civilă revizuirea reprezintă calea de atac extraordinară, de retractare ce are ca obiect cererea adresată, de regulă, instanței care a pronunțat hotărârea atacată cu scopul de aor etracta, pentru unul din motivele expres și limitativ prevăzute de lege și de a statua din nou, în fapt și în drept, dacă este cazul.
Motivul de revizuire reglementat de punctul 5 al art.322 cod pr.civilă vizează două ipoteze: descoperire de înscrisuri doveditoare și desființarea ori modificarea hotărârii unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se solicită.
În speță, cererea de revizuire a vizat prima ipoteză, susținându-se că instanța de recurs a pronunțat hotărârea în lipsa unor înscrisuri imposibil de prezentat, care, dacă ar fi fost cunoscute instanței, ar fi fost de natură să determine o altă soluție în litigiu, invocându-se decizia nr.838 din 27 mai 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a statuat că Înalta Curte de Casație și Justiție B nu poate institui, modifica sau abroga norme juridice cu putere de lege și nici nu poate efectua controlul de constituționalitate al acestora.
Prin această decizie Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte, Parlamentul și Guvernul României pe de altă parte, reținând că, în exercitarea atribuțiilor prev. de art.126 alin.3 din Constituției, Înaltei Curți de Casație și Justiție B îi revine numai competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.4 din Constituția României.
De necontestat că, într-o interpretare mai largă și discutabilă, s-a considerat că o hotărâre judecătorească intervenită după soluționarea în fond a litigiului poate fi invocată ca "înscris nou" pentru a se putea solicitat revizuirea, cu condiția să fi fost obținută în baza unei cereri introduse înainte de soluționarea definitivă a litigiului și cu motivarea că partea nu avea posibilitatea să determine pronunțarea hotărârii la o dată anterioară pentru a fi în măsură aoi nvoca, însă, hotărârea judecătorească reprezintă un act public ce nu poate fi considerat ca imposibil de invocat, iar simpla lui necunoaștere nu poate fi asimilată forței majore.
Fără a se mai analiza dacă înscrisul invocat de revizuient este determinant pentru soluția în litigiu, se reține numai că în speță prima cerință prevăzută de lege nu a fost întrunită, partea având posibilitatea de a invoca și prezenta în cursul procesului decizia pronunțată de instanța de control constituțional de care s-a prevalat cu ocazia formulării cererii de revizuire.
Pentru considerentele expuse s-a apreciat ca nefondată cererea formulată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul Ministerul Justiției și Libertăților B, împotriva deciziei civile nr.1089/23.06.2009, dată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
, 15 ianuarie 2010, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 22.03.2010
Tehnored R/22.03.2010/2 ex
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Biberea, Carmina Orza
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 133/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1552/2010. Curtea... → |
|---|
