Conflict de muncă. Decizia 722/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.722/2009
Ședința publică din 4 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria JUDECĂTOR 2: Crețoiu Victor
- - - JUDECĂTOR 3: Vesa
- - judecător
- - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,împotriva sentinței civile nr.1232/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 28 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Alba sub dosar civil nr-, reclamanții, C, -, -, -, și - au chemat în judecată pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, DIICOT-Structura Centrală și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor salariale cuvenite cu titlul spor de periculozitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.06.2004 și în viitor, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătorești.
- să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă
- să fie obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea cererii, reclamanții arată că au calitatea profesională de personal auxiliar de specialitate.
Având în vedere felul și complexitatea activității de mare risc social prestată, aceste responsabilități și competențe sunt recunoscute și consacrate expres de către legiuitor conform disp. art.22 din OG 8/2007 stabilindu-se riscurile funcției dar și regimul de incompatibilități și interdicții, ținând seama de locul și rolul justiției într-un stat de drept.
Conform art.22 din același act normativ se dispune, în mod clar și fără echivoc că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare și/sau periculoase, reclamanților trebuie să li se acorde sporul procentual solicitat prin prezenta acțiune introductivă, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Condițiile de stabilire și acordare a sporului salarial se aprobă de către ordonatorul principal de credite în funcție de condițiile reale și efective de muncă stabilite potrivit legii.
În acest sens, personalul din justiție, deși se regăsește în prezența două categorii de condiții deosebite, respectiv vătămătoare și periculoase, pârâții ca ordonatori principali, secundari sau terțiari de credite nu au înțeles să procedeze în sensul plății efective a sporului solicitat.
De altfel acest spor a existat anterior pentru personalul auxiliar de specialitate conform art.47 din legea nr.50/1996.
Reclamanții invocă și prevederile art.40 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național, care diferențiază în mod clar drepturile salariale procentuale acordate în mod diferențiat cu titlu de spor de periculozitate, de sporul pentru condiții nocive.
Cum ordonatorul de credite nu a înțeles să procedeze la plata acestui spor, atitudinea acestuia poate fi sancționată de către instanța de judecată, întrucât acordarea acestor drepturi bănești este singura modalitate prin care se poate înlătura situația discriminatorie creată prin atitudinea omisivă și lipsită de suport juridic, cu încălcarea evidentă a normelor cuprinse în art.6-8, art.37-40 din Legea nr.53/2003 modificată.
Potrivit art.21 alin.1 din OG 137/2000 aprobată prin Legea 27/2004 în toate cazurile în care se constată existența unei discriminări din cele prevăzute expres în acest act normativ, persoanele interesate și implicit discriminate își pot manifesta interesul și au dreptul să solicite despăgubiri corespondente și proporțional cu prejudiciul suferit și dovedit, cu restabilirea situației anterioare discriminării, implicit prin anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că între reclamanți și acest pârât nu există nici un raport juridic obligațional de garanție sau de despăgubire.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu se află în nici o culpă pentru a fi obligat la plata sporurilor solicitate de reclamanți și nici nu se poate substitui legislativului în ceea ce privește acordarea de sporuri pentru angajații altor instituții. Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca nefondată și nelegală.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă pe considerentul că reclamanții beneficiază de sporul pentru condiții deosebite de muncă potrivit art.48 alin.1 din Legea nr.50/1996, acest spor acordându-se în mod regulat începând cu data adoptării acestui act normativ menționat.
Reclamanții solicită însă acordarea așa numitului "spor de periculozitate"conform art.22 din OG nr.8/2007, spor care este unul și același cu sporul acordat de legiuitor atât magistraților, personalului auxiliar de specialitate cât și funcționarilor publici pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
În prezent acest spor se acordă în baza Ordinului nr.80/26.04.2006 privind locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, al Procurorului General.
Prin întâmpinare, pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Albaa solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pe considerentul că reclamanților li s-a acordat sporul de 15% prevăzut de art.48 alin.1 din Legea nr.50/1996 și respectiv prin art.22 din OG nr.8/2007. Dacă legiuitorul ar fi dorit să fie acordat un spor pentru fiecare dintre aceste condiții de muncă luate separat ar fi precizat în mod expres acest lucru.
Aceste prevederi speciale au prioritate și derogă de la prevederile mai generale invocate în acțiune de reclamanți, astfel că reclamanților nu li se poate acorda în virtutea aceluiași text de lege de două ori același spor.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosarul cauzei reclamanții au solicitat ca mențiunile în carnetul de muncă al fiecăruia dintre ei să fie efectuate de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Prin sentința civilă nr. 1232/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor. A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanți, pârâții fiind obligați în solidar să le plătească, corespunzător raportului de serviciu, drepturile bănești cuvenite și neachitate, reprezentând 15 % din indemnizația de bază brută, cu titlu spor periculozitate corespunzător perioadei 01.06.2004-28.11.2007 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În temeiul art. 137 cod procedură civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
Rezultă în acest context că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză în care se solicită obligarea la plata unor drepturi constând în sporul de periculozitate, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art.282 din Codul muncii, între salariați și angajator precum și alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor conform art.137 pr.civilă, acțiunea fiind respinsă față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Reclamanții au calitatea profesională de personal auxiliar de specialitate, salarizați potrivit dispozițiilor Ordonanței nr.8/2007.
Potrivit acestui act normativ, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalului salarizat potrivit prezentei Ordonanțe, li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, iar raporturile juridice de serviciu ale acestora sunt supuse și se circumscriu normelor legale cuprinse în Legea 53/2003 modificată, conform art.1, art.295 alin.2 din acest ultim act normativ, cu reținerea incidenței prevederilor cuprinse și în Legea 168/1999-art.67 și urm.
Se reține faptul că prin sistemul de salarizare uzitat, care determină stabilirea și plata indemnizației lunare, aceasta reprezentând contra-valoarea muncii prestate, se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor și elementelor, dat și a formelor concrete, acesta determinând condițiile de stabilire și acordare efectivă a prestațiilor pecuniare datorate reclamanților, astfel că văzând și dispozițiile art.155 din Legea 53/2003, indemnizația lunară se compune din salariul de bază, sporuri și adaosuri salariale.
Astfel, acest sistem de salarizare este guvernat printre altele, de două principii fundamentale, cel al egalității de tratament juridic și/sau pecuniar și al diferențierii juste date numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale și implicit cu condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizarea lunară implică recunoașterea și consacrarea acelorași obiective și elemente de salarizare a tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
În prezent reclamanții beneficiază de sporul de condiții vătămătoare sănătății, respectiv de sporul de condiții nocive generat exclusiv de mânuirea dosarelor și a actelor provenite de la diverse persoane, prin intermediul cărora se pot contacta microbi și boli, aceste condiții fiind determinate pe bază de expertize administrate de către instanță.
Este evident faptul că reclamanții solicită sporul de periculozitate pentru riscul vieții și al sănătății, recunoscut de art.22 din OG 8/2007, pentru care pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în calitate de ordonator principal de credite trebuie să aprobe condițiile periculoase stabilite potrivit legii.
În acest context nu poate fi primită susținerea conform căreia reclamanții beneficiază de sporul de 15%, pentru condiții vătămătoare sănătății, respectiv sporul de toxicitate, iar în urma unei expertize de specialitate, a fost analizată existența cumulativă a condițiilor deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase, aceste susțineri sunt neincidente, în condițiile în care normele de drept aplicabile și mai sus arătate, nu conțin cuvântul singur sau cumulativ, sporurile salariale și procentuale trebuind a fi acordate pe categorii de riscuri și sunt diferențiate în mod clar condițiile nocive și toxice de cele periculoase, conform și art. 40 din CCM la nivel național.
Conform art.9 din această ultimă normă contractuală obligatorie, în scopul salarizării și a acordării celorlalte drepturi prevăzute în CCM, pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, se vor purta negocieri pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificări ulterioare a acestuia.
Astfel, părțile contractante, vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor sume pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
Pe baza fondurilor aprobate, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi ale persoanelor instituțiilor publice.
Personalul din justiție și implicit reclamanții, se regăsește în prezența a două categorii de condiții deosebite, respectiv vătămătoare și periculoase, iar ordonatorul de credite a recunoscut pe baza expertizelor de nocivitate numai sporul de condiții vătămătoare.
Gradul de expunere la pericol a vieții și integrității corporale a personalului auxiliar este evidențiat expres și fără echivoc în prevederile art.22 din OG 8/2007, unde se disting cu celeritate condițiile de invaliditate, acestea fiind corespondente periculozității funcției profesionale.
Urmează a se reține în acest context și prevederile incidente și cuprinse în Legea 319/14.07.2006, acest act normativ aplicându-se în toate sectoarele de activitate atât publice, cât și private, fiind reținute normele cuprinse în art.5 lit.a-b, lit.n și art. 7 și urm.
Conform Directivei 2000/CE/78, privind crearea codului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă, se sancționează atitudinea omisivă în recunoașterea și valorificarea echitabilă prin plata efectivă a drepturilor salariale cuvenite, în acest context fiind și prevederile art.7, art.23 din Carta Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la o recunoaștere echitabilă și satisfăcătoare, art.14 din Carta Europeană privind garantarea drepturilor omului respectiv Protocolul nr.12 la această convenție, art.4 și urm. din Carta Socială Europeană revizuită, dar și art. 5-8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și j, art.154 alin.3, art.155, art.165 din Legea 53/2003, art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituția României, care garantează dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă.
Față de aceste considerente, instanța va admite prezenta acțiune civilă ca fiind temeinică și legală.
Potrivit prevederilor art.6 și 7 cuprinse în Decretul Lege 92/1976 modificat, normele incidente prev. de Legea 130/1999 și art. 296 din Legea 53/2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în calitate de operator al carnetelor de muncă, urmează a efectua cuvenitele și necesare mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
În expunerea de motive au arătat că prima instanță a adăugat la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate și a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate, categorie organizată conform prevederilor Legii nr. 567/2004 și salarizată potrivit prevederilor nr.OG 8/2007.
Sporul pentru condiții deosebite, periculoase sau vătămătoare a fost acordat permanent prin Ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit Ordinului nr. 80 din 28.04.2006, acest spor de acordă în baza buletinelor de analiză cuprinzând determinările asupra concentrațiilor de noxe la locurile de muncă în condiții deosebite, efectuate potrivit legii și avizului
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației, obligație ce nu poate fi inclusă în buget fără bază legală.
Deliberând asupra recursurilor de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu, potrivit prevederilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi arătate:
Reclamantele, personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, își întemeiază acțiunea în principal pe prevederile art. 7 din OUG nr. 27/2006 și art. 40 din CCM la nivel național.
Potrivit art. 7 din OUG nr. 27/2006 "pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilorli se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Reclamantele susțin că dispoziția legală "pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare sau periculoase" instituie două categorii de sporuri pentru două categorii de situații deosebite: cele vătămătoare și cele periculoase.
Pentru a clarifica acest aspect trebuie recurs la tehnica de interpretare logică, gramaticală a unui text de lege.
Dacă formularea în discuție era "pentru condiții deosebite de munca, grele, vătămătoare și periculoase" atunci reclamanții puteau solicita acordarea acestui spor numai dacă toate condițiile enumerate erau îndeplinite.
Dacă legiuitorul folosea formularea fie. fie(sausau/oriori) însemna că reclamanții pot solicita acordarea sporului cu condiția să se regăsească într-una dintre situațiile reglementate.
Astfel cum este însă formulat textul legal invocat în susținerea acțiunii, prin utilizarea conjuncției "sau" după o enumerare, prin folosirea virgulei, înseamnă că dacă beneficiarul normei se regăsește în oricare dintre situațiile reglementate este îndreptățit să primească sporul.
Prin urmare, personalul auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor beneficiază de acest spor și în situația în care lucrează numai în condiții grele, sau numai în condiții vătămătoare sau numai în condiții periculoase.
Dat fiind modul de redactare, reclamanții sunt îndreptățiți la un unic spor de 15% și în situația în care condițiile de muncă întrunesc două sau chiar trei din condițiile deosebite avute în vedere la editarea textului de lege.
În consecință, este corectă susținerea pârâtului Ministerul Justiției că textul de lege menționat nu prevede acordarea acestui spor pentru fiecare situație, cum greșit au interpretat reclamantele.
În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă la nivel național, și implicit aplicarea prevederilor din dreptul comun al muncii personalului auxiliar, trebuie reținut că potrivit art. 1 alin. 2 din Codul Muncii acesta se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii, iar la art. 295 se prevede că prevederile codului se aplică și acelor raporturi de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Astfel cum sunt redactate aceste dispoziții, rezultă fără nici un dubiu că nu se poate vorbi de o aplicabilitate a dispozițiilor din CCM la personalul auxiliar, deoarece au o legislație aparte, bine conturată, completă, incompatibilă cu alte reglementări de drept comun.
Pentru considerentele menționate, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, se va dispune admiterea recursurilor declarate de pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și în consecință se va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, ca fondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție și Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr.1232/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții, C, -, -, -, și - împotriva pârâților Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, DIICOT - Structura Centrală.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
(continuarea minutei deciziei civile nr.722/2009)
*****
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Semnează Semnează Semnează
Președinte, Președinte, Președinte,
Grefier,
-
Semnează
Grefier șef,
Red.CV Tehred.IM/ 2 ex 5.08.2009
Jud.fond-. I,
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Crețoiu Victor, Vesa
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 192/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1239/2009. Curtea... → |
|---|
