Contestație decizie de concediere. Decizia 1051/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1051
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigii de muncă contestație decizie de concediere
privind recursul declarat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr.457/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul, intimată fiind ,
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră recursul în stare de judecată si acordă cuvântul părților in susținerea cauzei.
Avocat pentru recurenta - SRL solicită admiterea recursului, casarea in parte a sentinței, iar pe fond respingerea actiunii privind reintegrarea si plata drepturilor salariale ca neîntemeiată.
Susține că acest capăt de cerere nu este întemeiat,intimata nu și-a manifestat efectiv dorința de a se reintegra la locul de muncă nici după pronunțarea hotărârii, nici prin cererea de executare silită.
Apărătorul recurentei precizează că la punerea în executare a hotărârii, intimata a fost de acord să semneze o cerere reprezentând demisia si să înceteze definitiv raporturile de muncă cu recurenta.
Intimata depune la dosar un înscris reprezentând adresă de la ITM I
-se apărătorului recurentei înscrisul,precizează că se regăseste si la dosarul de fond
Intimata solicită respingerea recursului și precizează că nu a fost niciodată plecată în străinătate astfel cum a afirmat apărătorul recurentei.
Precizează că societatea este cea care a dat dovada de rea-credință în ce priveste reintegrarea sa
Intimata solicită respingerea recursului, mentinerea sentinței de fond ca temeinică si legală și depune la dosar concluzii scrise.
Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.457 din 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea,în contradictoriu cu intimata L I și a fost anulată decizia de concediere nr. 1/ 14.08.2008 emisă de intimată.
A fost obligată intimata să reîncadreze contestatoarea pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă.
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.
S- respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata orelor suplimentare.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr- la data de 13.10.2008 contestatoarea a solicitat obligarea intimatei să o reintegreze pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, cu plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă precum și plata orelor suplimentare lucrate și neplătite, în număr de 260 (suma de 16.280 lei).
În motivare s-a arătat că la data de 25.07.2008 s-a încheiat între părți contractul de muncă înregistrat sub nr. -, iar la 14.08.2008 i s-a înmânat preavizul de concediere înregistrat sub nr. 235/14.08.2008 prin care i se aducea la cunoștință faptul că raporturile cu societatea încetează în temeiul art. 65 al.1 pe motiv că societatea își reduce activitatea.
A mai arătat contestatoarea faptul că programul său de muncă a fost de 9 ore pe zi, de luni până sâmbătă inclusiv iar duminica a lucrat 6 ore nefiindu-i plătite nici orele suplimentare și nici nu i s-a acordat timp liber în compensare.
S-a mai arătat faptul că nu i s-a înmânat decizia de concediere, iar preavizul de încetare a raporturilor de muncă nu conține elementele prevăzute în mod expres de art. 73.
La 29.10.2008, respectiv 24.11.2008 contestatoarea a depus o serie de precizări la dosar din care reiese faptul că înțelege să se judece cu societatea și că orele suplimentare au fost lucrate în perioada iulie 2008-august 2008;
Față de actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că între părți s-a încheiat contractul de muncă înregistrat la ITM I sub nr. -/25.07.2008 pe durată nedeterminată, contestatoarea urmând să-și înceapă activitatea începând cu 14.07.2008, prin ocuparea funcției de tehnician merceolog.
Durata timpului de muncă prevăzută în contract a fost de 8 ore pe zi, 40 ore pe săptămână. La litera H 2.c) din contract se menționează faptul că nu se vor desfășura ore suplimentare cu excepția cazului de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente sau înlăturării consecințelor acestora. Contractul a fost însușit de părți prin semnătură.
Prin adresa înregistrată sub nr. 235/14.08.2008 societatea a comunicat contestatoarei faptul că locul de muncă ocupat de aceasta urmează a se desființa datorită vânzărilor foarte mici pe acel punct de lucru și a altor motive de reorganizare a activității. S-a mai arătat în cuprinsul acesteia faptul că această adresă constituie preavizul legal de 15 zile.
La 14.08.2008 intimata a emis decizia de concediere nr.1 prin care s-a decis încetarea contractului de muncă al d-nei începând cu data de 5.09.2008 conform art. 73. având în vedere desființarea locului de muncă tehnician merceolog, ca urmare a reorganizării în temeiul art. 65. La punctul 5 se arată faptul că decizia produce efecte de la momentul comunicării.
Din răspunsul la punctele de interogatoriu dat de către intimată instanța a reținut faptul că preavizul i s-a comunicat contestatoarei la data de 14.08.2008 iar decizia de concediere a fost depusă la dosar pentru comunicare deoarece contestatoarea nu mai fost găsită. Intimata a mai arătat că nu are cunoștință de efectuarea de către contestatoare a orelor suplimentare, aceasta fiind retribuită conform pontajului și a contractului încheiat.
La dosar s-au depus, în copii xerox, fișele de pontaj lunile iulie, august, septembrie 2008 unde sunt trecute orele lucrate de către contestatoare precum și o dispoziție de plată din 25.08.2008 din care reiese faptul că s-a primit de către contestatoare suma de 1085 lei reprezentând drepturi salariale până la data de 4.09.2008 din care s-a reținut suma de 223 lei lipsă casă din 15.08.2008.
A reținut instanța de fond că potrivit art. 65. " (2) Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aibă o cauza reala si serioasa."
Conform art. 74. " (1) Decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa conțină in mod obligatoriu: a) motivele care determina concedierea; b) durata preavizului;c) criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective; d)lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariații urmează sa opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, in condițiile art. 6 4 "iar conform art. 75."Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului."
Art.76 prevede faptul că dispunerea concedierii cu nerespectarea acestor dispoziții este lovită de nulitatea absolută.
În ceea ce privește decizia de concediere instanța a reținut faptul că aceasta este lovită de nulitate absolută întrucât, în cuprinsul acesteia nu se regăsește lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul în care salariatii urmează sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, în condițiile art. 64;, aceasta nu a fost comunicată contestatoarei (așa cum recunoaște chiar intimata în cuprinsul răspunsurilor sale la punctele de interogatoriu).
Având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada comunicării acesteia precum și cele menționate mai sus, faptul că decizia de concediere produce efecte de la data comunicării, instanța a anulat această decizie conform dispozițiilor art. 78 al.1
. Mai mult decât atât,instanța a reținut că, așa cum prevede art. 65. desființarea locului de muncă trebuie să aibă o cauză reală și serioasă, ori intimata nu a făcut această dovadă
Față de dispozițiile art. 78 al.2 instanța a obligat intimata să o reîncadreze pe contestatoare pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă și să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în conformitate cu art. 78 al.1, începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata orelor suplimentare instanța a respins cererea având în vedere că potrivit art. 108. "Timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul prestează munca, se afla la dispozitia angajatorului si îndeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare".
Așa cum se prevede și în cuprinsul contractului și cum se menționează și în cuprinsul dispozițiilor art. 109, 110. durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe săptămână. Conform art. 107. "(1)Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca săptămânal, prevazuta la art. 109, este considerata munca suplimentara.(2) Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlaturarii consecintelor unui accident.
Ori, așa cum se prevede în cuprinsul contractului individual de muncă semnat de către contestatoare "nu se vor desfășura ore suplimentare cu excepția cazului de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente sau înlăturării consecințelor acestora" - litera. Mai mult decât atât contestatoarea a precizat faptul că orele suplimentare sunt solicitate pentru perioada iulie-august 2008, ori din studierea fișelor de pontaj din această perioadă nu reiese existența a 260 ore suplimentare.
Mai mult decât atât, la 25.08.2008 contestatoarea a primit suma de 1085 lei reprezentând drepturi salariale până la data de 4.09.2008 din care s-a reținut suma de 223 lei lipsă casă din 15.08.2008; în aceste condiții sarcina probei a fost răsturnată, contestatoarea trebuind să facă la rândul ei dovada contrară,că această sumă nu acoperă plata tuturor orelor lucrate sau a unor ore suplimentare lucrate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata L,criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală și solicitând totodată și repunerea în termenul de declarare a recursului.
A motivat recurenta că solicită repunerea sa în termen întrucât contestatoarea cu rea credință a indicat în petitul acțiunii o adresă veche deși sediul societății era schimbat de 6 ani și modificarea înregistrată la ORC.
Pe fondul cauzei recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a dispus obligarea sa la reintegrarea contestatoarei atâta timp cât intimata nu și-a manifestat nici odată voința de a fi reintegrată, nici în cursul judecății și nici pe calea executării silite.
A mai motivat recurenta că pe parcursul derulării procedurii de executare silită contestatoarea intimată a solicitat și primit plata drepturilor salariale la zi, a semnat actul de reangajare și nu s-a mai prezentat la serviciu nici după reangajare ceea ce denotă că unicul ei scop a fost acela de a obține pentru câteva zile lucrate o sumă importantă de bani contestatoarea nefiind la prima acțiune de acest fel, procedând similar și cu o altă societate.
În consecință recurenta a solicitat admiterea recursului său și modificarea sentinței primei instanțe în sensul respingerii cererii de reintegrare și plata drepturilor salariale aferente ca fiind neîntemeiate.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Analizând motivele de recurs invocate de recurentă, Curtea constată că primul capăt de cerere este fără obiect în contextul în care Curtea a constatat ca nefiind corect îndeplinită procedura de comunicare a sentinței civile nr. 457 din 18 03 2009, recurenta este în termenul legal de declarare a recursului.
Cât privește criticile vizând reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior, și obligarea unității la plata drepturilor bănești de care a fost lipsită contestatoarea din momentul desfacerii contractului ei de muncă și până la reintegrarea efectivă, Curtea reține că soluția astfel pronunțată este legală și temeinică.
Se reține în acest sens că atâta timp cât decizia de desfacere a contractului de muncă al contestatoarei a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale art.74 din Codul Muncii, aceasta este lovită de nulitate, așa cum temeinic a reținut și prima instanță.
Mai mult decât atât, Curtea constată că recurenta nici măcar nu a formulat critici cu privire la anularea deciziei de concediere a contestatoarei, situație ce echivalează cu o achiesare și recunoaștere a motivelor de nulitate reținute de prima instanță.
Ori, așa cum prevede și art.78 din Codul Muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod nelegal sau netemeinic, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
La alin. 2 al aceluiași articol 78, legiuitorul a mai prevăzut că: "la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere."
Și cum o atare cerere a fost formulată de către contestatoare, Curtea reține că instanța nu mai avea căderea să analizeze sinceritatea acesteia dispozițiile legale prevăzând doar existența cererii.
În consecință, Curtea va constata că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea riguroasă a prevederilor art.74-78 din Codul Muncii, criticile formulate de recurentă fiind nefondate.
Ca atare, pentru toate cele ce preced, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința civilă nr. 457 din 18 03 2009 Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de - SRL, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 457 din 18 03 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
/- 4 XII 2009
2 ex.
Tribunal I:- Judecători:-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
| ← Conflict de muncă. Decizia 737/2009. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 1468/2009. Curtea... → |
|---|
