Conflict de muncă. Decizia 636/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.636/2008
Ședința publică din 02 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - președinte Curtea de Apel
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta "" T împotriva sentinței civile nr.34 din 16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâtul recurent lipsind reclamanta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar copie după planul de măsuri, Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare acordând reprezentantului pârâtului recurent cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent susține recursul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și rejudecând respingerea acțiunii privind obligarea unității la plata sporurilor de vechime. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr.- pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta a chemat în judecată pârâta SC ROMANIA SRL solicitând:
- obligarea pârâtei la plata sumei de 4.966,52 RON indexată și reactualizată la data plății, reprezentând spor de vechime cuvenit și neachitat, ce i se cuvine pentru munca depusă în perioada 31.01.2004 - 31.01.2007.
- obligarea pârâtei la plata sporului de vechime cuvenit, lunar, pe durata derulării contractului individual de muncă încheiat cu pârâta.
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea cererii sale, reclamanta arată că este angajată din 08.09.2000 la societatea pârâtă, iar conform înscrisurilor din carnetul de muncă, la data de 31.01.2004 avea o vechime în muncă de 13 ani, 2 luni și 20 zile.
A mai susținut că raportat la această vechime era îndreptățită potrivit contractului colectiv de muncă și la nivel de ramură, la acordarea unui spor de vechime calculat la nivelul salariului de bază în cuantum de 15%, spor pe care pârâta nu i l-a acordat.
În drept invocă dispozițiile art.16 pct. 3, art. 155, art. 296 al 1, art. 238, art. 142, art. 247, art. 283 lit c din Legea nr. 53/2003, Contractul colectiv de muncă la nivelul național 2003 - 2004, 2005-2006, Contractul Colectiv de Muncă la nivelul de ramură 2003 - 2004, 2005 - 2006.
Prin întâmpinare ( 29) pârâta solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că în contractul individual de muncă nu sunt prevăzute clauze referitoare la sporul de vechime, întrucât la salariului s-a avut în vedere includerea sporurilor și a adaosurilor în salariul negociat.
La momentul încheierii contractului individual de muncă, între intimata România și contestatoarea, aceasta din urmă și-a manifestat expres voința prin semnătură în sensul de beneficia de salariu în sumă negociată și nu în mod aparte de salariul de bază și spor de vechime.
În consecință, în cazul reclamantei, ca de altfel în cazul tuturor salariaților din unitate, nu se mai poate pune problema obligării angajatorului la acordarea sporului de vechime conform contractului colectiv de muncă aplicabil, atâta vreme cât sporul de vechime fost deja acordat.
În ce privește intervenția ulterioară a contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, nu se poate pune în discuție aplicarea automată a dispozițiilor acestuia decât în măsura în care au caracter mai favorabil, conform art 8 (2) din Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel național. Or, din moment ce sporul de vechime fost deja inclus în salariul de bază, nu se poate considera că acordarea acestuia în mod aparte ar constitui o dispoziție mai favorabilă.
Faptul că voința părților din contractul individual de muncă fost în sensul absorbției sporului de vechime în salariu, rezultă și din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității in anul 2001 care, în art. 27.2 prevede în mod expres că " sporul de vechime este inclus în salariu de bază negociat", contract care, într-adevăr, în temeiul art. 25 din Legea nr. 130/1996, republicată, nu fost aplicabil - din cauza refuzului nelegal al de înregistrare a acestuia.
subliniat faptul că, deși contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu fost înregistrat, actul respectiv poartă semnătura părților care l-au negociat și chiar dacă nu poate avea valoarea unui înscris având în vedere dispozițiile art. 25 din Legea nr. 130/1996, republicată, trebuie totuși privit ca fiind un început de probă scrisă. Or, această înțelegere, semnată de părți precizează în mod expres faptul că la nivelul unității sporul de vechime fost absorbit în salariu.
Chiar Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură prevede în cuprinsul art. 51 lit. faptul că " cu acordul părților patronat - sindicat, sporul de vechime poate fi inclus în salariul de bază negociat ".
Sub ultim aspect a solicitat că, în situația în care s-ar aprecia ca întemeiate pretenții reclamantei, să fie respinsă cererea privind acordarea în continuare pe durata derulării Contractului Individual de Muncă, întrucât acest spor își are izvorul în dispoziții convenționale cu aplicabilitate limitată în timp.
Prin precizarea de acțiune ( 49) reclamanta a rectificat capătul 1 al cererii principale, solicitând:
- obligarea pârâtei la plata sumei de 4.966,52 Ron, indexată și reactualizată la data plății, reprezentând spor de vechime cuvenit și neachitat, ce i se cuvine pentru munca depusă în perioada 05.02.2004 -04.02.2007.
Menține ca neschimbate celelalte două capete de cerere.
Prin încheierea de ședință nr. 781/PI/05.04.2007, Tribunalul Timiș a dispus în temeiul dispozițiilor art.40 A 3 Cod procedură civilă, scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea spre soluționare Tribunalului Alba, ca urmare admiterii cererii de strămutare judecății dispusă de Înalta Curte de casație și Justiție în dosar nr-.
În cauză fost dispus un raport de expertiză contabilă și o completare la expertiză, efectuate de expert.
Prin sentința civilă nr. 34 din 16 ianuarie 2008 pronunțată în cauză, Tribunalul Albaa admis acțiunea formulată de reclamanta și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.699 lei reprezentând sporul de vechime cuvenit și neacordat, actualizat, pe perioada 05.02.2004-04.02.2007 și în continuare lunar pe durata derulării contractului individual de muncă încheiat cu pârâta.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1050 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta este angajata pârâtei ROMANIA în funcția de operator linie, conform Contractului Individual de Muncă nr. -/14596/28.09.2000.
A mai reținut că potrivit art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri, iar art. 157 A 1 Codul muncii, stipulează faptul că salariile sunt stabilite prin negocieri individuale sau colective între angajator și salariați sau reprezentanți ai acestora.
Aceste dispoziții legale trebuie coroborate cu prevederile art. 238 și urm. Codul muncii, unde în mod expres este prevăzut că, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, iar în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Raportat la aceste dispoziții a înlăturat susținerile pârâtei privind includerea sporului de vechime în salariul negociat și existența unui contract colectiv la nivel de unitate.
A avut în vedere că CCM la care se face referire nu fost înregistrat la. T, astfel că pârâta în mod obligatoriu trebuia să respecte contractul colectiv de muncă la nivel național și de ramură.
Ori, conform art. 51 A 1 lit din Contractul Colectiv de Muncă nr. 3192/4.07.2003 pe ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare pe anul 2003 - 2004, pentru vechime în muncă de 10-15 ani se acordă un spor de 15%, care se calculează în total vechime în muncă calculată la salariul de bază și timpul efectiv lucrat.
A înlăturat și apărarea pârâtei potrivit căreia ar fi negociat salariul reclamantei și inclus sporul de vechime în retribuția lunară, întrucât conform mențiunilor din carnetul de muncă acest spor nu este evidențiat iar potrivit art. 296 A 1 Codul muncii vechimea în muncă stabilită până la 31 decembrie 2003 se probează cu carnetul de muncă. Această prevedere se coroborează cu cele ale Decretului nr. 92/1976 și Ordinului nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență carnetului de muncă, potrivit cărora conform pct. 4 lit. e, sporul de vechime trebuie evidențiat distinct însă pârâta nu prezentat nici un înscris ( stat de plată, act adițional la Contractul Individual de Muncă exceptând actul adițional nr. 13/30.05.2006) din care să rezulte că negociat și acordat sporul de vechime.
Dimpotrivă, expertiza contabilă evidențiat aceste aspecte și s- concluzionat că sporul de vechime nu fost acordat reclamantei pe perioada invocată, în condițiile în care nu rezultă din actele depuse în probațiune.
Nu a fost reținută nici susținerea potrivit căreia toate salariile angajaților sunt cu 20% mai mari decât salariul minim pe economie, de unde rezultă că la negociere s- inclus sporul de vechime în salariul brut lunar motivat pe faptul că angajații societății au vechime în muncă diferită și nu rezultă din înscrisurile în probațiune depuse că pârâta intenționat să acorde același spor de vechime pentru toți angajații indiferent de perioada lucrată efectiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC România SRL T solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii reclamantei întrucât sporul de vechime este inclus în salariul negociat.
În expunerea de motive criticând soluția ca netemeinică și nelegală a susținut, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, fără să țină cont de probele propuse doar de "opiniile juridice în materia sporului de vechime exprimate de" expertul contabil.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în anul 2001 fost încheiat cu reprezentanții aleși ai salariaților contractul colectiv de muncă pe anii 2001 - 2003 care la art. 27.2 prevedea în mod expres că sporul de vechime este inclus în salariul de bază negociat.
Deși contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu a putut fi înregistrat, deoarece a fost întârziată această operațiune de așa zisa existență a unui sindicat reprezentativ neinvitat la negociere (fapt infirmat ulterior refuzului), actul respectiv poartă semnătura celor care l-au negociat și chiar dacă nu poate avea valoarea unui înscris, având în vedere dispozițiile art. 25 din Legea nr. 130/1996, republicată, trebuie privit ca un început de dovadă scrisă. Or, această înțelegere, semnată de părți precizează în mod expres faptul că la nivelul unității sporul de vechime a fost absorbit în salariu.
A precizat că o astfel de clauză era perfect legală, includerea sporului de vechime în salariul de bază fiind posibilă, cf. art. 40 din Contractul colectiv de muncă la nivel național iar la vremea respectivă societatea avea toate motivele dar și baza legală, pentru includerea sporului de vechime în salariul negociat.
Chiar dacă s-ar accepta ideea că reclamantei i s-ar cuveni în mod distinct acest spor, prin actul adițional nr. 13/30.05.2006 aceasta a renegociat includerea distinctă a acestui spor în salariul negociat însă la dezlegarea cauzei, instanța de fond nu a ținut cont nici de acest înscris, ceea ce a condus la pronunțarea unei sentințe esențialmente nelegală.
A mai susținut că instanța de fond a pus semnul egalității între noțiunile de retribuție tarifară și salariu negociat, fără să țină cont că înainte de 1990, salariile se stabileau prin lege și era imposibil ca prin contractele colective de muncă să se prevadă clauze referitoare la drepturile salariale.
Instanța nu a observat nici faptul că și celelalte sporuri acordate reclamantei nu sunt evidențiate distinct în carnetul de muncă, astfel că mențiunile din aceste carnete nu pot constitui temei pentru admiterea pretențiilor reclamantei.
De asemenea nu a ținut cont că în materialul probator a depus procesul verbal de control nr. 15359/12.12.2005 întocmit de ITM unde s-a constatat că sporul de vechime este inclus în salariul negociat, motiv pentru care salariul minim negociat de societate este cu 20% mai mare decât salariul minim pe economie.
În drept invocă dispozițiile art. 80 din Legea nr. 168/1999, art. 154- 158 Codul muncii, art. 37-50 din Contractul colectiv de muncă la nivelul național pe anii 2001 - 2005, art. 48-57 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul de ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare pe 2001 -2005, Legea nr. 154/1999 și HG nr. 281/1993.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, conform dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă și din oficiu, în limitele prevăzute de r art. 306 2 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
salariilor este o consecință a principiului constituțional conform căruia dreptul la negocieri colective în raporturile de muncă este garantat (art.41 al.5). Codul muncii concretizând acest drept constituțional, prevede că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora (art.157 al.1 Codul muncii ).
În speță, recurenta reclamantă este angajata pârâtei intimate conform contractului individual de muncă nr. -/14596/2002, cu un salariu negociat de părți la acea dată, în cuantum lunar de - lei brut (19).
În acest contract nu sunt stipulate clauze exprese referitoare la sporul de vechime așa încât analiza legalității și temeiniciei pretențiilor salariale formulate în cauză se impune a fi efectuată prin prisma clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel național și de ramură, încheiat pe perioada de referință (2003-2006) întrucât potrivit art.241 al.1 lit.d Codul muncii, clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național se aplică tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din țară.
În același sens, art.11 al.1 din 130/1996 prevede producerea efectelor juridice a clauzelor contractului colectiv de muncă pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă (lit. c ).
Prin contractele de muncă încheiate la diferite nivele, partenerii sociali pot stabili clauze referitoare la formele de organizare a muncii, sporuri pentru condiții deosebite sau/și speciale de muncă, sporul pentru vechime în muncă și alte categorii de sporuri.
Dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Prin urmare, părțile cu respectarea acestor obligații firești, au toată libertatea să negocieze și alte clauze, precum și drepturi superioare (în acest sens decizia Curții Constituționale nr.511/15 iunie 2006).
Din această perspectivă, Curtea constată că art.40 1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2001-2002 prevede expres: "părțile contractante sunt de acord ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, care să reprezinte retribuția pentru munca prestată și condițiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu".
2 al acestui articol prevede că sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
2 lit. d al articolului în discuție enumeră sporul pentru vechime în muncă, printre sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract (47,48).
Această reglementare este reluată într-o redactare identică în contractele colective de muncă unice la nivel național pe anii 2003,2004, 2005, 2006.
De asemenea, contractele colective de muncă pe ramura electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare încheiate pe anii 2002-2003, 2003-2004 cuprind prevederea că sporurile enumerate, printre care este inclus și sporul pentru vechime în muncă, se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază (art.51 lit.6 ).
Or, în procesul verbal de control nr.15959/12.12.2005 întocmit în urma verificărilor efectuate la nivelul societății pârâte de către organele de control ale Inspectoratului Teritorial Timiș (anexa nr.1) se menționează, certificându-se ca practică la nivelul acestui angajator, că "sporul de vechime este inclus în salariul negociat, motiv pentru care salariul minim negociat în societate este cu 20% mai mare decât salariul minim pe economie".
Față de cele ce preced Curtea constată că în cauză angajatorul a respectat prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național, a respectat limita minimă și limita maximă până la care se putea acorda sporul pentru vechime în muncă, incluzând acest spor în salariul brut negociat între părți cu ocazia încheierii contractului individual de muncă.
Faptul că acest spor nu a fost evidențiat separat și nu a fost menționat în carnetul de muncă, nu are nici o relevanță juridică întrucât prevederile contractuale sus enunțate menționează acordarea acestui spor numai la locurile de muncă unde nu este inclus în salariul negociat.
În raport de cele ce preced Curtea constată că soluția a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, considerent pentru care în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va admite recursul ca fondat și va modifica hotărârea în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat recursului declarat de pârâta "" T împotriva sentinței civile nr.34 din 16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Modifică sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii de dreptul muncii formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.06.2008.
PREȘEDINTE: Ana Doriani - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica - - | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1187/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 801/2008. Curtea de... → |
|---|
