Conflict de muncă. Decizia 622/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 622/2008
Ședința publică de la 26 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani președintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1125/LM/30.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 19 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare constată că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara în dosar n r- reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta SC SRL H solicitând:
- să se constate că nu a beneficiat de perioada de concediu de odihnă de 21 zile prevăzute în contractul individual de muncă nr. 3/21.10.2006 și să fie obligată pârâta să-i plătească indemnizația de concediu pentru aceste zile, în cuantum de 389 lei;
- să se constate că în fiecare lună a lucrat zilnic ore suplimentare pe lângă cele 8 ore prevăzute în contractul individual de muncă, inclusiv în fiecare sâmbătă și să fie obligată pârâta să-i pltească sporurile pentru orele suplimentare în următoarea modalitate:
- suma de 277,5 lei pentru luna octombrie 2006
- suma de 277,5 lei pentru luna noiembrie 2006
- suma de 277,5 lei pentru luna decembrie 2006
- suma de 330 lei pentru luna ianuarie 2007
- suma de 330 lei pentru luna februarie 2007
- suma de 330 lei pentru luna martie 29007
- să fie obligată pârâta la plata sumei de 6000 lei daune morale având în vedere că a început să-i cauzeze probleme la noul loc de muncă pentru a fi concediată.
În motivarea acțiunii a arătat că a fost angajata societății pârâte aproape un an și J iar din data de 12.10.2006, în urma unui control al organelor competente a fost angajată cu contract de muncă.
A mai susținut că nu beneficiat de concediul de odihnă prevăzut în contractul de muncă și nu i-au fost achitate orele de muncă efectuate zilnic peste program iar după ce a demisionat a fost amenințată și denigrată la noul loc de muncă.
În drept a invocat dispozițiile art. 139 (1), 141 (4), 120 (2) din Codul muncii și art. 998- 999 Cod civil.
Pentru termenul din 06.09.2007 depus o precizare de acțiune prin care a arătat că își întemeiază în drept capătul de cerere privitor la acordarea daunelor morale pe dispozițiile art. 269 modificat prin Legea nr. 237/2007.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât reclamanta nu a efectuat ore suplimentare și a efectuat integral concediul de odihnă, așa cum rezultă din statele de plată pe care le depune la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1125/30 noiembrie 2007 pronunțată în cauză, Tribunalul Hunedoaraa respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din contractul individual de muncă încheiat de reclamantă cu pârâta și statele de plată depuse la dosar că reclamanta a beneficiat de 10 zile de concediu de odihnă deși raportat la perioada lucrată din 12.10.2006 până la 20.03.2007 când raportul său de muncă a încetat prin acordul părților i se cuveneau doar 9 zile.
În ce privește plata orelor suplimentare a reținut că reclamanta nu a făcut dovada solicitării de a i se acorda ore libere plătite pentru timpul lucrat peste programul normal.
În consecință a fost respinsă și cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Hunedoara iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul admiterii ei, așa cum a fost formulată. Cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea cererii principale a arătat că în cauză nu a fost respectat dreptul la apărare, fapt dovedit cu cele trei încheieri de ședință existente la dosar.
A precizat în acest sens că la primul termen din 06.09.2007 cauza a fost amânată la cererea administratorului societății pentru pregătirea apărării iar la termenul din 25.10.2007 deși nu s-a mai prezentat nimeni din partea intimatei și reclamanta mai avea probe de propus s-a dispus judecarea în fond, împrejurări ce nu au fost menționate în încheiere dar rezultă din încheierea de repunere pe rol în vederea dovedirii acțiunii. A mai susținut că atât întâmpinarea cât și state de plată au fost depuse după strigarea cauzei, la termenul din 29.11.2007 când instanța a rămas în pronunțare fără a se de posibilitatea reclamantei de a se apăra.
Pe fondul cauzei a arătat că nu a beneficiat de nici o zi de concediu, dovadă fiind faptul că la dosar nu a fost depusă nici o cerere ce ar fi trebuit aprobată de intimată iar semnătura pe statele de plată înseamnă că a primit salariul nu că ar fi fost plătită pentru zilele de concediu sau că ar fi beneficiat de aceste zile libere.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, conform dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele Potrivit art. 286 din Codul muncii, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgență.
Procedura de citare a părților se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puțin 24 ore înainte de termenul de judecată.
Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgență, instanța fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia, conform art. 288 din Codul muncii.
În speță, la termenul din 6 septembrie 2007 reclamanta a depus precizare de acțiune și la solicitarea pârâtei, cauza a fost amânată la data de 25 octombrie 2007.
La termenul stabilit, reprezentanta reclamantei a arătat că nu mai are alte cereri de formulat solicitând judecarea cauzei, cerere admisă de instanță.
În deliberare instanța a constatat că reclamanta nu a precizat anul pentru care solicită indemnizația de concediu și nu a indicat probele cu care înțelege să dovedească cele susținute, considerent pentru care a dispus repunerea cauzei pe rol.
Contrar celor susținute de recurentă, întâmpinarea formulată de pârâtă pentru termenul din 29.11.2007 a fost depusă și înregistrată la Tribunalul Hunedoara la data de 07.11.2008.
La acest termen reprezentanta reclamantei a depus în scris precizarea de acțiune, indicând și 2 martori pentru dovedirea celor susținute însă în instanță a arătat că nu mai insistă pentru audierea lor. Totodată, a solicitat acordarea cuvântului pe fond și amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, cereri admise de instanță.
În aceste condiții, criticile privind încălcarea dreptului la apărare sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.
Nu pot fi reținute nici criticile aduse sentinței pe fondul cauzei.
Părțile au convenit programul de muncă prin contractul individual de muncă, fila 25.
Conform acestui contract, programul de lucru al reclamantei era de la 9 la 17.
Munca suplimentară se poate efectua doar la solicitarea angajatorului, potrivit art. 118 Codul muncii, cu respectarea duratei maxime și a duratei speciale prevăzute de art. 111 sau 112, după caz.
Ca atare, pentru a putea fi recuperare prin timp liber corespunzător sau plătite, conform art. 119 și urm. din Codul muncii, orele suplimentare trebuie efectuate din dispoziția conducerii.
În speță, nu s-a făcut dovada că s-ar fi dispus efectuarea orelor suplimentare a căror plată o solicită recurenta, nici că ar fi fost efectuate aceste ore.
programului de lucru în unele zile, recunoscută de pârâtă, nu are regimul orelor suplimentare pentru a se putea dispune plata lor ci reprezintă un mod de organizare flexibil al timpului de muncă, ce poate fi acceptat de angajator, conform dispozițiilor art. 115 din Codul muncii.
De altfel, chiar dacă ar efectuat ore suplimentare în condițiile prevăzute de lege, reclamanta ar fi trebuit să pretindă acordarea de ore libere plătite, dovadă ce nu a fost făcută pentru că numai în cazul în care era refuzată acordarea lor, ar fi fost îndreptățită la plată, conform prevederilor art. 119 din Codul muncii.
În ce privește concediul de odihnă, în mod corect instanța de fond a reținut din probele administrate că reclamanta recurentă a beneficiat în perioada lucrată de 10 zile de concediu de odihnă deși raportat la perioada lucrată 12.10.2006 - 20.03.2007 ar fi fost îndreptățită doar la 9 zile de concediu.
Acest fapt rezultă din statele de plată aferente lunilor decembrie 2006, ianuarie și februarie 2007, semnate de recurentă, filele 30, 32, 34.
Lipsa cererii scrise privind acordarea unor zile de concediu de odihnă, aprobată de angajator nu constituie o dovadă a neefectuării concediului.
Dimpotrivă, concediul poate fi acordat și în baza unei înțelegeri verbale intervenite între părți ce trebuie dovedită însă în caz de contestare.
În cazul de față, dovada efectuării zilelor de concediu o constituie statele de plată unde sunt evidențiate, semnate de recurentă.
În consecință, reținând ca temeinică și legală hotărârea atacata, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1125/LM/30.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2008
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica - - | JUDECĂTOR 3: Elena Truță - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. 27 Mai 2008
Jud. fond.,
Președinte:Adriana Petrașcu Ana DorianiJudecători:Adriana Petrașcu Ana Doriani, Manuela Stoica, Elena Truță
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1093/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1105/2008. Curtea... → |
|---|
