Conflict de muncă. Decizia 752/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 752
Ședința publică de la 23 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect conflict de muncă privind recursul declarat de recurenta -CFR MARFĂ SA B-sucursala I, împotriva sentinței civile nr. 563/03.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, intimați fiind și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată, s-a comunicat intimaților duplicatul motivelor de recurs, intimatul a depus la dosar întâmpinare, duplicatul acesteia fiind comunicat recurentei la data de 18.06.2009. S-a solicitat judecata în lipsă.
S-a dat citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta a fost declarat în termen și motivat.
Nemaifiind cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 2919/99/20.05.2008, reclamanta - Marfă B - Sucursala Iac hemat în judecată pe pârâții și, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 495,67 lei, respectiv a sumei de 509,47 lei reprezentând daună din supraconsum de motorină.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că la data de 03.01.2008, ora 9.30, mecanicul a preluat din P locomotiva 480, de la revizorul de locomotivă, mecanicul fiind verificat și îndrumat în serviciu de către șeful de tură, prin foaia de parcurs seria 6U nr. 2062, urmând să circule remorcat până la VDp entru asigurarea programului. La ora 12.21, în stația P, locomotiva a fost introdusă la roate în compunerea trenului 52531, care a fost expediat din stație la ora 13.33, circulând până la stația S unde, conform programării inițiale, trebuia să circule în compunerea trenului 43371 până la stația V Întrucât în stația S, la compunerea trenului, s-a constatat că se depășește tonajul, operatorul a dispus introducerea locomotivei 480 în S, remizarea acesteia și intrarea mecanicului în odihnă, urmând ca ulterior, cu trenul 52593, în stare remorcată, locomotiva să fie dusă la V Conform citirii înregistrărilor și a înscrisurilor din foaia de parcurs 6U nr. 2062, locomotiva a intrat în depou la ora 16.30. Conform declarației pârâtului, a înscrisurilor din foaia de parcurs și a înregistrărilor, locomotiva a avut motorul pornit între orele 9.52 - 15.50. La luarea în primire la P cantitatea de motorină era de 2240 kg, iar la remizare în S cantitatea de motorină era de 2091 kg, diferența faptică fiind de 149 kg, însă în intervalul orar menționat motorina arsă a fost de 79,3 kg. Astfel, a rezultat o scădere nejustificată de 69,7 kg motorină. După intrarea în depou și remizarea locomotivei, pârâtul ar fi trebuit să predea locomotiva revizorului de locomotivă, consemnând predarea în carnetul de bord, după care ar fi trebuit să se prezinte la depoului pentru completarea foii de parcurs și efectuarea odihnei. Reclamanta a precizat că, în realitate, pârâtul a făcut înscrieri eronate în foaia de parcurs.
A mai susținut reclamanta că la ora 19.00 intrat în serviciul comandat pentru remizare și menținere în stare caldă a locomotivelor mecanicul, însă acesta a luat în primire serviciul în mod superficial, în sensul că nu a identificat toate locomotivele aparținând CFR Marfă remizate în depou. Abia la ora 19.30 pârâtul i-a adus la cunoștință faptul că locomotiva în cauză se află remizată în depou și că aceasta trebuie lansată în vederea protejării împotriva înghețului. Astfel, pârâtul, deși a susținut că nu a luat locomotiva în primire, a lansat motorul Diesel la ora 21.05, conform notei explicative. Reclamanta a mai precizat că, înainte de lansarea motorului, în rezervorul principal se afla cantitatea de 2080 kg motorină, iar în intervalul orar 21.05 - 22.52 cât locomotiva a fost cu motorul pornit, s-a consumat cantitatea de 20,9 kg combustibil. Astfel, după oprirea motorului ar fi trebuit să se regăsească o cantitate de 2059,1 kg motorină, însă în rezervor s-au găsit doar 1941 kg, rezultând astfel o scădere nejustificată a nivelului motorinei de 118,1 kg. Mai mult, din înregistrările instalației s-a constatat că între orele 22.43 - 22.52 nivelul de motorină din rezervorul principal a înregistrat o scădere nejustificată de 50 kg motorină, iar la oprirea motorului nu s-a scurs motorina din rezervorul de zi în cel principal.
Reclamanta a mai precizat faptul că, în intervalul orar în care locomotiva a fost cu motorul pornit ar fi trebuit supravegheată, dar din declarațiile mecanicului reiese că acesta nu a supravegheat locomotiva, deși intra în atribuțiile sale de serviciu, iar mecanicul a stat în apropierea locomotivei. De asemenea, înainte de oprirea motorului, mecanicul, fără a se prezenta în prealabil la șeful de tură, s-a urcat pe locomotivă și în prezența mecanicului, a oprit motorul Diesel în vederea predării/primirii locomotivei. Din înregistrările făcute în carnetul de bord a locomotivei rezultă că nu s-a făcut nici o mențiune în acest sens. Mai mult, mecanicul nu a întocmit registrul de bord în care să consemneze cantitatea de motorină primită/predată și nici în foaia de parcurs nu a consemnat cantitatea consumată pentru menținerea în stare caldă a locomotivei.
A mai arătat reclamanta că la ora 23.50, mecanicul s-a prezentat la depoului S pentru verificare, iar apoi s-a urcat pe locomotivă și a constatat scăderea anormală a nivelului de motorină din rezervorul principal, dar nu a întocmit un raport de eveniment pentru a aduce la cunoștința conducerii această neregulă. De asemenea, acesta a lansat motorul fără a fi prezent și mecanicul, care, conform reglementărilor în vigoare, ar fi trebuit să-i predea locomotiva. La data de 04.01.2008, ora 00.30, locomotiva a ieșit din S și s-a deplasat din stația S Nord până în stația S, iar de acolo a fost îndrumată în stația Sadova, în stare remorcată în compunerea trenului 52593, sosind în această stație la ora 4.25. Reclamanta a susținut că, la luarea în primire a locomotivei, în rezervor se afla o cantitate de 1928 kg, iar la oprirea motorului în stația Sadova și scurgerea motorinei din rezervorul de zi în rezervorul principal s-a mai găsit 1759 kg motorină, diferența faptică fiind de 169 kg. Cantitatea de motorină consumată a fost însă de 123,8 kg, rezultând astfel o scădere nejustificată de 42,5 kg motorină. În consecință, reclamanta a arătat că în cele două ture de serviciu ale mecanicului s-a înregistrat o scădere nejustificată a nivelului de motorină de 114,9 kg, iar în perioada în care locomotiva a fost preluată de mecanicul s-a înregistrat o scădere nejustificată de 118,1 kg.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că a fost sancționat disciplinar pentru aceeași faptă, supraconsum de motorină, dar instanța a anulat decizia de sancționare pe motiv că nu este vinovat.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 563/03.04.2009, Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamanta - CFR Marfă B - Sucursala I în contradictoriu cu pârâții și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul este salariatul reclamantei - Marfă - Sucursala CFR Marfă I pe postul de mecanic locomotivă - automotor I, conform actului adițional la contractul individual de muncă nr. VII.1/625/08.11.2007. Pârâtul este angajatul reclamantei pe postul de mecanic locomotivă automotor II, conform actului adițional la contractul individual de muncă nr. VII.3/2027/12.11.2007.
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 495,67 lei reprezentând contravaloarea consumului nejustificat de 114,9 kg motorină și a pârâtului la plata sumei de 509,47 lei reprezentând contravaloarea consumului nejustificat de 118,1 kg motorină.
Potrivit disp. art. 270 alin. 1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Astfel, din analiza acestor prevederi legale rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția salariatului.
De asemenea, potrivit disp. art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, s-a reținut de către instanță că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de dispozițiile legale sus-menționate.
Astfel, prejudiciul produs patrimoniului angajatorului este de esența răspunderii patrimoniale, iar evaluarea pagubei și, deci, întinderea prejudiciului, trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete. De asemenea, prejudiciul trebuie să fie real și cert. În ceea ce privește caracterul de certitudine a prejudiciului, acesta implică determinarea întinderii lui prin evaluarea precisă într-o sumă de bani. Or, reclamanta, prin probele administrate în cauză, nu a făcut dovada prejudiciului efectiv suferit ca urmare a faptei pârâților, respectiv nu a făcut dovada prețului unui litru de motorină pentru a se putea stabili cu exactitate valoarea pagubei.
O altă condiție necesară pentru existența răspunderii patrimoniale o constituie vinovăția salariatului. Astfel, vinovăția este elementul subiectiv al răspunderii și constă în atitudinea psihică a persoanei fizice față de fapta sa și față de consecințele ei păgubitoare, implicând conștiința încălcării unor relații sociale. Vinovăția presupune atât discernământul autorului, deci capacitatea sa de a-și reprezenta legătura dintre faptă și rezultatul negativ, ilicit, antisocial al acesteia, cât și voința liberă în desfășurarea conduitei sale. Or, nici acest element nu a fost probat în speță de către reclamantă, astfel încât nu s-a putut reține de către instanță existența lui.
În consecință, instanța a constatat că reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei conform disp. art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâților.
În plus, instanța a reținut că pârâtul a contestat decizia nr. B1/285/28.03.2008, decizie prin care a fost sancționat pentru faptul că nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, astfel încât în de serviciu din 03/04.01.2008, la locomotiva 480 s-a înregistrat un supraconsum de motorină de 118,1 kg. Prin sentința civilă nr. 1154/03.09.2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, a fost admisă contestația și s-a dispus anularea deciziei, reținându-se că salariatului nu i se poate reproșa fapta de a "nu putea justifica supraconsumul de motorină".
Raportat acestor considerente, instanța a constat că este neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - Marfă B - Sucursala I în contradictoriu cu pârâții și și a respins-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - Marfă B - Sucursala I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că, prin documentația depusă la dosarul cauzei a făcut dovada lipsei nejustificate de motorină, fapt ce reiese din interpretarea curbei de consum a diagramei și din compararea consumurilor cu consumurile normate date prin prelucrarea foii de parcurs.
De asemenea, arată recurenta, pârâtul răspunde, conform cap. III pct. 3 și 5 din fișa postului, de cantitatea de combustibili și lubrifianți de la intrare și până la predarea serviciului și, de asemenea, răspunde de supraconsumul înregistrat în timpul turei de serviciu.
Mai arată recurenta că a făcut dovada prețului unui litru de motorină, depunând odată cu documentația și actul de la din care reiese prețul de vânzare cu amănuntul la data respectivă.
Ca atare, consideră că unitatea a făcut dovada atât a prejudiciului, cât și a vinovăției salariaților.
Așa cum a explicat pe larg în motivarea acțiunii formulate, recurenta arată că în cele 2 ture de serviciu ale mecanicului s-a înregistrat o scădere nejustificată a nivelului de motorină din rezervorul principal egală cu 114,9 kg, iar în perioada în care locomotiva a fost preluată de mecanicul, s-a înregistrat o scădere nejustificată de 118,1 kg.
În urma constatării acestor mari diferențe de consum, s-a procedat la cercetarea mecanicilor, care nu au reușit să dea nici o explicație.
În urma cercetărilor efectuate, organele de specialitate au apreciat faptul că aceste scăderi nejustificate de combustibil s-au datorat sustragerii de motorină din instalația de combustibil.
Deși mecanicii nu și-au recunoscut vina, susține recurenta că, atât timp cât nu a existat nici o defecțiune și nici o scurgere, producerea prejudiciului le este imputabilă acestora, prin nerespectarea îndatoririlor înscrise în fișa postului și încălcarea prevederilor din instrucțiunile și ordinele de serviciu.
Mai susține recurenta că, în materie disciplinară, existența rezultatului dăunător și a legăturii de cauzalitate între faptă și rezultat se prezumă, iar sarcina răsturnării acestei prezumții ar fi revenit pârâților.
Ca urmare, solicită admiterea recursului și a acțiunii formulate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9 Cod proc.civ.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, arătând că în mod corect a reținut prima instanță faptul că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale a salariaților.
În recurs s-a depus adresa nr. 316/28.12.2007 a, din care rezultă prețul de vânzare al combustibililor începând cu 01.01.2008.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Într-adevăr, din analiza prevederilor art.270 alin.1 Codul muncii, rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții de fond: a)calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba; b)fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; c)prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; d)raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; e)vinovăția (culpa) salariatului.
Numai întrunirea acestor condiții atrage răspunderea patrimonială, iar lipsa uneia din condițiile arătate înlătură această răspundere.
Pe de altă parte, cumulul răspunderii patrimoniale a salariatului cu răspunderea disciplinară este posibil; în schimb, nu este posibil cumulul răspunderii patrimoniale a salariatului cu răspunderea delictuală.
În speță, nu s-a stabilit și dovedit dacă fapta ilicită și personală a mecanicilor de locomotivă a constat într-un supraconsum de motorină, față de consumul normat aprobat și adus la cunoștința salariaților, ori a constat în sustragerea cantităților de motorină a căror contravaloare se solicită, probă ce cădea în sarcina reclamantei, conform disp. art. 287 Codul muncii.
Ca atare, în prima situație, nu sunt întrunite condițiile cumulative cerute de art. 270 alin.1 Codul muncii (nefiind dovedită existența culpei, așa cum a reținut și prima instanță), iar în cea de-a doua situație, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 270 Codul muncii, ci normele răspunderii civile delictuale.
În plus, în cazul mecanicului, decizia de sancționare disciplinară pentru faptul că nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, astfel încât în de serviciu din 03/04.01.2008, la locomotiva 480 s-a înregistrat un supraconsum de motorină de 118,1 kg, a fost anulată prin sentința civilă nr. 1154/03.09.2008 a Tribunalului Botoșani, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1719/18.12.2008 a Curții de Apel Suceava, reținându-se că acesta nu a încălcat nici una din normele invocate, întrucât nu erau incidente în cauză, iar culpa salariatului nu există.
Cât privește prezumția invocată de recurentă în materie disciplinară, este irelevantă în speță, întrucât obiectul cauzei nu este răspunderea disciplinară a salariaților.
Pentru toate aceste considerente, reținând că prima instanță a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale și probele administrate în cauză, Curtea de Apel va respinge recursul reclamantei și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - Marfă B - Sucursala I împotriva sentinței civile nr. 563/03.04.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
-
Red./ Tehnored. C
16.07.2009 - 2 ex.
Tribunalul Iași: -
-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
| ← Conflict de muncă. Decizia 395/2009. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
