Conflict de muncă. Decizia 565/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 565
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Primarul Comunei împotriva sentinței civile nr. 265 din 18.02.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimată fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar concluzii scrise de către recurentul Primarul Comunei. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrata la nr. 309/99/14.01.2009, contestatoarea a chemat in judecată pe intimatul Primarul Comunei solicitând anularea dispoziției nr.520 din 05.12.2008 emisa de intimatul Primarul Comunei, exonerarea de plata sumei de 122 lei stabilita prin dispoziția contestata si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, contestatoarea arătat următoarele:
Cu încălcarea vădita a dispozițiilor art. 269 si următoarele din Codul muncii referitoare la răspunderea patrimonială, pârâtul ii imputa prin dispoziția contestata suma de 122 lei, fără a respecta normele si principiile răspunderii civile contractuale, respectiv fără a supune pretențiile jurisdicției instanței competente in fața căreia să aibă posibilitatea sa-si formuleze apărări.
Conform înscrisurilor pe care le deține rezultă fără nici un dubiu ca sumele ce i se imputa au fost cheltuite exclusiv in interesul instituției la care funcționează, deci avea dreptul ca respectivele sume sa-i fie decontate in mod corespunzător.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Instanța a invocat excepția nulității absolute a deciziei contestate.
Prin sentința civilă nr. 265/18.02.2009, Tribunalul Iașia admis în parte contestația formulată de contestatoarea,a constatat nulitatea dispoziției nr. 520 din 5.12.2008 emisă de intimatul Primarul Comunei și a exonerat- pe contestatoare de plata sumei de 122 lei.
Prin aceeași hotărâre, s-a respins cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 520 din 5.12.2008, Primarul Comunei a imputat contestatoarei, angajată cu contract individual de munca, suma de 122 lei reprezentând prejudiciul cauzat Primăriei comunei, conform procesului -verbal de inspecție întocmit de către cu nr. 27410/06.11.2008.
Potrivit disp. art. 164 pct.1 Codul muncii, nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
Art. 107 din vechiul Cod al muncii, în vigoare până la 1 martie 2003,ce prevedea posibilitatea emiterii deciziilor de imputare, nu a mai fost preluat în Legea 53/2003 - Codul muncii actual. Decizia contestată a fost emisă la data de 05.12.2008, dată la care răspunderea patrimonială a salariaților era reglementată de art. 270- 271 din Legea 53/2003.
Pentru aceste considerente, prima instanță a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 520/2008 emisă de intimat și a dispune exonerarea contestatoarei de plata sumei de 122 lei.
Instanța de fond respins cererea contestatoarei privind acordarea cheltuielilor de judecată ca fiind nedovedită.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs Primarul comunei, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data respectivă, respectându-se toate condițiile de fond și de formă prevăzute de normele aplicabile.
Se mai arată că, prin contestarea acestei dispoziții, contestatoarea are posibilitatea de a-și formula apărări și dea valorifica dispozițiile legale în condiții de oralitate și de contradictorialitate.
Se mai susține că, potrivit disp.art.272 din Codul muncii, angajatorul are posibilitatea de a antrena răspunderea patrimonială a reclamantei fără aoa cționa în judecată pe aceasta, printr-un act unilateral care, în speță este tocmai dispoziția contestată.
Analizând recursul formulat de Primarul comunei, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în cauză și a motivelor de recurs invocate, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția nr. 520 din 5.12.2008, Primarul Comunei a imputat contestatoarei, angajată cu contract individual de munca, suma de 122 lei reprezentând prejudiciul cauzat Primăriei comunei, în temeiul disp.art.270 -274 din Codul muncii.
În mod corect prima instanță a constatat nulitatea absolută a acestei decizii, având în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor actualului Cod al muncii, aplicabile în speță, angajatorul nu mai este îndreptățit să antreneze răspunderea patrimonială a salariatului printr-o decizie de imputare.
Dacă legiuitorul a dat expres în competența angajatorului, potrivit disp.art.263-268 din Codul muncii, dreptul de a stabili întrunirea condițiilor răspunderii disciplinare și aplicarea sancțiunilor disciplinare, printr-un act unilateral ce să poată fi cenzurat ulterior, în ceea ce privește legalitatea și temeinicia sa, de către instanța de judecată, în privința răspunderii patrimoniale a salariatului și a obligației de restituire a sumelor nedatorate, angajatorul nu mai are posibilitatea de a antrena această răspundere prin actul său unilateral.
Având în vedere faptul că întrunirea condițiilor răspunderii patrimoniale se stabilește de către instanța de judecată, iar reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria este certă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, potrivit disp.art.164 din Codul muncii, se reține că pentru obligarea salariatului la daune, atât în temeiul disp.art.270 din Codul muncii, cât și în baza disp.art.272 din Codul muncii, angajatorul trebuie să se adreseze instanței judecătorești competente.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, urmează să se respingă recursul formulat de Primarul comunei și să se mențină sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Primarul comunei împotriva sentinței civile nr.265/18.02.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 16.06.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
- -.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
| ← Conflict de muncă. Decizia 239/2008. Curtea de Apel Timisoara | Conflict de muncă. Decizia 166/2010. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
