Contestație decizie de concediere. Decizia 1364/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Decizia civilă nr.1364
Ședința publică din 16 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Marinela Giurgincă
Grefier:- -
S- luat în examinare recursul declarat de pârâta Regia Autonomă de Transport T împotriva sentinței civile nr.608/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul intimat avocat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 12.10.2009 întâmpinare din partea reclamantului intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 608/05.02.2009, Tribunalul Timișa admis excepția nulității absolute a Deciziei de concediere nr.15439/11.11.2008 și a admis contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei de concediere15439/11.11.2008 emisă de intimata Regia Autonomă de Transport T, a fost anulată decizia cu repunerea părților în situația anterioară în sensul reîncadrării contestatorului pe postul deținut anterior concedierii cu obligarea intimatei la plata către aceasta a unor drepturi egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi de care trebuia să beneficieze în intervalul cuprins de la data încetării contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă, precum și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al contestatorului.
A fost respinsă în rest contestația privind daunele morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Desfacerea contractului individual de munca al unui salariat, neprezentând importanta faptul ca desfacerea are loc din motive care țin sau nu de persoana salariatului, este o măsura extremă.
Astfel, legiuitorul in această situație, a instituit in sarcina angajatorului o serie de obligații, obligații ce se extind si in momentul in care angajatorul întocmește si emite decizia de concediere/încetare a contractului individual de munca.
Art. 74. la art. 1 lit. d spune ca, "Decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu: d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64", ca o garantie a faptului ca, angajatorul a încercat să facă toate diligentele pentru a păstra locurile de munca si a nu pune pe salariat in situația de a fi lipsit de mijloacele de trai.
Ori, din analiza deciziei de concediere spre a cărei anulare se tinde in prezentul demers judiciar, instanța constata ca, angajatorul nu și-a îndeplinit aceasta obligație de a insera in cuprinsul deciziei a locurilor de munca pe care i le-a oferit contestatoarei, iar sancțiunea împotriva nerespectării de către angajator a obligațiilor ce-i incumba, este data de același cod al muncii prin al sau art. 76: "Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută".
Astfel, instanța constata ca măsura luata de intimata este nelegala (fiind lovita de nulitate absoluta), in consecință Tribunalul urmează a admite petitul vizând anularea Deciziei nr. 13225/02.10.2008 emisa de intimata.
Consecință a constatării nelegalității măsurii dispuse de către unitate, a Deciziei de concediere, Codul Muncii, prin art. 78 alin. 1 stabilește ca: "În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul", iar alin. 2 al aceluiași articol statueaza ca: "La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere", astfel ca, in lumina acestui text de lege, Tribunalul a constatat că petitul vizând reintegrarea in funcția avuta, precum si plata despăgubirilor este întemeiată, motiv pentru care tribunalul le-a admis.
Instanța, consecință a admiterii petitului vizând anularea deciziei de concediere si a dispunerii părților in situația anterioara, a admis si petitiul vizând obligarea intimatei la efectuarea cuvenitelor mențiuni in carnetul de munca al contestatoarei.
Cu privire la petitul vizând obligarea intimatei la plata sumei de 12000 lei cu titlu de daune morale, instanța a respins acest petit ca neîntemeiat, contestatorul nefăcând dovada vreunui prejudiciu de natura nepatrimoniala, mai mult, prin admiterea contestației, repunerea contestatoarei pe postul deținut anterior cu plata drepturilor de natura salariala de care a fost lipsit, Tribunalul apreciază că imaginea contestatoarei a fost reabilitată.
Așa fiind prima Instanță nu s-a mai preocupat de petitul formulat de contestator in subsidiar, consecința admiterii cererii principale.
In temeiul disp. art. 274.pr.civ, instanța a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 1190 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărârii, pârâta Regia Autonomă de Transport Tad eclarat recurs în termen legal la 27.07.2009, solicitând în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 cod pr.civilă, admiterea recursului, modificarea sentinței civile ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului pârâta a arătat că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art.64 Codul Muncii, raportat la dispozițiile art.74 al.1, lit."d" Codul Muncii, precizând că angajatorul era obligat de a comunica lista locurilor disponibile în unitate în situația în care concedierea s-a produs pentru motive care țin de persoana salariatului.
În speță, însă pârâta susține că decizia de concediere nr.15439/11.11.2008 a fost corect întocmită, concedierea întemeindu-se pe art.65-67 Codul Muncii, și nu pe prevederile art.64, la care face trimitere lit.d) din art.74 Codul Muncii, astfel încât angajatorul nu avea obligația de a comunica lista locurilor vacante în unitate.
Prin întâmpinarea depusă în cauză intimatul - a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.608/5.02.2009, întrucât motivul invocat de pârâta recurentă nu este incident în speță, ceea ce impune respingerea lui.
Intimatul a precizat că atât practica judiciară, cât și doctrina consideră că exigențele prevăzute de art.74 alin.1, lit.d Codul Muncii referitoare la inserarea în cuprinsul deciziei de concediere a listei locurilor de muncă vacante în unitate și termenul în care salariații trebuie să opteze sunt aplicabile inclusiv situațiilor prevăzute de art.65 Codul Muncii, situații în care concedierea intervine pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Orice decizie de concediere trebuie să îndeplinească în mod cumulativ anumite condiții de fond și de formă pentru ca aceasta să fie legală și temeinică și, în consecință, să producă efectul concedierii.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârâtă, în raport de temeiul de drept invocat și dispozițiile art.299, 304 pct.9 cod pr.civilă și art.312 alin. 1 și 3 cod pr.civilă, Curtea constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, prevederile dispozițiilor art.74 Codul Muncii, al.1, decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu: d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64", ca o garanție a faptului ca, angajatorul a încercat să facă toate diligentele pentru a păstra locurile de munca si a nu pune pe salariat in situația de a fi lipsit de mijloacele de trai.
În cauza de față, însă deși contestatorul susține că a avut loc o concediere individuală, în condițiile art.64 Codul Muncii, așa cum rezultă și din motivarea contestației înregistrată la Tribunalul Timiș, precum și temeiul de drept invocat ca incident în cauză, art.65 Codul Muncii, rezultă că în realitate pârâta a procedat la o concediere colectivă, în condițiile art.65 - 67 Codul Muncii,( cum de altfel s-a și motivat în fapt și drept contestația).
În raport de aceste împrejurări, Curtea apreciază că în mod greșit Tribunalul Timișa reținut excepția nulității deciziei de desfacere a contractului de muncă, pentru nerespectarea dispozițiilor art.74 Codul Muncii, în fapt, apreciind tribunalul concedierea colectivă, întemeiată pe dispozițiile 65 - 67 Codul Muncii, în raport cu care nu operează dispozițiile art.74 Codul Muncii.
În această situație, angajatorul nu are obligația să ofere salariaților pe care îi concediază pentru motive care nu țin de persoana lor un loc de muncă vacant, compatibil cu pregătirea lor profesională, deoarece art.64 Codul Muncii, care are caracter de excepție și sunt de strictă interpretare, nu fac referire și la situația concedierii în temeiul art.65 sau art.66 Codul Muncii.
Având în vedere că prin soluția dată, instanța de fond nu a procedat la examinarea pe fond a susținerilor contestatorului, Curtea va admite recursul, va casa sentința civilă și va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceiași instanță, Tribunalul Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE,
Admite recursul declarat de pârâta Regia Autonomă de Transport T împotriva sentinței civile nr.608 din 05.02.2009 dată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează sentința civilă și dispune trimiterea cauza pentru rejudecare la aceiași instanță, Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.-/11.01.2010
Tehnored.DR/14.01.2010
2 ex.
Prima instanță-Trib.
Judecători:;
Președinte:Maria BibereaJudecători:Maria Biberea, Florin Dogaru, Marinela Giurgincă
| ← Conflict de muncă. Decizia 564/2009. Curtea de Apel Timisoara | Contestație decizie de concediere. Decizia 1447/2009. Curtea... → |
|---|
