Conflict de muncă. Decizia 564/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 564
Ședința publică din 20 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
Judecător: G
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta împotriva sentinței civile nr. 2975 pronunțată la 11 septembrie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - -, având ca obiect litigiu de muncă - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamantul intimat avocat în substituirea avocatei, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că prin serviciul registratură al instanței, la 16 martie 2009, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamantei intimate a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Timiș la 24 aprilie 2008 sub nr. 3634/30, reclamanta - - Tac hemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pe pârâta la restituirea sumei de 1463,39 lei, cu titlu de rest de plată din avans cheltuieli de decontare conform dispoziției de plată nr. 594/13 iulie 2005 și a dispoziției de plată nr. 471/6 mai 2006, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței de judecată că pârâta a fost angajata societății - SRL în funcția de șef de departament resurse umane până la 7 martie 2008; că în baza contractului de prestări servicii nr. 8/7 ianuarie 2002 încheiat între - SRL și reclamantă, pârâta a prestat servicii în domeniul managementului de resurse umane către - -.
Mai arată că în baza acestui raport de muncă, prin dispoziția de plată nr. 594/13 iulie 2005, reclamanta a plătit către pârâtă suma de 650 lei cu titlu de avans cheltuieli de decontare, din care pârâta a justificat doar suma de 32,86 lei în luna februarie 2006, 53,75 lei în martie 2006; că prin dispoziția de plată nr. 471/6 iunie 2006, pârâta a mai primit din partea reclamantei suma de 900 lei cu titlu de avans cheltuieli de decontare, sumă din care pârâta nu a justificat nimic; că sumele avea ca scop efectuarea anumitor cheltuieli în interesul reclamantei și avea obligația de a face dovada efectuării lor în acest scop.
In drept invocă prevederile art. 270, 272 alin. 1 Codul Muncii, art. 998 și următoarele cod civil.
Prin sentința civilă nr. 2975 pronunțată la 11 septembrie 2008, instanța a admis acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1463,39 lei, reprezentând rest plată din avans cheltuieli de decontare, conform dispoziției de plată nr. 594/13 iulie 2005 și a dispoziției de plată nr. 471/6 iunie 2006, fără cheltuieli de judecată nesolicitate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că pârâta a încasat de la reclamantă în baza dispoziției de plată nr. 594/13 iulie 2005 și a dispoziției de plată nr. 471/6 iunie 2006 suma de 1550 lei cu titlu de avans cheltuieli de decontare, din care a justificat cheltuieli în cuantum de 86,61 lei, rămânând astfel un rest de plată în cuantum de 1463,39 lei la încetarea contractului individual de muncă.
A apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 270 alin. 1 Codul Muncii, art. 272 alin. 1 Codul Muncii.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Arată că nu a fost citată pentru termenul de judecată din 11 septembrie 2008, acesta fiind și motivul pentru care nu a depus întâmpinare.
Mai arată că suma a fost folosită de pentru rezolvarea documentelor de angajare la Ministerul Invățământului; că acest aspect era cunoscut de directorul economic și administratorul - -, urmând ca acesta să justifice ulterior suma; că la încetarea raporturilor de muncă ale acestuia, societatea nu i-a mai cerut restituirea sumei; că nu înțelege de ce suma nu i-a fost reținută în timpul derulării raporturilor de muncă.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Invocă excepția tardivității declarării recursului, excepția nulității recursului, iar pe fond susține netemeinicia acestuia.
Arată că deși hotărârea recurată a fost comunicată pârâtei la 30 ianuarie 2009, pârâta recurentă a formulat recurs cu depășirea termenului de 10 zile, la 12 februarie 2009; că recursul nu este motivat în condițiile în care recurenta nu-și expune motivul de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii recurate.
Sub aspectul fondului arată că procedura de citare cu pârâta a fost legal îndeplinită pentru termenul de judecată din 1 septembrie 2008; că pârâta nu a făcut dovada susținerilor avansate prin cererea de recurs privind utilizarea sumelor de către.
Excepția invocată de reclamantă prin întâmpinare este neîntemeiată.
Termenul de recurs în materia litigiilor de muncă este de 10 zile și curge de la data comunicării hotărârii.
In speță, hotărârea a fost comunicată pârâtei recurente la 30 ianuarie 2009, ultima zi de depunere a recursului fiind 10 februarie 2009.
Acest termen a fost respectat, pârâta recurentă depunând recursul în termen, prin scrisoare recomandată, la 9 februarie 2009.
Nici excepția nulității invocată de reclamanta intimată nu este întemeiată.
În recursul declarat, pârâta a arătat care sunt motivele de nelegalitate ale sentinței recurate și anume necitarea ei, fapt care a împiedicat-o să depună întâmpinare.
A mai invocat că nu-i poate fi imputat prejudiciul, deoarece suma a fost folosită cu acceptul conducerii societății și că societatea nu i-a reținut suma în perioada cât a fost angajata ei, motivele invocate putându-se încadra în situațiile de recurs reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 5 și 3041cod procedură civilă.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 304 pct. 9 și 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
Prin acțiune, reclamanta a indicat drept domiciliu al pârâtei în Pădureni,-, jud. T, adresă necontestată de pârâtă în recurs, aceasta neindicând un alt domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură, ci doar susținând că nu a fost citată, fapt care însă nu corespunde realității.
Din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 25 dosar fond rezultă că procedura de citare cu pârâta pentru termenul de judecată din 11 septembrie 2008 fost legal îndeplinită, citația fiind afișată pe ușa locuinței destinatarului, în condițiile în care nici o persoană din cele care pot primi citația nu a fost găsită la domiciliu.
Sub aspectul fondului, în mod corect a apreciat prima instanță că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii materiale ale pârâtei.
Pârâta a încasat suma de 1550 lei cu dispozițiile de plată nr. 594/13 iulie 2005 și 471/6 iunie 2006, din care nu a justificat decât suma de 86,61 lei.
Susținerea pârâtei conform căreia suma nerestituită a fost folosită de un alt angajat al societății nu poate fi primită, deoarece pârâta nu a făcut nici o dovadă a susținerilor sale.
Mai mult, obligația de restituire a sumei incumbă pârâtei, care avea obligația de aof olosi în interesul societății și de aoj ustifica.
Potrivit art. 283 alin. 1 litera Codul Muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune este de 3 ani, fiind fără relevanță împrejurarea că reclamanta nu i-a reținut pârâtei suma în perioada derulării raporturilor de muncă.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a respinge recursul declarat de către pârâta recurentă ca neîntemeiat.
Cheltuielile de judecată solicitate de intimată în recurs nefiind dovedite, nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta împotriva sentinței civile nr. 2975 pronunțată la 11 septembrie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu - -.
Fără cheltuieli de judecată nedovedite.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Gheorghe
G
Grefier,
Red. MB/Dact. MB
2 ex.
04.05.2009
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Gheorghe
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 40/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1364/2009. Curtea... → |
|---|
