Conflict de muncă. Decizia 852/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 852
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CĂLĂTORI împotriva sentinței civile nr. 1427 din 29 09 2008 Tribunalului Iași, intimați fiind:- și SC DE TRANSPORT FEROVIAR P DE CĂLĂTORI I, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 9 XII 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr-, contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 1/1219/14.04.2008 emisă de Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" SA, solicitând constatarea nulității acestui act, cu consecința repunerii în funcție și plata drepturilor salariale din momentul eliberării din funcție, până la reintegrarea efectivă, și anularea tuturor actelor subsecvente emise în aplicarea deciziei contestate, precum dispoziția nr. 24/14.04.2008 a Directorului Societății Comerciale Regionala de Transport Feroviar Public de Călători I SA, persoană juridică în contradictoriu cu care a solicitat să aibă loc judecata, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că a fost angajatul intimatei cu contract individual de muncă, în funcția de șef serviciu la Serviciul Control Trenuri și Calitatea Serviciilor, în cadrul Regionalei de Transport Feroviar de Călători I, unde s-a remarcat prin calitatea activității.
Deși i s-a atribuit calificativul "foarte bine" și i s-au acordat premii, prin decizia contestată a fost eliberat din funcție, fără să existe nici un motiv, actul fiind lovit de nulitate absolută. Prin această decizie i s-a modificat unilateral contractul individual de muncă, fără acordul său, fiind încălcate prevederile art. 41 alin. 1 Codul muncii. Decizia nu este motivată nici în drept, nici în fapt, fiind imposibilă cenzurarea legalității și temeiniciei sale, iar măsura nu putea fi dispusă nici ca sancțiune, față de prevederile art. 268 alin. 2 Codul muncii.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" SA a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a arătat că, în temeiul prevederilor art. 19 lit. c din Statutul CFR Călători, anexă la HG nr. 584/1998, directorul general are competența de a numi, suspenda sau revoca directorii executivi, funcția contestatorului fiind una de conducere asimilată funcției de director executiv. Contestatorul a ocupat această funcție fără să susțină vreun concurs, așa încât, prin aplicarea principiului simetriei actelor juridice, a fost eliberat din această funcție prin decizia nr. 1/1219/14.04.2008.
A mai susținut intimata că actul prin care s-au produs efecte juridice în raportul de muncă al contestatorului este actul adițional la contractul individual de muncă, de care contestatorul a luat cunoștință, precum și dispoziția nr. 24/14.04.2008. La aceeași dată, contestatorul s-a prezentat la noul loc de muncă.
Intimata a depus copii de pe înscrisuri și a precizat ulterior că, în urma reorganizării activității de control trenuri, Serviciul Control Trenuri și Calitatea Serviciilor nu mai există.
Intimata Regionala de Transport Feroviar de Călători I nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1427 din 29 septembrie 2008, Tribunalul Iașia respins excepția nulității absolute invocată de contestator.
A admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" SA și a anulat decizia nr. 1/1219/14.04.2008 emisă de intimată.
A dispus reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior emiterii deciziei nr. 1/1219/14.04.2008 și a obligat intimata să plătească contestatorului drepturile salariale de care a fost privat din momentul eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă în aceeași funcție.
A anulat dispoziția nr. 24/14.04.2008 emisă de Regionala de Transport Feroviar de Călători I și a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 2500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform contractului individual de muncă înregistrat cu nr. 1/2772/18.08.2004, contestatorul a fost angajat în funcția de șef serviciu, activitatea urmând a se desfășura în Regionala de Transport Feroviar de Călători I-Serviciul Control Trenuri și Calitatea Serviciilor.
Prin decizia nr. 1/1219/14.04.2008 emisă de Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" SA s-a dispus ca, începând cu data de 14.04.2008, contestatorul să fie eliberat din această funcție și să fie pus la dispoziția regionalei pentru a fi încadrat pe o funcție corespunzătoare pregătirii sale profesionale.
Prin întâmpinare, intimata a precizat că decizia nu este una de sancționare, prin urmare nu sunt incidente dispozițiile art. 267 și art. 268 Codul muncii privind decizia de sancționare și cercetarea prealabilă, considerente pentru care se va respinge excepția nulității absolute invocată de contestator.
Regionala de Transport Feroviar de Călători Iae mis dispoziția nr. 24/14.04.2008, în care se consemnează că a refuzat să semneze actul adițional la contractul individual de muncă și se dispune ca acesta, începând cu data de 14.04.2008, să se prezinte la I pentru a îndeplini sarcinile funcției de inginer III.
Prin cele două acte, contestatorului i s-a modificat contractul individual de muncă, anume următoarele elemente: funcția, din șef, serviciu în inginer III și locul muncii, de la Serviciul Control Trenuri și Calitatea Serviciilor, la
Avându-se în vedere dispozițiile art. 41 Codul muncii, s-a reținut că nu s-a făcut dovada că modificarea contractului individual de muncă al contestatorului s-a efectuat cu acordul acestuia. Mai mult, din înscrisurile administrate rezultă că salariatul a refuzat să semneze actul adițional din 14.04.2008.
Conform adresei nr. 20/11/a/460/24.07.2008, prin Hotărârea nr. 6 din 30.06.2008 a AGA CFR Călători, s-a aprobat desființarea Serviciului Marketing- Tren și a Serviciului Control Trenuri la nivel central, respectiv Serviciului Marketing- Tren și a Serviciului Control Trenuri și Calitatea Serviciilor la nivel regional și reorganizarea activității. Această desființare, ulterioară datei emiterii deciziei contestate, nu poate constitui motiv pentru modificarea contractului contestatorului, urmând să se dispună anularea celor două acte.
Au fost reținute și prevederile art. 274 Cod proc. civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" SA.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă, se susține, în primul rând, că instanța de fond a apreciat în mod greșit că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile reglementările privitoare la raporturile de muncă. Arată recurenta că, în conformitate cu prevederile Statutului CFR Călători SA, anexă la HG nr. 584/1998, la nivelul "CFR Călători" SA există un cadru juridic derogator, așa încât ocuparea unei funcții de conducere se face în baza competenței directorului general. Decizia de eliberare din funcție este un act administrativ de autoritate cu caracter individual emis de directorul general al unei societăți de interes public și național, neputând fi reținute dispozițiile art. 41 și art. 42 invocate de prima instanță.
În consecință, recurenta apreciază că instanța de fond nu era competentă să soluționeze un astfel de litigiu de natură contencioasă.
În al doilea rând, recurenta consideră că instanța de fond a greșit când a reținut că nu s-a făcut dovada că modificarea contractului individual de muncă al contestatorului s-a efectuat cu acordul acestuia, în condițiile în care, prin prezentarea la noul loc de muncă și exercitarea atribuțiilor de serviciu, salariatul și-a exteriorizat consimțământul în mod tacit la ocuparea postului oferit, prin urmare nu s-a dus nici o atingere dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Codul muncii.
Un al treilea motiv de recurs vizează faptul că instanța de fond a dispus obligarea reintegrării contestatorului pe funcția de șef serviciu la Serviciul Control Trenuri și Calitatea Serviciilor, deși în noua structură organizatorică acest serviciu nu mai există. Prin urmare, nici nu poate fi pus în aplicare dispozitivul sentinței referitor la reintegrare, contestatorul consimțind la ocuparea postului de inginer III la CFR
Recurenta solicită, invocând prevederile art. 4041și 4042Cod proc. civilă, ca, în cazul admiterii recursului, să se dispună restabilirea situației anterioare în ceea ce privește plata despăgubirilor, o atare solicitare neconstituind un motiv de recurs.
Un ultim motiv de recurs vizează onorariul avocatului în sumă de 2500 lei, valoare considerată mare raportat la dificultatea, amploarea și durata cazului, sens în care recurenta citează dispozițiile art. 132 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat.
Recurenta a depus copii de pe înscrisuri.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanței, prin prisma criticilor formulate de recurentă în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Art. 2 alin. 1 lit. c din același act normativ prevede că, prin act administrativ, se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrative.
Decizia nr. 1/1219/14.04.2008 emisă de directorul general al recurentei este, într-adevăr, un act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, recurenta fiind asimilată autorității publice, deoarece prestează un serviciu public, însă acest act nu este emis în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii.
Intimatul este salariatul recurentei, iar prin decizia nr. 1/1219/14.04.2008 acesta a fost eliberat din funcția de șef serviciu, prevăzută în contractul individual de muncă, fiind pus la dispoziția regionalei pentru a fi încadrat pe o funcție corespunzătoare pregătirii sale profesionale, sens în care a și fost emisă dispoziția nr. 24/14.04.2008 a Regionalei de Transport Feroviar de Călători
Prin urmare, actul contestat nu este un act administrativ, ci o decizie unilaterală a angajatorului referitoare la modificarea contractului individual de muncă al intimatului, recurenta neemițând actul în regim de putere publică, ci în calitatea sa de persoană juridică care beneficiază de munca desfășurată de intimat în condițiile Codului muncii.
Este evident că, prin art. 19 alin. 1 lit. c din Anexa 1 HG nr. 584/998, nu se poate stabili un "cadru juridic derogator", așa cum susține recurenta, care i-ar permite directorului general, care are și atribuția de numire în funcție, să elibereze din funcție pe directorii executivii, funcția de șef serviciu fiind asimilată funcției de director executiv. Între recurentă, în calitate de angajator, și intimat, în calitate de salariat, s-a încheiat, în anul 2004, un contract individual de muncă, așa încât conflictul cu privire la modificarea unuia dintre elementele esențiale ale acestui contract, respectiv felul muncii, este supus jurisdicției muncii, în conformitate cu prevederile art. 281 și art. 283 alin. 1 lit. a Codul muncii, deci competența de soluționare a cauzei aparține instanțelor specializate în soluționarea conflictelor de muncă, nu instanțelor de contencios administrativ.
Nu pot fi primite nici susținerile recurentei privind existența consimțământului intimatului la modificarea contractului individual de muncă. Prezentarea intimatului la noul loc de muncă nu echivalează cu un consimțământ tacit la modificarea felului muncii, în condițiile în care în procesul verbal nr. 601/5/684/2008 este menționat expres refuzul intimatului de a semna actul adițional nr. 601/2/673/14.04.2008. De altfel, refuzul intimatului este manifestat și pe cele două acte unilaterale de modificare a contractului individual de muncă, deci nu se poate reține că "salariatul și-a exteriorizat consimțământul în mod tacit la ocuparea postului oferit", câtă vreme salariatul și-a manifestat în mod expres voința, în sensul refuzului modificării felului muncii.
De asemenea, în condițiile în care s-a constatat nelegalitatea deciziei nr. 1/1219/14.04.2008 și a dispoziției nr. 24/14.04.2008 și s-a dispus anularea lor, în mod corect, la cererea intimatului, pentru a repune părțile în situația anterioară emiterii actelor juridice anulate, prima instanță a dispus reintegrarea intimatului în funcția avută anterior. Nu prezintă relevanță faptul că, ulterior emiterii celor două decizii, Serviciul Control Trenuri și Calitatea Serviciilor a fost desființat ca urmare a reorganizării activității, prima instanță neexaminând o eventuală desființare a postului ocupat de intimat.
În ceea ce privește onorariul avocatului, se constată că prevederile art. 132 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat, invocate de recurentă, reglementează elementele de care depinde stabilirea liberă a onorariilor dintre avocat și client. Or, în aplicarea acestor criterii, intimatul și avocatul său au stabilit liber onorariul, o eventuală contestație sau reclamație putând fi formulată doar de către părți, în condițiile art. 137 din Statut.
În aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 Cod proc. civilă, Curtea constată, în absența unor onorarii minimale, că suma de 2500 lei nu este nepotrivit de mare nici față de valoarea pricinii, nici față de munca îndeplinită de avocat, așa încât, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod proc civilă, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat în recurs, reprezentând onorariul avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA împotriva sentinței civile nr. 1427 din 29 09 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 12 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.
Tehnored.
12 I 2009
2 ex.
.I -
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
| ← Conflict de muncă. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Iasi | Completare carnet de muncă. Decizia 124/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
