Conflict de muncă. Decizia 737/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 737
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de recurenta " I " I împotriva sentinței civile nr. 426 din 12 martie 2009 Tribunalului Iași, intimat fiind GH..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, lipsă reprezentantul recurentei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Intimatul precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului.
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond pentru motivele expuse în întâmpinare.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul I sub nr-, reclamantul. a chemat în judecată pârâta ""SA I pentru ca prin sentința ce se va pronunța să i se recunoască grupa a II-a de muncă pentru perioada lucrată. Arată reclamantul că a fost angajat la "" I (actuala "" I) ca strungar. Ulterior disponibilizării sale, salariaților rămași li s-a acordat grupa II-a de muncă, dar el nu a putut beneficia deoarece era pensionar și avea cartea de muncă închisă.
Intimata a solicitat reclamantului să precizeze perioada în care a fost angajatul fostei "" I și perioada pentru care solicită acordarea grupei II de muncă.
La primul termen de judecată reclamantul precizat acțiunea arătând că solicită instanței să constate că în perioada 01.07.1971 - 26.10.1998 a lucrat în grupa a II-a de muncă în meseria de strungar, motivat de faptul că tuturor persoanelor care au lucrat în același atelier ca și el li s-a acordat grupa II de muncă.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece reclamantul nu și-ar fi motivat cererea pe temeiuri legale și dovezi concrete privind faptul că activitatea de strungar pe care a desfășurat-o în societate s-ar fi încadrat în grupa a II de muncă; ci își sprijină acțiunea doar pe afirmația că alți salariați de la locul său de muncă ar fi beneficiat de această încadrare. Arată pârâta că reclamantul nu îndeplinea condițiile legale pentru ca activitatea sa să fie încadrată în grupa a II-a de muncă, și că activitatea de strungar din cadrul atelierului mecanic central nu a fost încadrată în respectiva grupă de muncă prin Decizia nr. 307/27.08.1991 emisă la nivelul unității.
Intimata a depus în dovedire la dosarul de fond Decizia nr. 307/27.08.1991cu anexa Of. nr. 38/20.03.1990.
Reclamantul a mai depus precizări cu privire la adeverințele primite de la pârâtă și arată că a lucrat în aceleași condiții și în același loc de muncă la fel ca și maistrul, căruia i s-a acordat grupa a II-a de muncă.
Pârâta a formulat precizări față de susținerile reclamantului în care arată că salariatul a avut alte sarcini de serviciu decât cele pe care le executa reclamantul, iar susținerile reclamantului referitoare la faptul că foștilor salariați C G, și (de profesie strungari) li s-ar fi acordat grupa II de muncă sunt simple afirmații deoarece acești salariați nu figurează în nominalizate aprobate sub nr. 16579/22.11.1991 și nici în nominale aprobate de Consiliul de administrație sub nr. 8364/25 mai 1998. Solicită pârâta a fi avute în vedere prevederile art. 6 din ordinul nr. 50/1990. mai depune acte referitoare la sarcinile de serviciu ale reclamantului.
La cererea reclamantului, tribunalul a dispus audierea martorului C și a depus carnetul de muncă al acestuia.
Reclamantul a depus concluzii scrise în care arată că la "" s-a acordat grupa a II-a de muncă în mod discriminatoriu, deși condițiile de lucru erau aceleași pentru toți angajații, foarte grele și în mediu toxic.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, prima instanța a reținut următoarea situație de fapt:
După intrarea în vigoare a Decretului nr. 50/20.03.1990 la "" I s-a stabilit încadrarea persoanelor și a locurilor de muncă în grupele I și II de muncă. Într-o primă etapă, prin Decizia nr. 307/27.08.1991 (fila 26-29) au fost stabilite locurile de muncă cu condiții deosebite care se încadrau în grupele I și II de muncă.
Ulterior, prin tabele nominale s-au indicat salariații care se încadrau în grupele de muncă. nominale datează și din perioada imediată de aplicare a Decretului nr. 50/1990 - tabelul nr. 16579/22.11.1991 (file 30-37), dar și din anul 1998 (filele 38-39).
Reclamantul din prezenta cauză a lucrat la "" I (actualmente "" I) pe postul de strungar în atelierul mecanic central, astfel cum rezultă din carnetul de muncă al acestuia și fisa de examinare (fila 63 dosar).
Inițial, din atelierul mecanic central au beneficiat de acordarea grupei a II-a de muncă sudorii (fila 30) apoi și turnătorii (fila 39, pozițiile 112, 136, 146), pentru ca, în 1999, să fie acordat acest beneficiu și strungarilor, respectiv lui C, astfel cum rezultă din carnetul de muncă al acestuia, fila 87, poziția 69.
Raportând conținutul acestor acte la cele învederate de martorul C - care a arătat că reclamantul a lucrat în același loc de muncă și a efectuat sarcini de serviciu similare cu cele ale reclamantului, instanța a reținut temeinicia acțiunii.
conferită de art. 6 din Decretul nr. 50/1990 conducerii unităților și sindicatelor de a nominaliza persoanele care se încadrează în grupele I și II de muncă nu a fost, nici la momentul adoptării acestei legi, un drept discreționar, posibil a fi a aplicat discriminatoriu. Și vechiul Cod al muncii (Legea nr. 10/1972) și Constituția de la acea dată prevedeau principiile egalității în muncă și în fața legii. În respectarea acestor principii, era obligatoriu ca persoanele ce și-au desfășurat activitatea în același loc de muncă și au avut sarcini de serviciu similare să beneficieze de același tratament, respectiv recunoașterea aceluiași regim de muncă.
Reclamantul a lucrat în perioada 01.07.1971 - 26.02.1972 și 23.07.1973 - 26.10.1998 în condiții și în loc de muncă identic cu cel în care a lucrat martorul C, căruia, la 30.09.1999 i s-a recunoscut beneficiul grupei a II-a de muncă pentru perioada 18.03.1969 - 30.09.1999 în temeiul art. 3 și 6 din Decretul 50/1990, raportat la anexa 2, pct. 165, ca fiind lucrat în această grupă 80 % din timpul de muncă.
România a ratificat Convenția CEDO și protocoalele la aceasta în anul 1994, iar în lumina principiilor de egalitate în drepturi și în fața legii degajate și din aceste norme europene, modul de aplicare al prevederilor Decretului nr. 50/1990 trebuie să respecte foarte strict principiul egalității de tratament pentru situații de fapt similare.
Pentru aceste motive, raportat la modul de interpretare și aplicare valabile la data de 30.09.1999 al prevederilor Decretului nr. 50/1990, instanța de fond a reținut că reclamantul și strungarul C s-au aflat într-o situație juridică similară, au lucrat în aceeași perioadă, în același loc de muncă și au prestat aceleași sarcini de serviciu, motiv pentru care este obligatoriu să beneficieze de același tratament juridic, prin recunoașterea, în aceleași condiții, a beneficiului grupei a II-a de muncă.
Pârâta nu numai că nu a furnizat nici un document din care să rezulte cum a acordat grupa a II-a de muncă strungarului C, dar a și negat existența mențiunilor respective pentru acesta, fapt contrazis de înscrierile de la pagina 87 dosar.
În lipsa documentului centralizator pe unitate, instanța de fond s-a raportat la mențiunile din carnetul de muncă al lui C, și la modul de soluționare a situației acestuia la data de 30.09.1999 - data disponibilizării sale. În temeiul art. 287 din Codul muncii, ce stabilește în litigiile de muncă că sarcina probei revine angajatorului, instanța a reținut că pârâta se află în culpă procesuală, negând o realitate ce rezultă expres din acte.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a constatat similar mențiunilor din carnetul de muncă l lui C, că reclamantul a lucrat în perioadele 01.07.1971 - 26.02.1972 și 23.07.1973 - 26.10.1998 la societatea pârâtă, în loc de muncă prevăzut la pct. 165, anexa 2 Ordinul 50/1990, art. 3 și 6 ordinul 50/1990, 80 % din timp în grupa II de muncă. În perioada 16.02.1972 - 22.07.1973 reclamantul a avut contractul de muncă desfăcut pe perioada satisfacerii stagiului militar.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata "" I, considerand-o nelegala si netemeinica si sustinand ca tribunalul a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, pronuntand sentinta cu aplicarea gresita a legii.
A sustinut recurenta ca societatea nu a acordat grupa a II-a de munca tuturor strungarilor ci doar personalului direct productiv si celui de reparatii si intretinere care a deservit sectiile de productie mai mult de 70% din timpul de lucru. Cazul martorului C, a sustinut recurenta, a fost singular, fiind motivat de faptul ca acesta a indeplinit activitati in sectiile de productie tesatorie si finisaj 80% din timpul de lucru.
A mai aratat parata recurenta "" I ca reclamantul nu a dovedit in cauza ca ar fi indeplinit activitati in sectiile de productie mai mult de 70% din timpul de lucru.
A mai invocat recurenta faptul ca instanta de fond s-a substituit societatii acordand grupa a II-a reclamantului, cu incalcarea disp.pct.7 din Ordinul 50/1990.
In drept recursul nu a fost incadrat, insa motivele invocate se circumscriu disp.art.304 pct.8,9 Cod procedura civila.
Intimatul. a formulat intampinare si a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei tribunalului ca legala si temeinica.
In recurs nu s-au administrat probe.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de criticile formulate, probatoriul de la fond si dispozitiile legale incidente, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Asa cum corect a retinut si Tribunalul I, reclamantul intimat a lucrat la "" I (actualmente "" I) pe postul de strungar în atelierul mecanic central, astfel cum rezultă din carnetul de muncă al acestuia și fisa de examinare, depuse la instanta de fond. Martorul C a arătat că reclamantul a lucrat în același loc de muncă, pe acelasi post și a efectuat sarcini de serviciu similare in perioada pentru care se solicita in cauza ca instanta sa constate ca incadrarea activitatii lui. era corect a fi facuta in grupa a doua de munca. A mai declarat martorul ca activitatea pe care a desfasurat-o in atelierul central era aceeasi cu cea pe care o desfasura reclamantul si ca la toti cei 20 de strungari din atelierul central li s-a inscris in carnetele de munca grupa a II-a.
Este adevarat, asa cum sustine recurenta, ca potrivit pct.7 din Ordinul 50/1990, incadrarea in grupele I si II de munca se face proportional cu timpul efectiv lucrat. In cauza aceasta imprejurare a fost dovedita de reclamant, contrar celor sustinute in motivele de recurs, prin proba testimoniala sus mentionata, proba concludenta din acest punct de vedere.
Curtea mai retine ca in mod corect si fara depasirea atributiilor prima instanta a constatat ca potrivit principiilor egalității în muncă și în fața legii, este obligatoriu ca persoanele ce și-au desfășurat activitatea în același loc de muncă și au avut aceleasi sarcini de serviciu să beneficieze de același tratament, respectiv recunoașterea aceluiași regim de muncă iar modul de aplicare a prevederilor Decretului nr. 50/1990 trebuie să respecte foarte strict principiul egalității de tratament pentru situații de fapt similare.
de cele retinute, nefiind incidente in cauza disp.art.304 pct. 8 si 9.pr.civ. Curtea, in baza prevederilor art.312 pr.civ. va respinge recursul si va mentine hotararea Tribunalului I ca legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de parata I impotriva sentintei civile nr.426 din 12.03.2009 pronuntata de Tribunalul I, sentinta pe care o mentine.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./Tehnored.
09.07.2009- 2 ex.-
Tribunalul I:;
.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1141/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1051/2009. Curtea... → |
|---|
