Conflict de muncă. Decizia 559/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 559
Ședința publică din 20 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
Judecător: G
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta SC Asigurări SA împotriva sentinței civile nr. 1082 pronunțată la 27 noiembrie 2008 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru pârâta recurentă avocat, reclamantul intimat personal și asistat de avocat.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se depune la dosar extras din 11 martie 2009 și raport privind venitul net pe anul 2007.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta pârâtei recurente a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației, fără cheltuieli de judecată, respingerea cererii de suspendare ca fără obiect (a fost executată hotărârea).
Reprezentanta reclamantului intimat a solicitat respingerea cererii de suspendare ca fără obiect, respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la 18 iulie 2008 sub nr. 2803/108, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC Asigurări SA B solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta la reangajarea lui pe funcția deținută anterior, la plata veniturilor calculate în funcție de media veniturilor obținute în anul în curs/lună de la data desfacerii contractului de muncă și până la reangajare, la plata sumei de 300.000 RON daune morale, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că a fost angajat în 12 decembrie 2005 pe perioadă nedeterminată în funcția de director Sucursala A la unitatea pârâtă.
Prin decizia nr. 2258/17 iunie 2008 i s-a desfăcut contractul de muncă în baza art. 61 litera d din Legea nr. 53/2003.
Apreciază că decizia este nelegală deoarece la preluarea Sucursalei A, aceasta se afla într-o situație grea din punct de vedere al personalului din vânzări și al spațiului în care-și desfășoară activitatea.
In anul 2006-2007 au fost efectuate o serie de noi angajări, personalul având nevoie de instruire în domeniul legislativ, în ceea ce privește produsele companiei (peste 100) și al dezvoltării abilităților necesare pentru vânzarea acestor produse.
Modalitatea dificilă de recrutare personal de achiziție datorită abilităților necesare, precum și politica societății - penalizări la salariu în caz de nerealizare a planului de asigurări, salarizare mică în comparație cu concurența -a cauzat realizarea parțială a planului de asigurări pe anul 2006.
Începând cu anul 2008, echipa a început să dea rezultate foarte bune, planul de asigurări non viață pe primul trimestru I 2008 fiind realizat în procent de 104%.
Un alt motiv invocat îl constituie nerespectarea obligației de a-i oferi un alt loc de muncă corespunzător și nerespectarea termenului de preaviz.
Apreciază că decizia a fost emisă tardiv, așa zisele cauze ale concedierii fiind constatate de societate la finele anului 2007, iar decizia trebuia emisă în termen de 30 de zile de la data când a cunoscut cauzele concedierii.
La termenul de judecată din 28 august 2008, reclamantul a precizat că solicită și anularea deciziei nr. 2258/17 iunie 2008.
Prin sentința civilă nr. 1028 pronunțată la 27 noiembrie 2008, instanța a respins excepția tardivității formulării cererii de anulare a deciziei de concediere, a respins excepția tardivității emiterii deciziei de concediere, a admis contestația, a anulat decizia nr. 2258/17 iunie 2008 emisă de pârâtă, a obligat pârâta să reintegreze reclamantul pe postul și funcția avute anterior concedierii, a obligat pârâta să plătească reclamantului, pe perioada cuprinsă între data desfacerii contractului de muncă și data reangajării, o sumă lunară egală cu media lunară a venitului realizat de reclamant ca urmare a prestării activității în cursul anului 2007, obligat pârâta să plătească reclamantului 3500 lei cheltuieli de judecată, a respins cererea privind daunele morale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că din ansamblul cererii de chemare în judecată a reieșit că prin formularea contestației, reclamantul tinde la anularea deciziei; că precizarea de acțiune nu are rolul unei extinderi a cadrului procesual, ci rolul unei precizări a obiectului; că decizia de concediere a fost emisă în termen de 30 de zile de la data când societatea a cunoscut necorespunderea profesională.
Sub aspectul fondului, a reținut că în speță, necorespunderea profesională a fost stabilită exclusiv raportat la realizarea planului de vânzare asigurări, iar nu la ansamblul indicatorilor; că premierea reclamantului pentru realizarea altor indicatori denotă o apreciere bună din partea pârâtei.
În termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta SC Asigurări SA B, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă.
Arată că în mod greșit instanța a respins excepția tardivității cererii de anulare a deciziei de concediere, în condițiile în care reclamantul a solicitat anularea acesteia abia la data de 18 septembrie 2008, aproape după trei luni de la data comunicării deciziei; că măsura luată de societate a fost legală și temeinică, deoarece nerealizarea planului de asigurări s-a produs doi ani consecutiv; că realizarea sarcinilor de plan este vitală pentru o societate aflată într-o permanentă luptă concurențială; că atât în cuprinsul deciziei de concediere, cât și prin întâmpinare, a menționat că apărările formulate de reclamant nu pot fi reținute; că reclamantul a fost recompensat pentru realizarea unor indicatori cu pondere mică în planul de afaceri, fiind însă și penalizat de mai multe ori.
A solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea recursului.
Pârâta recurentă a depus la dosar și o dezvoltare a motivelor de recurs în care arată că cererea reclamantului depusă la 28 august 2008 este o cerere nouă, depusă peste termenul prevăzut de Codul Muncii; că instanța nu se poate substitui angajatorului sau comisiei de evaluare profesională, anulând rolul și scopul acestora.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arată că prin sintagma "admiterea contestației" a înțeles să solicite anularea deciziei contestate; că legea nu consacră o formulare tip a capetelor de cerere; că nu au fost luate în considerare niciunul dintre motivele obiective invocate de el și care au stat la baza nerealizării planului.
În ce privește cererea de suspendare a executării, având în vedere că sentința instanței de fond a fost executată potrivit susținerilor recurentei, cererea de suspendare apare ca fiind rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă.
Pe cale de consecință, se va dispune restituirea către recurentă a cauțiunii achitate cu recipisa de consemnare nr. -/1 și chitanța nr. -/1 din 28 ianuarie 2009.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 8 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
Instanța de fond a interpretat în mod corect actul juridic dedus judecății și a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente speței.
Este adevărat că prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul nu a solicitat în mod expres anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 2256/17 iunie 2008, însă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că înțelege să conteste decizia de desfacere a contractului de muncă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că este o măsură abuzivă și solicitând în mod expres repunerea în situația anterioară emiterii acestei decizii, respectiv reintegrarea în funcția deținută anterior și plata drepturilor bănești de care a fost lipsit.
Din cele de mai sus rezultă în mod neechivoc că scopul urmărit de reclamant prin formularea cererii de chemare în judecată a fost anularea deciziei de concediere cu toate consecințele care decurg din aceasta.
In aceste condiții, precizarea la un termen de judecată ulterior a obiectului, în sensul formulării în mod expres a unui petit de anulare a deciziei, nu poate atrage consecința tardivității cererii, în condițiile în care în termen reclamantul a sesizat investit instanța să analizeze legalitatea și temeinicia deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Sub aspectul fondului, în mod corect a apreciat instanța de fond că pârâta nu a făcut dovada necorespunderii profesionale a reclamantului.
profesională este acea împrejurare de natură obiectivă sau subiectivă care conduce ori este aptă să conducă la obținerea unor performanțe profesionale mai scăzute decât cele pe care, în mod rezonabil, angajatul este îndrituit a le aștepta de la salariat, ea trebuind înțeleasă ca o necunoaștere sau o stăpânire insuficientă a regulilor specifice unei funcții.
Angajatorului îi revine sarcina de a proba fapte obiective și repetate de natură să evidențieze astfel de carențe profesionale.
In mod corect a apreciat instanța de fond că simpla nerealizare a planului la anumiți indicatori fără a se face o analiză de ansamblu a activității desfășurate de reclamant și o analiză aprofundată cauzelor care au dus la nerealizarea unor indicatori nu poate duce la concluzia necorespunderii profesionale.
În apărare, reclamantul a invocat o serie de realizări ca reorganizarea sucursalei, aportul la construirea unui nou sediu, completarea și perfecționarea personalului, realizarea planului de pensii pilon II, promovarea cu rezultate bune a imaginii societății, dar și neajunsuri ca numărul mare al personalului nou angajat și care a avut nevoie de timp pentru a se forma, modificările legislative care au dus la eliminarea cărții vechi și în parte a asigurărilor medicale, coroborat cu creșterea planului de asigurări.
Cu ocazia evaluării, pârâta nu a făcut o analiză aprofundată a realizărilor și neajunsurilor, ci s-a limitat la a aprecia că neajunsurile sunt comune tuturor sucursalelor.
Este de necontestat că la unii indicatori reclamantul a avut și realizări, realizări pentru care a fost premiat.
În acest context neefectuarea unei analize aprofundate a realizărilor și nerealizărilor face ca măsura luată de unitate să fie netemeinică, așa cum în mod corect a apreciat și prima instanță, face ca măsura luată de unitate să fie netemeinică.
În temeiul prevederilor art. 64 Codul Muncii, societatea avea obligația de a oferi reclamantului un post corespunzător pregătirii profesionale, or, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de recurs, reclamantul a susținut că această obligație nu a fost îndeplinită, deși existau posturi vacante, iar pârâta nu a făcut dovada inexistenței posturilor vacante corespunzătoare pregătirii reclamantului.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a respinge recursul declarat de către pârâtă ca neîntemeiat.
In privința cheltuielilor de judecată va face aplicarea dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a executării ca fiind rămasă fără obiect și dispune restituirea către recurentă a cauțiunii achitate cu recipisa de consemnare nr. -/1 și chitanța nr. -/1 din 28 ianuarie 2009.
Respinge recursul declarat pârâta SC Asigurări SA împotriva sentinței civile nr. 1082 pronunțată la 27 noiembrie 2008 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul .
Obligă pârâta recurentă la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantul intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 20 martie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Gheorghe
G
pentru, aflat în concediu de odihnă,
semnează președintele secției,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
15.07.2009
Prima instanță:
, - Tribunalul Arad
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Gheorghe
| ← Conflict de muncă. Decizia 846/2009. Curtea de Apel Pitesti | Conflict de muncă. Decizia 446/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
