Contestație decizie de concediere. Decizia 192/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 192/2009
Ședința publică de la 23 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani președintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ B împotriva sentinței civile nr.1326/LM/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta recurentă și reclamantul intimat asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocata reclamantului intimat depune la dosar întâmpinare, comunicând un exemplar din aceasta cu reprezentanta pârâtei recurente.
Părților arată că nu mai au alte cereri de formula, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare, acordând cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente susține recursul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și rejudecând respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca netemeinică și nefondată. Cu obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Avocata reclamantei intimate pune concluzii de respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr-,contestatorul solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în contradictoriu cu intimata Autoritatea Rutieră Română - să se dispună:
- anularea deciziei de concediere nr.2311/29.11.2007 emisă de intimată și reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior luării acestei măsuri;
- obligarea intimatei la plata drepturilor salariale, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea acestuia pe post;
- obligarea intimatei la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 lei;
- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației sale a arătat că a avut calitatea de salariat al intimatei, începând cu data de 11.05.2005, în temeiul contractului individual de muncă încheiat între părți, pe funcția de inspector de specialitate gradul III - șef agenție la. - Agenția H și că, în intervalul 10 - 14.09.2007, o echipă de control din cadrul intimatei a efectuat o verificare, a modului în care Agenția H își desfășoară activitatea. Rezultatele verificării au fost consemnate în nota de constatare încheiată de echipa de control.
La data de 1.11.2007 a fost convocat la sediul intimatei din B pentru a da explicații în legătură cu deficiențele constatate în actul de control, după care la data de 29.11.2007, intimata a emis decizia nr.2311/29.11.2007, prin care s-a dispus concedierea contestatorului, în temeiul art.61 lit. a Codul muncii.
Măsura dispusă de angajator este în opinia contestatorului nelegală deoarece nu se face vinovat de nici una din abaterile reținute în sarcina sa. În plus, a susținut ă măsura a fost luată de angajator cu încălcarea cerințelor de formă și de fond, prevăzute de art.264 și urm. din Codul muncii.
În drept, a invocat art.61 lit. a Codul muncii, art.263 și urm. Codul muncii.
Intimata, prin întâmpinarea depusă, conform art.115-118 Cod proc.civ. a solicitat respingerea contestației și menținerea sancțiunii disciplinare deoarece acesta a săvârșit mai multe abateri disciplinare ce au fost constatate prin raportul de control al nr.24242/24.09.2007.
Prin sentința civilă nr.1326/LM/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română - B, și pe cale de consecință:
- s-a dispus anularea deciziei nr.2311/29.11.2007 emisă de intimată și s-a dispus măsura înlocuirii sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, prevăzută de art.264 alin.1 lit. f coroborat cu art.61 lit. a Codul muncii, cu cea a reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni, cu 10%, prevăzută de art.264 alin.1 lit. d Codul muncii;
- s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii deciziei contestate cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective pe post;
- s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului cu privire la capătul de cerere având ac obiect plata daunelor morale;
- pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod prima instanță a reținut că măsura disciplinară a concedierii reclamantului este lovită, în parte, de nulitatea absolută deoarece a fost dispusă cu încălcarea prevederilor art.267 alin.1 Codul muncii referitoare la obligativitatea efectuării cercetării disciplinare prealabile.
Astfel, s-a reținut că această obligație legală a fost respectată doar în parte, pentru anumite fapte și că pentru alte aspecte reținute în sarcina reclamantului ca fiind abateri disciplinare, această procedură nu a fost îndeplinită.
Pentru celelalte fapte, pentru care cercetarea disciplinară prealabilă a fost îndeplinită, instanța de fond apreciat că decizia a fost emisă cu respectarea condițiilor de formă impuse de lege.
Pe fondul cauzei a reținut, raportat la actele și lucrările dosarului, că reclamantul a dispus ca numitul să exercite activități de control în trafic, înainte ca acesta să fie numit inspector de trafic, încălcând în acest fel dispozițiile art.154 alin.1 din Ordinul nr.1892/2006 emis la nivelul pârâtei.
În al doilea rând, a reținut că reclamantul se face vinovat și de încălcarea prevederilor art.10 lit. a din Ordinul nr.1892/2006, în ce-l privește pe operatorul de transport " INTERNAȚIONAL", căruia trebuia să i se retragă licența de transport deoarece nu mai îndeplinea cerințele impuse de art.4 alin.2 din același ordin.
Referitor la operatorul de transport " TRANS" s-a constatat că licența de transport i-a fost retrasă în mod greșit deoarece acesta își remediase deficiențele iar cu privire la graficele de circulație ale licenței de traseu prin curse regulate speciale, pentru operatorii de trafic " " și " ", că acestea nu sunt conforme cu modelul prevăzut la anexa nr.9 din Normele aprobate prin Ordinul nr.1892/2006.
În legătură cu faptele reținute în decizia de sancționare în cazul operatorului de transport " ", s-a constatat că au fost încălcate dispozițiile art.7 alin.2 lit. d din Ordinul nr.1987/2005 și art.6 alin.4 lit. c pct.2 din același ordin, deoarece acestui operator i-a fost eliberată licența de transport, deși persoana desemnată a operatorului de transport era salariat al Primăriei de și nu al acestei societăți.
Deși aceste sarcini reveneau efectiv subalternilor reclamantului, acesta prin natura atribuțiilor și sarcinilor stabilite în fișa postului, răspunde pentru corectitudinea activităților desfășurate și a lucrărilor elaborate în cadrul agenției.
Raportat la aceste atribuții de răspundere și față de dispozițiile art.266 Codul muncii, instanța de fond a apreciat că sancțiunea disciplinară a concedierii, dispusă de către pârâtă este mult prea severă, nefiind aplicată în raport de gravitatea faptelor săvârșite.
În consecință, prima instanță dispus anularea deciziei nr.2311/2007 emisă de conducerea pârâtei și înlocuirea sancțiunii concedierii, cu sancțiunea reducerii salariului de bază, pe o durată de 3 luni, cu 10%, conform art.264 alin.1 lit. d Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul d e10 zile prevăzut de.80 din Legea nr.168/1999, pârâta Autoritatea Rutieră Română - B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În expunerea motivelor sale de recurs, a susținut că soluția primei instanțe este greșită deoarece deși s-a reținut în motivarea sentinței că decizia contestată este analizată cu privire la faptele pentru care acesta a fost cercetat disciplinar, raportând legalitatea deciziei de concediere doar la aceste aspecte, tribunalul a reținut doar 4 din faptele care constituie abateri disciplinare și a omis să se pronunțe cu privire la alte abateri cu caracter repetat reținute în decizia de sancționare, și anume: nevizarea tabelelor întocmite de inspectori cu privire la autovehiculele verificate în trafic de către reclamant, în calitatea lui de șef de agenție, neefectuarea programărilor lunare pentru controalele efectuate la sediile operatorilor de transport conform nr.OG17/2002, cu modificările și completările ulterioare și nerespectarea Procedurii ARR nr.25656/8.08.2006, în sensul că diagramele nu au fost prelevate cu proces verbal.
Prin urmare, recurenta a arătat că abaterile săvârșite de către intimatul reclamant sunt grave deoarece în cazul acestuia nu ne aflăm în prezența unei singure abateri disciplinare ci în prezența mai multor fapte de natură disciplinară și care au un caracter de repetabilitate.
Cât privește criteriile avute în vedere de legiuitor pentru aplicarea sancțiunii disciplinare, recurenta pârâtă a susținut că a respectat dispozițiile art.266 Codul muncii și a ținut cont de criteriile enumerate în această prevedere legală. Totodată a arătat că reclamantul a mai fost sancționat disciplinar pentru abateri săvârșite în calitate de șef de agenție, prin decizia nr.508/2007.
În plus, a arătat că urmările faptelor săvârșite de reclamant sunt de pericol și nu de rezultat și că faptul că recurenta pârâtă a intervenit la timp și a remediat și limitat efectele abaterilor comise de reclamant, nu înlătură sau diminuează răspunderea disciplinară a acestuia.
În ce privește înlocuirea măsurii disciplinare a concedierii cu cea a reducerii salariului, recurenta a susținut că soluția instanței este nelegală deoarece potrivit Codului muncii, instanța de judecată nu poate decât să mențină sau să anuleze decizia de sancționare disciplinară, nicidecum să înlocuiască o sancțiune disciplinară cu alta deoarece acest atribut aparține exclusiv conducerii angajatorului, potrivit art.263 alin.1 Codul muncii.
În drept, a invocat art.299-316 Cod proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul reclamant solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, cu motivarea că din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta nu a respectat dispozițiile legale referitoare la obligativitatea cercetării disciplinare prealabile.
De asemenea a mai susținut că raportat la actele și înscrisurile depuse la dosar, concedierea sa pe motive disciplinare este mult prea severă în raport cu gravitatea faptelor reținute în sarcina sa.
Sub un ultim aspect a arătat că instanța de fond nu și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin soluția pronunțată, întrucât nu s-a substituit altei puteri în stat și că în aceste condiții a procedat corect înlocuind o sancțiune gravă ca cea a concedierii, cu una mai puțin gravă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Art. 263 alin. Codul muncii prevede că "Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară."
Din cuprinsul textului de lege de mai sus rezultă că stabilirea și aplicarea sancțiunilor disciplinare constituie o prerogativă exclusivă a angajatorului, instanța judecătorească învestită cu o cerere de anulare a deciziei de concediere disciplinară neputând dispune aplicarea unei sancțiuni mai ușoare.
În consecință, se constată că aspectele critice invocate de recurentă sunt fondate și că soluția primei instanțe, care a apreciat că poate înlocui măsura disciplinară a concedierii cu o alta mai ușoară este greșită.
Referitor la celelalte aspecte vizând omiterea analizării tuturor abaterilor disciplinare se constată de asemenea că susținerile recurentei sunt fondate deoarece la baza emiterii deciziei de concediere nr.2311/29.11.2007 (6) emisă de pârâta recurentă au stat rezoluția Comisiei de cercetare disciplinară prealabilă înregistrat sub nr.31048/27.11.2007 și Raportul de control nr.24242/24.09.2007.
În temeiul acestor acte s-a reținut că reclamantul se face vinovat de săvârșirea mai multor abateri disciplinare, în intervalul 25.04.2007 - 20.06.2007, abateri descrise în decizia de concediere.
Potrivit art.267 alin.1 Codul muncii, "Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute de art.264 alin.1 lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile".
Din cuprinsul convocării înregistrate la. sub nr.28211/1.11.2007 (12-13) rezultă că reclamantul fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, la sediul unității, la data de 12.11.2007, orele 14,00, pentru a răspunde la aspectele reținute în Raportul de control, înregistrat sub nr.24242/24.09.2007, convocare pentru care a semnat de primire la 1.11.2007, și la care a răspuns în scris conform declarației olografe înregistrată la sediul recurentei pârâte sub nr.28211/12.11.2007 (14 - 15).
Într-adevăr se constată că, în legătură cu o serie de fapte, unitatea nu a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă deoarece acestea nu se regăsesc enumerate în convocatorul nr.28.11/1.11.2007, însă în legătură cu celelalte abateri se constată că acestea sunt mai multe și că nu au fost avute în vedere de instanță la darea soluției.
Astfel, se constată că pe lângă faptele pentru care nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prevăzute de art.267 alin.1 Codul muncii, reclamantul a mai săvârșit următoarele abateri disciplinare enumerate în convocator și la care reclamantul a răspuns la data de 1.11. 2007, respectiv, nesemnarea fișelor de control întocmite pentru autovehiculele verificate în trafic, de către reprezentanții, desemnarea inspectorului de trafic să efectueze, în perioada mai -iunie 2007 acțiuni specifice compartimentului licențe, raportarea unui număr de 11 controale la sediul operatorilor de transport, în intervalul aprilie - iunie 2007, deși în realitate s-a efectuat un singur control și nerespectarea Procedurii ARR nr.25656/8.08.2006 în ce privește prelevarea tahografelor prin proces verbal și neîntocmirea în urma controalelor a anexei nr.4 din respectiv procedură.
În legătură cu aceste abateri s-a constatat că reclamantul nu a semnat, în calitate de șef agenție, tabelele cu autovehiculele verificate în trafic, în urma controalelor efectuate altele decât cele dispuse conform Dispoziției comune nr.12179/10.04.2006 fiind astfel încălcate dispozițiile Actului ARR nr.4634/IR/2006 și nr.OG17/2002.
De asemenea s- constată că reclamantul dispus desemnarea inspectorului de trafic să efectueze lucrări specifice Compartimentului licențe deși nu avea atribuții de această natură în fișa postului, fiind astfel încălcată Dispoziția directorului general al nr.1450/2006 și că deși trebuia raportat la Inspectoratul Rutier efectuarea unui număr de 11 controale la sediile operatorilor de transport, în realitate a fost transmisă o singură notă de constatare.
Legat de modul de prelevare a tahografelor din actele și lucrările dosarului rezultă că nu a fost întocmit proces verbal în acest sens, contrar celor impuse prin Procedura nr.25656/8.08.2006 și nu a fost întocmită Fișa de contravenții prevăzută la anexa nr.4 la Procedura nr.25656/2006.
Susținerile reclamantului potrivit cărora aceste atribuții revin salariaților aflați în subordine astfel încât nu se poate reține în vinovăția sa exclusivă urmează să fie înlăturate deoarece potrivit fișei postului, reclamantul avea, în calitatea lui de șef de agenție, atribuții de inspecție și control. Ori, reclamantul prin atitudinea sa a dat dovadă de neglijență în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Prin urmare, se constată că angajatorul a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.266 Codul muncii, referitoare la criteriile de stabilire a sancțiunii, motiv pentru care se impune modificarea sentinței atacate, în sensul celor solicitate prin recurs.
În raport de cele ce preced, în temeiul art.312 alin.2 Cod proc.civ. coroborat cu art.81 alin.2 din Legea rn.168/1999, Curtea va dispune admiterea recursului declarat de - B și pe cale de consecință, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii în conflict de drepturi formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta
Văzând și dispozițiile art.274 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, ca fondat recursul declarat de pârâta AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ - - B împotriva sentinței civile nr.1326/LM/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Modifică hotărârea atacată în sensul respingerii în totalitate a acțiunii în conflict de drepturi formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română
Obligă intimatul să plătească recurentei - B suma de 340 lei RON cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 23 Februarie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red..
Tehnored./ 26 Februarie 2009
Jud. fond.;
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Minuta deciziei civile nr. 192/2009
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, ca fondat recursul declarat de pârâta AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ - - B împotriva sentinței civile nr.1326/LM/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Modifică hotărârea atacată în sensul respingerii în totalitate a acțiunii în conflict de drepturi formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română
Obligă intimatul să plătească recurentei - B suma de 340 lei RON cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
PENTRU,
Președinte:Adriana Petrașcu Ana DorianiJudecători:Adriana Petrașcu Ana Doriani, Manuela Stoica
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 3767/2009. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 722/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
