Contestație decizie de sancționare. Decizia 652/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 652
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de INSTITUTUL DE ȘI I împotriva sentinței civile nr. 129 din 28.01.2009 a Tribunalului Iași intimată fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă și avocat pentru intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen după repunerea pe rol, recurenta a depus la dosar prin registratura instanței decizia nr.19 bis din 26. 03.2007 de numire in functie și înscrisuri în susținerea motivelor de recurs.
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat, au luat cunoștință de motivele repunerii pe rol a cauzei.
Instanța acordă cuvântul părților în recurs.
Avocat susține concluziile de la termenul anterior, consideră că raportul este unul de drept administrativ, susține nelegala compunere a completului de judecată de la prima instanta.
Avocat precizează că față de înscrisurile depuse se impune o relatare a succesiunii actelor normative dar și a deciziei 19 bis. Decizia de numire a intimatei a fost emisă la data de 26.03.2007. Art. 183 fost modificat în sensul completării cu aliniatele 4,5 și 6 abia la data de 30.07.2007, prin Legea 264/2007, ulterior emiterii deciziei de numire, astfel încât prevederile acestui articol nu sunt aplicabile. Deasemenea, nu ne aflăm în fața unui act administrativ în sensul Legii 554/2004. Chiar dacă decizia va fi considerată un act administrativ, art.4 din Legea 554/2004 stabilește ca excepția de nelegalitate poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces. Instanța de fond este posibil să fi făcut o încadrare greșită, dar lipsa unei mențiuni care să indice autoritatea și instanța competentă să soluționeze o contestație față de decizie este o omisiune gravă care trebuie să ducă la nulitatea deciziei.
În consecință solicită respingerea recursului, depune concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr- din 17.12.2008, contestatoarea contestat decizia nr. 105 din 9 decembrie 2008 emisă de intimatul Institutul de și I prin care s- dispus încetarea numirii în funcția de director medical și reducerea normei de activitate în cadrul Secției clinice gastroenterologie cu consecința diminuării salariale.
A înțeles contestatoarea să solicite pe cale de excepție admiterea contestației și desființarea deciziei, aceasta fiind nulă absolut motivat de nerespectarea prevederilor art. 268 aliniatul 2 literele c), e) și f) din Codul muncii si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cale de excepție, contestatoarea a mai solicitat să se observe că în conformitate cu dispozițiile art. 268 aliniatul 2 din Codul muncii "decizia va cuprinde sub sancțiunea nulității absolute - motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat, termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată" dar că în cuprinsul deciziei contestate nu se face vorbire în nici un mod de aceste elemente pe care legiuitorul le- stabilit sub sancțiunea nulității absolute.
Este deci evident ca angajatorul nu indicat nici apărările făcute de către angajat, nici termenul și nici instanța competentă, în conformitate cu dispozițiile articolului 268 aliniatul 2, decizia fiind astfel lovită de nulitate absolută.
În drept, contestatoarea invocat art. 268 din Codul muncii.
Intimatul Institutul de și a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea contestației.
S-a arătat că, în fapt, conducerea Institutului de și emis decizia nr. 105/09.12.2008 ca urmare constatării nerespectării condițiilor de participare la concursul organizat pentru ocuparea funcției de director medical a reclamantei în baza Ordinului Ministerului Sănătății Publice nr. 284/2007 privind aprobarea Metodologiei - cadru de organizare și desfășurare a concursurilor/examenelor pentru ocuparea funcțiilor specifice comitetului director din spitalele publice, a art. 3 alin.3, art. 183 alin. 5 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății si Codul muncii.
Documentele stipulate în dispozițiile legale de mai sus nu au fost găsite la dosarul personal al contestatoarei.
Ulterior constatării lipsei acestor documente, la sesizarea șefului de personal, conducerea institutului, prin adresa nr. 1886/03.11.2008, cerut reclamantei să prezinte documentele în cauză, acestea fiind necesare pentru înscrierea la concurs.
A mai menționat intimatul că la dosarul personal al reclamantei există două adeverințe: prima, înregistrată cu nr. 171/07.03.2007, eliberată de "Gr. " din care rezultă că d-na a susținut toate examenele și referatele din cadrul stagiului de doctorat, urmând să-și susțină public teza de doctorat, fapt care nu a fost confirmat până în prezent si a doua, emisă de Școala Națională de Sănătate Publică și Management Sanitar din care reiese că reclamanta s- înscris la un curs de "Management spitalicesc" în perioada 29 ianuarie - 24 februarie 2007 urmând ca la finele studiilor să aducă la dosar atestatul de finalizare a cursului început - atestat care nu există la dosar.
Ca urmare sesizării acestor nereguli, dar și după ce i-au fost aduse la cunoștință contestatoarei, în vederea rezolvării lor pe cale amiabilă, conducerea institutului hotărât emiterea deciziei cu nr. 105/09.12.2008, deja menționată.
A solicitat intimatul respingerea contestației înaintată de reclamantă, ca fiind lipsită de obiect, motivat de faptul că în speța de față nu se face vorbire de sancțiune ci de un act emis ca urmare constatării nerespectării normelor legale în vigoare cu privire la ocuparea funcției de director medical.
Conform regulii "legea specială derogă de la legea generală" coroborat cu Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și dispozițiile legale ale art. 264 alin.2 Codul muncii, obiectul acțiunii formulate de contestatoare îl constituie conflictul de muncă și nu decizia de sancționare care, așa cum a arătat reclamanta, se supune Codului Muncii.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 264 alin. 2 din Codul muncii, Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 284/2007 privind aprobarea Metodologiei - cadru de organizare și desfășurare a concursurilor/examenelor pentru ocuparea funcțiilor specifice comitetului director din spitalele publice, Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Intimatul a mai invocat excepția lipsei de obiect a contestației sustinand ca decizia contestată nu ar fi o decizie de sancționare ci o decizie emisă în baza sesizării șefului serviciului de personal ca urmare a constatării lipsei unor documente din dosarul de personal al contestatoarei.
Analizând contestația formulată de, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul individual de muncă nr. 9/2005 a fost angajată la intimatul Institutul de și I pe funcția de medic specialist.
Ulterior, contestatoarea a fost numită în funcția de director medical al Institutului de și I, așa cum rezultă din actul adițional la contractul de muncă.
Prin decizia nr.105/09.12.2008, contestată prin prezenta, intimata a dispus incetarea numirii în funcția de director medical, întrucât nu ar fi fost îndeplinite condițiile de înscriereși participarela concursul organizat pentru ocuparea funcției de director medical, conform ORDINULUI nr. 284/2007.
Angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare, conform dispozițiilor art. 268 din Codul muncii. În acest sens el trebuie să emită o decizie sau dispoziție în formă scrisă.
Conform articolului 268 alin 2 din Codul muncii, această decizie trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute următoarele elemente: descrierea faptei, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă, temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea, termenul în care poate fi contestată sancțiunea și instanța la care sancțiunea poate fi contestată.
Aplicarea sancțiunilor disciplinare și, în mod special, încetarea raportului de muncă din voința unilaterală a angajatorului sunt permise numai cu respectarea unor condiții de formă și de fond riguros reglementate de legislația muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive.
Mențiunile și precizările pe care trebuie să le conțină decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare au rolul de a-l informa corect și complet pe salariat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care i se aplică sancțiunea, inclusiv cu privire la căile de atac și termenele în care are dreptul să conteste temeinicia și legalitatea măsurilor unilaterale dispuse din voința unilaterală a angajatorului.
Sancțiunea nulității absolute care intervine în cazul omisiunii unora dintre elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă decizia de sancționare nu este de natură convențională ci de natură legală, fiind prevăzută de legiuitor cu scopul de a proteja interesele salariatului.
În speță, tribunalul a considerat ca decizia nr. 105/09.12.2008 emisă de intimat nu cuprinde elementele prevăzute de art. 268 alin 2 literele c), e) și f) din Codul muncii, omisiuni sancționate de lege cu nulitatea absolută.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis contestația și a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.105/2008.
Deși intimatul a fost considerat ca fiind căzut în pretenții, acesta nu a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu a făcut dovada efectuării și a cuantumului lor, cererea sa fiind respinsă.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul Institutul de și I, considerand-o nelegala si netemeinica.
A invocat recurentul faptul ca prima instanta a calificat gresit actul juridic dedus judecatii si a considerat decizia atacata ca fiind o decizie de sanctionare, aplicand eronat in solutionarea cauzei disp.art.268 alin.2 din Codul muncii. Asa cum decizia de numire in functie este un act administrativ si decizia de incetare a numirii in functie (revocare) urmeaza aceeasi regula, aplicandu-se dispozitiile art. 182 si 183 din Legea 95/2006.
De altfel,urmare a numirii, se incheie intre parti un contract de administrare pe durata de 3 ani, perioada in care contractul individual de munca se suspenda de drept. Nici una dintre dispozitiile deciziei atacate nu se refera la executarea sau modificarea unor raporturi de munca.
Mai sustine Institutul de și I ca decizia poate fi circumscrisa definitiei din art.2 lit.c din Legea 554/2004.
Ca atare, arata recurentul, sentinta a fost pronuntata de tribunal cu nerespectarea normelor de competenta materiala,completul de fond fiind nelegal constituit.
In drept s-au invocat disp.art.304 ind.1 pr.civ.
Intimata nu a formulat intampinare.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizand prioritar motivul de recurs referitor la solutionarea cauzei de catre prima instanta cu incalcarea competentei materiale, Curtea constata ca recursul este fondat.
Prin actiunea introductiva, reclamanta a atacat decizia nr. 105 din 09.12.2008 emisa de managerul interimar al Institutului de și I, prin care s-a dispus incetarea numirii sale in functia de director medical ca urmare a constatării nerespectării condițiilor de inscriere si participare la concursul organizat pentru ocuparea funcției de director medical în baza Ordinului Ministerului Sănătății Publice nr. 284/2007 privind aprobarea Metodologiei - cadru de organizare și desfășurare a concursurilor/examenelor pentru ocuparea funcțiilor specifice comitetului director din spitalele publice.
Aceasta decizie, ce face obiectul litigiului, nu are legatura cu executarea, modificarea ori incetarea raporturilor de munca neavand caracterul unei decizii de sanctionare supusa Codului Muncii, asa cum gresit a apreciat prima instanta. Astfel, conform art.183(6) din Legea 95/ 2006, in forma in vigoare la data introducerii actiunii, contractul individual de muncă al persoanelor care ocupă funcții de conducere specifice comitetului director in aceeasi unitate sanitara se suspendă de drept pe perioada exercitării mandatului. Ori, este evident ca in raport de data numirii in functie prin decizia nr.19 bis din 26.03.2007, contractul individual de munca era suspendat la data formularii contestatiei.
Mai mult, la data numirii in functie intre cele doua parti se incheie, conform art.183 alin.5 din acelasi act normativ, un contract de administrare pe o perioadă de maximum 3 ani, în cuprinsul căruia sunt prevăzuți atât indicatorii specifici de performanță, cât și normele legale care reglementează drepturile și obligațiile părților. Acest contract de administrare poate înceta înainte de termen în cazul neîndeplinirii obligațiilor prevăzute.
Ca atare, Curtea apreciaza ca Tribunalul I, pronuntand sentinta recurata in complet nelegal constituit de litigii de munca, prezentul litigiu fiind circumscris disp.art.2 lit.c din Legea 554/2004, a incalcat normele absolute de competenta materiala, fiind incidente disp.art.304 pct.3 pr.civ.
In consecinta,in baza disp.art.312 al.1, 3 si 6.pr.civ. se va casa hotararea si se va trimite cauza spre competenta solutionare a fondului la Tribunalul I - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de paratul Institutului de și I impotriva sent.civ.nr.129 din 28.01.2009 pronuntata de Tribunalul I, sentinta pe care o caseaza.
Trimite cauza spre competenta solutionare la Tribunalul I - Sectia Contencios administrativ.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
2 ex.-30.06.2009
Tribunalul I:;
.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 324/2009. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 678/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
