Conflict de muncă. Decizia 650/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 650
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
SERVICIUL DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN I - REPREZENTAT PRIN MANAGER GENERAL DR. împotriva sentinței civile nr. 233 din 11 02 2009, intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurent și avocat pentru intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată.
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Tribunalul a încălcat dreptul la apărare. Deși s-au depus înscrisuri cu duplicat ele nu au ajuns la Serviciul de Ambulanță pentru a se verifica durata concediului medical, dacă acestea sunt reale. Atâta timp cât s-au depus înscrisuri ele trebuiau comunicate și nu lăsată cauza la a doua sau a treia strigare.
Pe fond consideră că greșit s-au acordat daune morale atâta timp cât Înalta Curte de Casație și Justiție nu acordă daune morale decât dacă contractul de muncă individual sau colectiv cuprinde clauze în acest sens. Depune copie de pe Decizia nr.40 din 7 05 2007 ICCJ. Cu privire la cererea de suspendare a executării sentinței civile recurate, precizează că aceasta a rămas fără obiect, Președintele Curții de Apel s-a pronunțat pe suspendare. Solicită restituirea cauțiunii. Cu cheltuieli de judecată, depune două chitanțe: chitanța seria - nr. - din 26 03 2009 pe numele cabinet și chitanța pe numele cab.av. tin, fără serie, număr și dată.
Avocat, pentru intimat, solicită respingerea recursului ca nefundat pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare. Consideră că nu a fost o încălcare a dreptului la apărare.Serviciul de Ambulanță a fost reprezentat prin consilier juridic. La ședința din 11 II 2009 dosarul a fost strigat de mai multe ori la ordine pentru a se prezenta reprezentantul legal al pârâtei. Actele care au fost depuse erau cunoscute, nu derivau din alte acte. Practica instanței este de a lăsa dosarul la a doua strigare pentru a se asigura dreptul la apărare, cu atât mai mult cu cât avea termen în cunoștință iar prin întâmpinare s-a solicitat și judecata în lipsă.
În ce privește daunele morale acordate ele au fost admise într-un context special. La fond se mai află o decizie a Curții de Apel Iași cu aceleași părți, o decizie de reintegrare în funcție. Sunt dovezi că el nu a fost reintegrat de facto. Nu a fost lăsat să muncească pentru ce a fost integrat, nu au asigurat condițiile de desfășurare a activității reclamantului. S-a spus că nu ar fi fost necesar să fi primit un spațiu de lucru dat fiind că putea să facă curățenie în incinta instituției. Consideră că imaginea reclamantului a fost grav afectată, a fost supus unui tratament umilitor și degradant. Temeiul de drept îl constituie art.998 și urm. cod civil raportat la art. 295 și 269 Codul Muncii, fiind daune delictuale. Concluzionând, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, depune chitanța nr. 052 din 07 04 2009.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.233 din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă excepția netimbrării capătului de cerere privind obligarea intimatului la plata de daune morale.
S-a admis în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimatul Serviciul de Ambulanță Județean I și, în calitate de manager general al Serviciului de Ambulanță Județean și a fost anulată decizia nr. 120/23.12.2008, emisă de către intimat.
S-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior emiterii deciziei nr. 120/23.12.2008, respectiv asistent șef al Serviciului de Ambulanță Județean și a fost obligat intimatul Serviciul de Ambulanță Județean I să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data 23.12.2008 și până la reintegrarea efectivă.
A fost obligat intimatul Serviciul de Ambulanță Județean I să achite contestatorului și suma de 50.000 lei reprezentând daune morale.
S-a respins capătul de cerere privind suspendarea organizării concursului pentru ocuparea postului de asistent șef, ca rămas fără obiect.
A fost obligat intimatul să achite contestatorului suma de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea promovată contestatorul a chemat în judecată SERVICIUL DE AMBULANȚA JUDEȚEAN I prin managerul general, dar și pe acesta ersonal p., în calitatea de manager pe care o are, solicitând obligarea în solidar a pârâților la anularea deciziei de revocare a sa din funcția de asistent șef, decizie înregistrată cu numărul 120/23.12.2008,reintegrarea efectivă pe funcția avuta anterior începând cu data de 23.12.2008, plata retroactivă a drepturilor salariale inclusiv a indemnizației și sporurilor aferente funcției de asistent medical șef, începând cu aceiași dată si până la reintegrarea efectivă pe funcția din care abuziv a fost revocat, plata de daune morale în cuantum de 200.000 RON, pentru abuzul la care a fost supus în mod sistematic de către instituția condusă de managerul general și în special personal de acesta din urmă.
Contestatorul a mai solicitat și suspendarea, în subsidiar, a organizării concursului pentru ocuparea postului de asistent șef, anunțat a avea la data de 20.01.2009 precum și numirea unui asistent șef interimar, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței ce se va pronunța.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 09.06.2001, în urma promovării concursului organizat de Ministerul Sănătății, prin Ordinul Ministrului nr.1220/1995 contestatorul a fost încadrat în funcția de asistent medical șef al Serviciului de Ambulanță I, începând cu data de 01.07.2001.
La data de 20.03.2008, managerul general a emis decizia 37 prin care s-a dispus revocarea contestatorului din funcție, ca urmare a organizării unui nou concurs de ocupare a funcției de asistent șef decizie ce a fost contestată în dosarul - al Tribunalului lași, instanța dispunând anularea deciziei și reintegrarea sa în funcția de asistent șef deținută anterior deciziei 37 din 20.03.2008,sentință menținută prin decizia 606 din 07.10.2008 a Curții de Apel Iași.
La data de 08.12.2008 s- emis decizia 116/2008, prin care a fost numit în funcția de asistent șef.
Contestatorul a precizat că în tot timpul scurs de la așa-zisa reintegrare și până la data de 23.12.2008, data Deciziei 120 pe care o contestă, pârâții nu au luat nici un fel de măsuri pentru a-și întocmi contractul de management precum și fișa postului, aceștia discreditându-l față de ceilalți colegii subordonați prin obligarea de a sta tot timpul de lucru, zi de zi, pe holul instituției, neavând practic asigurat nici spațiul de lucru.
Contestatorul a motivat că imaginea persoanei sale a fost grav afectată, prin comportamentul șicanator al managerului general care abuzând de prerogativele funcției ocupate l-a supus unui tratament umilitor și degradant, încălcându-i astfel dreptul la demnitate si imagine.
A mai motivat contestatorul că Decizia ce face obiectul prezentei contestații,reprezintă un abuz și o ignorare cu rea-voință a dispozițiilor art. III din Legea 95 2006, cu privire la ocuparea prin concurs funcțiilor de conducere, cât și a dispozițiilor art. 41 din Codul Muncii cu privire la mutarea pe alt post.
Cu privire la solicitarea daunelor morale, contestatorul a indicat ca temei de drept art. 998 și următoarele Cod civil raportat la fapta pârâților de a nu îndeplini în mod efectiv dispozițiile instanței de judecată întrucât nu au asigurat cu rea credință condițiile de desfășurare a activității lui prin aceea că timp de șapte luni a fost nevoit să trăiască într-un stres continuu, stres care nu a încetat ba, dimpotrivă, s-a accentuat odată cu acest nou abuz, prin aceea că obligându-l după așa-zisa reintegrare, să stea pe holurile instituției fără a-i încheia contractul de management, fără a-i da posibilitatea de a-și exercita atribuțiile funcției de asistent șef, i-au fost încălcate drepturile constituționale și comunitare europene privitoare la demnitatea persoanei, la imagine și securitatea muncii.
În subsidiar, având în vedere dispozițiile art. 403 Cod procedură civilă, contestatorul a solicitat ca până la pronunțarea unei soluții definitive și irevocabile în cauza de fată să se dispună suspendarea efectelor deciziei 120/2008 cu privire la organizarea concursului de ocupare a postului de asistent șef, cât și cu privire la ocuparea funcției de un interimat.
Intimatul Serviciul de Ambulanță Județean Iad epus întâmpinare rin p. care solicitat respingerea acțiunii formulate de.
Pe cale de excepție, intimatul a invocat netimbrarea capătului de cerere privind plata de daune interese in valoare 200.000 lei,dar și lipsa calității procesuale pasive a managerului Serviciului de Ambulanță Județean lași, Dr., acesta neavând calitatea de
funcționar public, fiind manager al unității, funcție pe care o exercită în baza unui contract de management. Contractul de management este un contract special, contract de performanță, bazat pe dispozițiile Legii 53/2003.
Funcția de asistent șef, în prezent, se ocupă prin concurs organizat de managerul general ținându-se cont de criteriile prevăzute de nr.1625/2007.
A arătat intimatul că faptul că reclamantul a ocupat funcția de asistent șef prin concurs organizat de Ministerul Sănătății în anul 2001, în temeiul unor acte normative anterioare Legii 95/2006 nu îi dă dreptul acestuia să ocupe și în prezent funcția. A învederat faptul că nu este o ingerință a lași în organizarea concursului, că acesta a fost organizat de manager, cu respectarea dispozițiilor legale, I emițând doar actul administrativ de numire interimară a unui membru al comitetului director, așa cum prevede art. 111 alin.(3) din Legea 95/2006.
Analizând cu prioritate, în baza dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, excepțiile invocate de intimat, instanța a reținut că în ceea ce privește netimbrarea capătului de cerere referitor la plata daunelor morale, fiind o cerere accesorie cererii principale care este scutită da plata taxei de timbru și aceasta va avea același regim.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a managerului Serviciului e Ambulanță Județean lași, Dr., față de precizările contestatorului că a înțeles să-l cheme în judecată în calitate de manager general al intimatului și nu personal, ca și persoană fizică, instanța a reținut,că această excepție nu mai subzistă.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că începând cu data de 01.07.2001, contestatorul a fost salariatul intimatului Serviciul de Ambulanță Județean I pe postul de asistent șef, potrivit deciziei nr. 85/02.07.2001. Din cuprinsul acestei decizii rezultă că încadrarea contestatorului pe acest post s-a făcut ca urmare a promovării unui concurs.
Decizia a fost contestată la Tribunalul Iași care a și admis-o prin sentința civilă nr. 795/30.05.2008, menținută prin decizia civilă nr. 606/07.10.2008 a Curții de Apel Iași.
Ulterior, prin decizia nr. 116/08.12.2008 s-a dispus numirea în funcția de asistent șef la Serviciul de Ambulanță Județean I a contestatorului, în baza sentinței civile nr. 795/2008 a Tribunalului Iași.
La două săptămâni după reintegrarea contestatorului, intimatul a emis o nouă decizie nr. 120/23.12.2008- ce constituie obiectul prezentei cauze, reținându-se aceeași situație ca și în decizia nr. 37/2008 și același temei de drept-art. 111 alin 2 și 3 din Legea 95/2006, contestatorul fiind revocat din funcția de asistent șef,acesta urmând ca acesta să ocupe funcția de asistent medical principal.
Instanța a reținut că situația de fapt a fost analizată prin hotărârile anterioare, intrate în puterea lucrului judecat. Nu există însă autoritate de lucru judecat pentru că prin acțiunea anterioară a fost atacată decizia nr. 85/2008 iar prin prezenta este atacată decizia nr. 120/2008.
Potrivit dispozițiilor art. 111 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, funcțiile specifice comitetului director- inclusiv cea de asistent șef- se ocupă prin concurs, organizat de manager.
Prin decizia nr. 120/23.12.2008, act unilateral al angajatorului, a fost revocat din funcția de asistent șef, fiind numit pe funcția de asistent principal, cu un anumit salariu lunar. Așadar, prin această decizie, întemeiată pe dispozițiile art. 111 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, art. 2 din ordinul 1625 din 24 septembrie 2007 și art. 40 Codul muncii, angajatorul a modificat unilateral două dintre elementele esențiale ale contractului individual de muncă al intimatului, respectiv funcția și veniturile salariale, cu încălcarea prevederilor art. 41 alin. 4 din Codul muncii.
Instanța a constatat însă că nici Legea nr. 95/2006 nici Codul muncii nu oferă angajatorului posibilitatea de a modifica unilateral contractul individual de muncă al intimatului. Articolul 111 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 are în vedere modul în care se ocupă funcțiile specifice comitetului director, și nu posibilitatea modificării unilaterale a contractului individual de muncă al persoanei care ocupă, la data intrării în vigoare a legii, o funcție specifică comitetului director, iar art. 40 din Codul muncii prevede drepturile principale ale angajatorului, drepturi printre care nu se regăsește și cel de a modifica unilateral una sau mai multe clauze esențiale ale unui contract individual de muncă.
În același sens, se constată că funcția de asistent șef, ocupată de intimat, este aceeași cu funcția de asistent șef actuală. Art. 111 din Legea nr. 95/2006, publicată în Monitorul Oficial la data de 28 aprilie 2006, intrat în vigoare în termen de 90 zile de la publicare și a prevăzut, în forma inițială, că asistentul șef face parte din comitetul director și este numit de managerul general, cu care încheie contractul de administrare. Modificările aduse art. 111, prin Legea nr. 264/2007 publicată în Monitorul Oficial la data de 27 iulie 2007, referitoare la modul de ocupare a funcțiilor specifice comitetului director și la suspendarea contractului individual de muncă al persoanelor care fac parte din comitetul director, precum și modul distinct de salarizare al acestora, nu modifică postul de asistent șef al Serviciului de Ambulanță Județean I, care este un post unic, ocupat în baza unui contract individual de muncă, care se suspendă de drept pe perioada exercitării mandatului.
Reîncadrarea intimatului pe postul de asistent șef nu s-a dispus ca urmare a participării acestuia la concursul organizat de managerul general pentru ocuparea funcțiilor specifice comitetului director, pentru a se verifica îndeplinirea criteriilor specifice prevăzute pentru asistentul șef, ci ca urmare a anulării, de către instanța de judecată, a deciziei unilaterale a angajatorului, prin care s-a modificat contractul individual de muncă al intimatului.
În raport de considerentele reținute instanța a constatat că este întemeiată în parte contestația formulată de, în contradictoriu cu intimatul Serviciul de Ambulanță Județean I, urmând să o admită astfel.
În consecință, instanța, în baza dispozițiilor art.78 din Codul muncii, instanța a anulat decizia nr. 120/23.12.2008 și a obligat intimatul la reintegrarea contestatorului pe funcția deținută anterior de "asistent șef" precum și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data 23.12.2008 și până la reintegrarea efectivă.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata daunelor morale, tribunalul a constatat că și acesta este fondat. Prin atitudinea șicanatorie a intimatului au fost atinse valori ce se referă la existența contestatorului, la lezarea sentimentelor, demnității, onoarei și prestigiului profesional produs acestuia.
Principiul reparării daunelor morale prin plata de despăgubiri bănești se deduce din conținutul art. 998 și 999 Cod civil, termenul general de prejudiciu acoperind atât aspectele materiale cât și pe cele morale.
Despăgubirile bănești acordate pentru daunele morale suferite de contestator tind, în măsura în care aceasta este posibil, să-i procure o satisfacție de ordin moral, astfel încât instanța a obligat intimatul să-i plătească contestatorului suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la suspendarea organizării concursului pentru ocuparea postului, întrucât data desfășurării acestuia este depășită, el a fost respins ca fiind rămas fără obiect.
Fiind căzut în pretenții, intimatul Serviciul de Ambulanță Județean Iaf ost obligat, în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul Serviciul de Ambulanță Județean I, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A invocat recurentul că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității părților, refuzând să mai acorde un termen intimatei pentru a lua cunoștință de răspunsul la întâmpinare pentru a putea răspunde la excepțiile invocate și a-și putea propune probe.
A mai susținut recurentul că instanța nu a motivat dispozițiile luate, și a interpretat greșit atât probele administrate cât și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
A susținut recurentul că instanța de fond a făcut o gravă confuzie între funcția de asistent șef reglementată de Legea 95/2006 pentru care se încheie un contract de administrare cu managerul unității și postul de asistent șef reglementat anterior legii susmenționate care se ocupa prin concurs organizat de Ministerul Sănătății și pentru care se încheia un contract individual de muncă.
Susține în acest sens recurentul că postul de asistent șef ocupat de contestator în 2001 nu mai corespunde din punct de vedere profesional și al cerințelor legislației în vigoare cu cerințele actuale, în sensul că pentru a ocupa o funcție în comitetul director sunt necesare cursuri de management sanitar, organizate de structuri specializate, cerință pe care contestatorul nu o îndeplinea.
Recurentul susține că funcția de asistent șef a devenit vacantă ca efect a Legii 95/2006 care cuprinde dispoziții privind revocarea vechiului comitet director și numirea unui comitet interimar.
În baza acestor dispoziții dar și a solicitărilor primite din partea Autorității de Sănătate Publică a Județului I, respectiv dispozițiile 6167/19.12.2008 și 6220/23.12.2008 - a fost emisă decizia 120/23.12.2008 - decizie pe care recurentul o consideră legală.
Recurentul a formulat critici și cu privire la daunele morale solicitate și acordate, care în opinia sa nu dovedesc decât dorința de îmbogățire fără justă cauză a contestatorului, iar pe de altă parte, ușurința cu care instanța de fond a obligat Serviciul de Ambulanță I la repararea unui prejudiciu, inexistent imaginar deși în materia răspunderii civile delictuale sunt reguli clare, de strictă interpretare, iar prejudiciul moral nu se prezumă, acesta trebuind să fie dovedit.
Susține în acest sens recurentul că în cauză nu s-a dovedit prin martori sau înscrisuri îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor și anume - existența unui prejudiciu, o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, vinovăția și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, iar acesta din urmă să nu fi fost reparat.
În acest context recurentul arată că în cauză nu s-a dovedit întinderea prejudiciului, iar instanța nici nu a indicat și motivat care au fost criteriile avute în vedere la aprecierea întinderii prejudiciului moral suferit de contestator și acordat de instanță în pofida practicii judiciare ce vizează acordarea despăgubirilor bănești pentru repararea daunelor morale.
În fine recurentul susține că practic instanța a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut în sensul că deși fusese investită cu anularea unei decizii cu reintegrarea pe funcție și acordarea daunelor morale pentru efectele produsede acea decizie, instanța motivează cuantumul daunelor acordate pe o perioadă de 7 luni de stres continuu, care nu au nici o legătură cu decizia contestată, ignorând cu totul timpul scurt de numai 3 luni în care a fost soluționată contestația.
În concluzie recurentul solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței criticate în sensul respingerii contestației.
Prin întâmpinarea formulată intimatul contestator a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au mai administrat alte probatorii.
Recursul este fondat.
Este adevărat că potrivit disp. art. 269 alin. 1 Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Această dispoziție nu echivalează însă cu crearea unei prezumții legale de existență a prejudiciului moral, dovedirea acestuia fiind în sarcina exclusivă a celui ce pretinde că l-a suferit.
Mai mult decât atât Curtea constată că în cauză instanța de fond trebuie nu numai să verifice dacă într-adevăr reclamantul a produs vreun fel de dovezi asupra prejudiciului încercat dar, mai mult decât atâta trebuie să verifice dacă sunt întrunite și condițiile pe care acel prejudiciu trebuia să le îndeplinească pentru a angaja răspunderea civilă.
Or, în acest context Curtea constată că din acest punct de vedere, criticile recurentului sunt întemeiate.
Se reține astfel că reclamantul intimat nu a produs în cauză nici un fel de dovezi cu care să-și probeze susținerile, rezumându-se doar să invoce o situație de fapt care însă nu a fost probată în nici un fel, nici cu martori, nici cu acte.
Curtea constată astfel că în cadrul capătului de cerere vizând obligarea intimaților la plata daunelor morale, reclamantul care se consideră că a fost prejudiciat trebuia să facă dovada îndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii pârâților.
Aceasta întrucât atât în ceea ce privește sarcina dovedirii cât și a mijloacelor de probă admisibile, puterea lor probantă și modul de administrare a dovezilor se aplică regulile dreptului comun, chiar dacă, principalul capăt de cerere este un litigiu de muncă.
Ca atare regulile dreptului comun în materie de probațiune se aplică atât la determinarea faptelor care reunite dau naștere raportului juridic ce are ca obiect repararea pagubei pricinuite, adică a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre acesta și fapta săvârșită de cel chemat a răspunde, de caracterul ilicit al faptelor precum și a vinovăției.
Prin urmare, sarcina probei revenea potrivit principiului statornicit de dispozițiile art. 1169 Cod civil reclamantului potrivit dictonului "actori incumbit onus probandi".
Reclamantul era deci cel care trebuia să dovedească toate aspectele invocate - respectiv atât existența prejudiciului cât și întinderea acestuia, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta pârâtului recurent.
Cum, însă în cauză nu s-a administrat nici un fel de dovezi în acest sens de către reclamant, Curtea urmează să admită acest motiv de recurs și să modifice sentința primei instanțe în sensul respingerii capătului de cerere privind daunele morale acordate în mod netemeinic de către prima instanță fără nici un suport probator în acest sens.
Cât privește celelalte motive de recurs formulate de recurent, Curtea urmează să le respingă ca nefondate întrucât în cauză nu au fost constatate încălcări ale dreptului de apărare a pârâților și nici a principiului contradictorialității prevăzute de procedura civilă.
Nici criticile formulate pe fondul cauzei nu sunt întemeiate, prima instanță reținând corect atât situația de fapt cât și normele legale aplicabile.
În consecință, pentru toate cele ce preced, Curtea, în temeiul disp. art.312 Cod procedură civilă va admite recursul pârâților în limitele enunțate mai sus, modificând sentința instanței de fond doar în privința capătului de cerere privind acordarea daunelor morale, pe care îl va respinge ca nedovedit.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de intimatul Serviciul de Ambulanță Județean I împotriva sentinței civile 233 din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge capătul de cerere formulat de contestatorul privind obligarea intimatului Serviciul de Ambulanță Județean I la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Dispune restituirea cauțiunii de 200 lei consemnate la CEC Bank cu recipisa de consemnare nr. -/1 seria - nr. - din data de 15.04.2009.
Obligă intimatul contestator să plătească recurentului Serviciul de Ambulanță Județean I suma de 2000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 5.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDEC
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored./
2 ex.
09.07.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 6379/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 697/2009. Curtea de... → |
|---|
