Conflict de muncă. Decizia 579/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 579/2009
Ședința publică de la 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani președintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea SC " ROMÂNIA" SRL împotriva deciziei civile nr. 544/15.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru intimată, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea contestatoarei prin av. note de ședință prin care solicită soluționarea în lipsă a contestației în anulare. Alăturat acestora a depus copie după decizia nr.33/9.06.2008 a
Avocatul intimatei, față de împrejurarea că a fost soluționată excepția de neconstituționalitate formulată de contestatoare, fiind respinsă ca inadmisibilă, arată că nu are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare, acordând cuvântul în dezbateri.
Avocatul intimatei pune concluzii de respingerea ca nefondat a recursului pentru motivele din întâmpinarea depusă la dosar. Cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față;
Constată că prin contestația în anulare înregistrată la această instanță sub dosar nr- contestatoarea ROMÂNIA cu sediul în a solicitat, în contradictoriu cu intimata, anularea deciziei civile nr. 544/15.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr- pentru motivele prevăzute de art. 317, 318 Cod procedură civilă și continuarea judecării recursului.
În motivarea contestației a susținut că recursul declarat de contestatoarea a fost admis pe motiv că aceasta a introdus contestația împotriva deciziei de concediere la instanța de fond din circumscripția căreia se află sediul unității ( Tribunalul Hunedoara ) și nu la instanța de fond din circumscripția căreia se află domiciliul reclamantei ( Tribunalul Alba ).
Excepția de necompetență nu a fost pusă în discuția părților de instanța de recurs, fiind ridicată direct în dezbaterea recursului de către reprezentantul contestatoarei, cu ocazia cuvântului în fond, împrejurare care rezultă din cuprinsul deciziei atacate.
În acest mod instanța de recurs a încălcat grav principiile contradictorialității și a dreptului la apărare, care guvernează desfășurarea procesului civil iar hotărârea fost rezultatul unei erori grave a instanței de judecată.
Al doilea motiv invocat a fost încălcarea dispozițiilor de ordine publică cu privire la competență, prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, întrucât în privința jurisdicției muncii și implicit a competenței de judecată, Codul muncii este legea generală și se completează cu Codul d e procedură civilă iar Legea nr. 169/1999 este legea specială edictată numai pentru reglementarea soluționării conflictelor de muncă.
A precizat că textul art. 284 alin. 2 din Codul muncii conține o normă subsidiară ce poate fi aplicată numai în măsura în care nu contravine reglementării speciale din art. 72 al Legii nr. 168/1999, reglementare aflată încă în vigoare deoarece Codul muncii - Legea nr. 53/2003, ca lege ulterioară în timp, nu conține nici o normă de abrogare expresă a textului art. 72 din Legea nr. 168/1999, așa cum ar fi fost obligatoriu potrivit art. 65 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, dacă această abrogare ar fi fost în intenția legiuitorului.
Mai mult decât propria culpă și rea credință a reclamantei, nelegal este rezultatul ridicării acestei excepții, hotărârea atacată dată în recurs, pronunțată cu încălcarea art. 72 din Legea nr. 168/1999, coroborate cu art. 159 pct. 3 Cod procedură civilă, fiind nulă de drept potrivit textelor indicate mai sus.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, fila 9, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată susținând că dispozițiile cuprinse în Legea nr. 168/1999, privind competența teritorială în materia litigiilor de muncă au fost abrogate prin art. 298 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 la data intrării în vigoare a Codului muncii.
CURTEA, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Contestația în anulare, ca și cale extraordinară de atac își are sediul în art.317-326 Cod procedură civilă.
Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță și care s-a pronunțat asupra motivelor de casare invocate de parte.
Motivele care justifică promovarea unei atare căi extraordinare de atac sunt expres și limitativ prevăzute de legiuitor în conținutul art. 317 Cod procedură civilă, respectiv: când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordină publică privitoare la competență, precum și în art.318 care reglementează contestația în anulare specială.
Astfel, potrivit art. 318 alin.1 Cod procedură civilă "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale."
Greșelile materiale la care se referă acest articol de lege sunt greșeli grave de fapt, în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului. Este vorba de acele greșeli pe care le comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale.
Textul vizează greșeli, de fapt, involuntare și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau de rezolvare a unui incident procedural.
Contestația în anulare se înfățișează ca o cale de atac extraordinară de retractare, creată de lege numai pentru remedierea unor greșeli materiale, nu și pentru reformarea unor greșeli de fond.
Dispozițiile legale ale art. 318 Cod procedură civilă au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui veritabil recurs.
În speță, se invocă greșita interpretare a dispozițiilor legii referitoare la competența teritorială a instanței de recurs și invocarea tardivă a excepției de necompetență teritorială a instanței de recurs.
În ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, în mod corect instanța de recurs a reținut că aparține Tribunalului Alba,conform dispozițiilor art. 284 alin.2 din Codul muncii intrat în vigoare la data de 1 martie 2003, având în vedere că la data promovării litigiului reclamanta avea domiciliul în localitatea, în raza de competență teritorială a acestui tribunal.
Contrar celor susținute de contestatoare, dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, au fost abrogate expres prin art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003.
Potrivit acestui articol, " Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: . Orice alte dispoziții contrare."
Din acest text rezultă voința legiuitorului de a reglementa problema competenței de soluționare în materia conflictelor de muncă prin legea generală care este Codul muncii, nu prin alte reglementări cu caracter special cum este Legea nr. 168/1999.
O abrogare implicită și în consecință, o încălcare a dispozițiilor art. 65 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative ar fi avut loc doar în lipsa unei prevederi privind abrogarea oricăror dispoziții contrare.
De asemenea, doar în această situație ar fi avut prioritate dispozițiile speciale, respectiv ale art. 72 din Legea nr. 168/1999 în ce privește competența, față de dispozițiile art. 284 alin. 2 din Codul muncii, care reprezintă dreptul comun în materia conflictelor de muncă.
Totodată, în mod corect a reținut instanța de recurs că excepția necompetenței teritoriale a instanței în cazul conflictelor de muncă poate fi invocată oricând în timpul procesului și chiar de instanță din oficiu întrucât competența teritorială reglementată de art. 284 din Codul muncii este imperativă, exclusivă având un caracter absolut.
Față de considerentele prezentate se reține că, argumentele contestatoarei nu se încadrează în nici unul din cazurile reglementate de dispozițiile art.317- 318 Cod procedură civilă urmând ca în temeiul art. 326 Cod procedură civilă să fie respinsă ca nefondată, contestație în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC " ROMÂNIA" SRL împotriva deciziei civile nr. 544/15.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul civil nr-.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
Președinte:Adriana Petrașcu Ana DorianiJudecători:Adriana Petrașcu Ana Doriani, Manuela Stoica
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 530/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 5941/2009. Curtea... → |
|---|
