Contestație decizie de concediere. Decizia 1105/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1105/2008
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul, având ca obiect contestație decizie de concediere, împotriva sentinței civile nr.283/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul reclamant, lipsă fiind intimata pârâtă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare și acte în probațiune reprezentând copii după decizia de desfacere a contractului de muncă, cerere angajare, contract individual de muncă, sentința civilă nr.1822/2006, depuse de recurentul reclamant.
Instanța pune în discuție excepția nulității recursului invocată de intimată având în vedere că nu este motivat în drept.
Recurentul reclamant solicită respingerea acestei excepții, recursul fiind motivat și depus în termen.
Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul reclamant susține "întâmpinarea" depusă la dosar și învederează instanței că pe fond solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Hunedoara.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub dosar nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA A deoarece el nu a fost de acord să-și dea demisia în data de 07.09.2006 și în consecință este îndreptățit la plata ajutorului de șomaj și a altor drepturi.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea dispoziției de concediere nr. 754/02.10.2006.
Prin sentința civilă nr. 1822/2006 Tribunalul Arada respins contestația formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că societatea pârâtă la care reclamantul era angajat ca a depus cerere de intrare în procedura insolvenței. Urmare a încetării contractului de prestări lucrări nr. 2/2002 toți angajații pârâtei au fost preluați prin încheiere de noi contracte individuale de muncă de către SC de Piatră SRL Întrucât reclamantul a refuzat încheierea contractului de muncă cu această societate, prin decizia nr. 745/2.10.2006 s-a dispus concedierea sa conform art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Constatându-se că măsura dispusă a fost determinată de restructurarea societății și intrarea în procedura de insolvență, în temeiul art. 284 raportat la art. 65 Codul munciia fost respinsă contestația.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, invocând necompetența Tribunalului Arad raportat la domiciliul său - com., jud.
Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr. 460/2007 a admis recursul declarat de reclamant, a casat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare instanței competente - Tribunalul Hunedoara,
În urma rejudecării, reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând anularea deciziei de concediere, daune materiale în sumă de 10.000 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 24.10.2006-01.06.2007 și daune morale de 50.000 lei.
Tribunalul Hunedoara prin sentința civilă nr.283/LM/2008 a respins acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța fondului a reținut că societatea pârâtă a intrat în procedura insolvenței și reorganizare, contractele de muncă ale salariaților încetând prin demisie, iar secția exploatare cariere de piatră a pârâtei și-a încetat activitatea. Pârâta a depus la dosar organigramele și statele de funcții din perioada 2006-2007 din care rezultă fără echivoc că desființarea locului de muncă a fost efectivă, condiție prevăzută de art.65 alin. 2 Codul muncii.
De aceea s-a apreciat că pârâta în mod legal și temeinic a procedat la concedierea reclamantului conform dispozițiilor art. 65 alin. 1 Codul muncii, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
În privința daunelor morale se arată că reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciu moral, motiv pentru care și acest capăt de cerere a fost respins.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul.
Recurentul apreciază sentința nelegală, fără motivare și în lipsa audierii martorilor.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nul a recursului pentru lipsă de motivare în drept, având în vedere că acesta nu cuprinde critici de nelegalitate a sentinței atacate. Pe fond se arată că sentința Tribunalului Hunedoara este temeinică și legală, solicitând menținerea acesteia.
La al doilea termen de judecată recurentul depuse "întâmpinare" în realitate o dezvoltarea a motivelor de recurs, motive pe care însă instanța nu le poate lua în considerare întrucât au fost depuse cu depășirea termenul de 15 zile prevăzut de legiuitor în care recursul poate fi motivat (art.301, 303 Cod procedură civilă).
În consecință, instanța de recurs se va mărgini la analizarea recursului din perspectiva celor menționate în cererea inițială de recurs.
În privința excepției invocată de către intimată, a nulității recursului care nu este motivat în drept, instanța reține că motivele invocate de recurent, deși lapidare, pot fi circumscrise motivelor de recurs prevăzute la pct. 7 și 9 ale art. 304 Cod procedură civilă, astfel că excepția invocată urmează a fi respinsă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, Curtea reține următoarele:
Recurentul aduce sentinței critici de "nelegalitate" apreciind că aceasta este lipsită de motivare, prima instanță refuzând să audieze martori.
În ceea ce privește primul motiv de recurs (art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă) Curtea reține că nu se poate susține că prima instanță nu și-a motivat hotărârea, aceasta reținând corect atât starea de fapt cât și dispozițiile legale incidente în materie și pe baza cărora și-a format opinia și convingerea.
Motivarea unei hotărâri nu presupune o dezvoltare stufoasă a celor susținute de către părți. Judecătorul este ținut atunci când motivează o hotărâre să fie clar, concis, fără să se piardă în amănunte. În motivarea sentinței judecătorul a menționat mai întâi starea de fapt, situația concretă a reclamantul și pârâtei și motivul ce a dus la emiterea deciziei contestate. Apoi a menționat dispozițiile legale incidente și a arătat de le-a reținut ca fiind aplicabile în speța de față.
În consecință, primul motiv de recurs este vădit nefondat.
În ceea ce privește "lipsa de audiere a martorilor", curtea înțelege că recurentul reclamă că nu au fost audiați martorii propuși de către acesta.
La termenul din 20.11.2007 reclamantul a solicitat în probațiune audiere a cinci martori, fără să indice numele acestora și aspectele pe care dorește să le dovedească cu aceștia.
La termenul din 22.01.2008 reclamantul, asistat de apărător, solicită audierea doar a doi martori a căror nume îl și indică.
Instanța încuviințează audierea unui singur martor, având în vedere că ambii martori au fost propuși pentru aceleași împrejurări.
După audierea martorului, reclamantul asistat de avocat a precizat că nu mai are alte probe de solicitat, susținere pe care o face și la termenul la care cauza a rămas în pronunțate.
Față ce cele consemnate în încheierile de ședință nu se poate susține că instanța nu a încuviințat proba testimonială solicitată de reclamant, faptul că nu au fost audiații ambii martori nefiind motiv de nelegalitate a sentinței, instanța având drept de cenzură asupra solicitărilor formulate de părți, în virtutea rolului activ.
Pe de altă parte, o probă nu are o forță juridică mai mare decât alta, acestea fiind de același, trebuind să fie coroborate cu toate actele și probele de la dosar și cu dispozițiile legale în materie.
În consecință, nici al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Constatând că sentința civilă atacată este temeinică și legală, nefiind incident nici unul din motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea urmează a respinge în temeiul art. 312 cod procedură civilă recursul cu judecarea căruia a fost sesizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 283/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./12.12.2008
30 2008
Judecători fond: I,
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa
| ← Conflict de muncă. Decizia 622/2008. Curtea de Apel Alba Iulia | Contestație decizie de concediere. Decizia 6277/2009. Curtea... → |
|---|
